ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2003

HOTĂRÂRE
08.04.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 septembrie 1999,

reclamanta SC G.F.S. SRL București a chemat în judecată pârâta B.C.R. SA, sucursala

Lipscani, ca succesoare în drepturi a B.R.C.E. SA București, pentru ca, în

contradictoriu cu aceasta:

- să se constate nerespectarea de către pârâtă a convenției

de credit nr. 10477/1998, astfel cum a fost transformată în linie de credit,

prin adendumum nr. 2 din 2 noiembrie 1998;

- să fie obligată pârâta la respectarea menționatei

convenții;

– obligarea pârâtei la plata de daune de 8.000 dolari

S.U.A. pe zi de întârziere.

În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că, la 4

martie 1998, a încheiat cu pârâta convenția de creditare nr. 10477,

transformată ulterior în linie de credit, privind facilitarea unui credit de

883.333,3 dolari S.U.A. pe o perioadă de un an, credit majorat la 1.000.000 dolari

Pârâta nu a respectat contractul, astfel că, începând

cu 14 aprilie 1999, a refuzat să opereze două ordine de plată de 10.400 dolari

S.U.A. și, respectiv 20.250 de mărci germane, iar, la 12 mai 1999, pârâta a

transformat linia de credit în credit, prin această măsură, aceasta fiind grav

prejudiciată prin blocarea operațiunilor efectuate prin bancă.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 1638 din 2 martie 2001, a admis acțiunea și a obligat

pârâta să respecte convenția de credit nr. 10477/1998 și să efectueze toate

plățile datorate.

Instanța a obligat pârâta la plata sumei de 217.407 dolari

S.U.A., daune, în echivalent lei, la cursul din ziua plății.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în

vedere probatoriul administrat, inclusiv expertiza contabilă, reținând, în

esență, că, prin nerespectarea clauzelor contractuale, pârâta a creat

reclamantei un prejudiciu în sumă de 217.407 dolari S.U.A.

Prin apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

hotărâri, s-a susținut că întreruperea derulării liniei de credit s-a produs,

deoarece reclamanta nu mai îndeplinea condițiile stabilite, înregistrând

indicatori financiari necorespunzători și rulaje sub angajamentele luate. De

asemenea, nu s-a respectat obligația ca, pe perioada creditării, clientul să nu

mai deschidă conturi la alte bănci sau să nu mai opereze încasări și plăți.

Curtea de Apel București, secția VI-a comercială,

prin decizia civilă nr. 1155 din 10 septembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat,

reținându-se îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor prevăzute în

contract, astfel că măsurile luate de pârâtă au fost de natură să prejudicieze

reclamanta.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8

și 10 C. proc. civ., pârâta a declarat recurs, prin care a susținut că decizia

pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât:

- derularea și menținerea liniei de credit era

condiționată de îndeplinirea de către reclamantă a unor indicatori financiari,

or aceștia au fost necorespunzători, iar rulajele au fost sub angajamentele

luate.

- conform Cap. III pct. 3.9 și Cap VII din convenția

de credit și pct. 3.7. din Adendumul nr. 2, banca avea dreptul să întrerupă

derularea facilității de creditare și să treacă la scadență soldul rămas, în

cazul neîndeplinirii condițiilor de aprobare a creditului.

Asupra recursului de față se rețin următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

B.C.R., sucursala Lipscani, invocată de intimata-reclamantă în ședința de

judecată din 11 martie 2003 se respinge.

Reclamanta a formulat inițial acțiunea față de B.X.

După declararea acesteia în faliment, B.C.R. i-a

preluat, în condițiile O.U.G. nr. 39/1999, activul și pasivul, iar sucursala

Lipscani are personalitate juridică, fiind înregistrată la Registrul Comerțului

(conform actelor anexate la dosarul de recurs).

Asupra criticilor pe fond:

Din probele din dosar și cu deosebire verificările

documentelor contabile ale reclamantei, prin expertiza contabilă dispusă în

cauză, nu se poate reține neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor

asumate prin contract.

În adevăr, în pct. 3.9 din adendumul nr. 2 la

convenția de credit, s-a stipulat că situația în care, la expirarea termenului

de 6 luni de la transformarea creditului, în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A.,

în facilitate de linie de credit, se constată că reclamanta nu-și îmbunătățește

indicatorii financiari și nu derulează prin B.X. un volum de afaceri de minimum

4.000.000 dolari S.U.A., linia de credit se va transforma în credit.

După verificarea indicatorilor financiari ai

reclamantei, expertiza contabilă a prezentat evoluția rulajelor conturilor de

venituri și cheltuieli și a stabilit că situația financiară a intimatei s-a

îmbunătățit în perioada noiembrie 1998 – 30 iunie 1999, față de situația de la

31 octombrie 1998. La 6 luni de la acordarea facilității de credit, activitatea

reclamantei s-a încheiat cu profit, cu cifră de afaceri crescută.

De asemenea, expertiza a stabilit că încasările în

valută lunare au depășit un milion dolari S.U.A.

Nederularea unui volum de minimum 4.000.000 dolari

S.U.A. nu este imputabilă reclamantei, ci pârâtei, care, în aprilie 1999, a

blocat nejustificat efectuarea plăților, încercând să forțeze modificarea

prevederilor contractuale prin impunerea semnării adendumului nr. 3, refuzat de

reclamantă.

Din evidențele contabile ale reclamantei, astfel cum

au fost prezentate în tabelele anexă la expertiza contabilă, nu rezultă

neîndeplinirea obligațiilor asumate de aceasta, astfel că măsurile unilaterale

ale băncii, prin nerespectarea convenției, au fost de natură să provoace daune

prin diminuarea profitului, ca urmare a nerealizării vânzărilor și dobânzilor

penalizatoare prin transformarea liniei de credit în credit.

Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind

legală, recursul urmează să fie respins.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B.C.R.

SA București și B.C.R. SA, sucursala Lipscani București, împotriva deciziei nr.

1155 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie

2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-20
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 256/2004
Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 8 septembrie 1999, la Tribunalul București, secția comercială, reclamanta SC G.F.S.T. SRL a chemat în judecată
ÎCCJ 2008-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 27 octombrie 2003, reclamanta SC G.D.F.R. SRL a
ÎCCJ 2003-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2003
ând creditul către M.B., a achitat în rate diferența celor 85% din preț către B.X., A.T. a achitat 4 rate semestriale din cele 10 rate, astfel că A.V.A.B., care a preluat creanțele B.X. este păgubită prin nerambursarea ratelor și a dobânzil
ÎCCJ 2003-03-17
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 48/2003
Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea prezentată la data de 22 august 1995, reclamanta B.R.C.E. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.A. S.A., solicitând obligarea aceste
ÎCCJ 2003-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2488/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1836 din 8 martie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.A. SRL București,
Sursă