ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 septembrie 1999,
reclamanta SC G.F.S. SRL București a chemat în judecată pârâta B.C.R. SA, sucursala
Lipscani, ca succesoare în drepturi a B.R.C.E. SA București, pentru ca, în
contradictoriu cu aceasta:
- să se constate nerespectarea de către pârâtă a convenției
de credit nr. 10477/1998, astfel cum a fost transformată în linie de credit,
prin adendumum nr. 2 din 2 noiembrie 1998;
- să fie obligată pârâta la respectarea menționatei
convenții;
– obligarea pârâtei la plata de daune de 8.000 dolari
S.U.A. pe zi de întârziere.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că, la 4
martie 1998, a încheiat cu pârâta convenția de creditare nr. 10477,
transformată ulterior în linie de credit, privind facilitarea unui credit de
883.333,3 dolari S.U.A. pe o perioadă de un an, credit majorat la 1.000.000 dolari
S.U.A.
Pârâta nu a respectat contractul, astfel că, începând
cu 14 aprilie 1999, a refuzat să opereze două ordine de plată de 10.400 dolari
S.U.A. și, respectiv 20.250 de mărci germane, iar, la 12 mai 1999, pârâta a
transformat linia de credit în credit, prin această măsură, aceasta fiind grav
prejudiciată prin blocarea operațiunilor efectuate prin bancă.
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 1638 din 2 martie 2001, a admis acțiunea și a obligat
pârâta să respecte convenția de credit nr. 10477/1998 și să efectueze toate
plățile datorate.
Instanța a obligat pârâta la plata sumei de 217.407 dolari
S.U.A., daune, în echivalent lei, la cursul din ziua plății.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în
vedere probatoriul administrat, inclusiv expertiza contabilă, reținând, în
esență, că, prin nerespectarea clauzelor contractuale, pârâta a creat
reclamantei un prejudiciu în sumă de 217.407 dolari S.U.A.
Prin apelul declarat de pârâtă împotriva acestei
hotărâri, s-a susținut că întreruperea derulării liniei de credit s-a produs,
deoarece reclamanta nu mai îndeplinea condițiile stabilite, înregistrând
indicatori financiari necorespunzători și rulaje sub angajamentele luate. De
asemenea, nu s-a respectat obligația ca, pe perioada creditării, clientul să nu
mai deschidă conturi la alte bănci sau să nu mai opereze încasări și plăți.
Curtea de Apel București, secția VI-a comercială,
prin decizia civilă nr. 1155 din 10 septembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat,
reținându-se îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor prevăzute în
contract, astfel că măsurile luate de pârâtă au fost de natură să prejudicieze
reclamanta.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8
și 10 C. proc. civ., pârâta a declarat recurs, prin care a susținut că decizia
pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât:
- derularea și menținerea liniei de credit era
condiționată de îndeplinirea de către reclamantă a unor indicatori financiari,
or aceștia au fost necorespunzători, iar rulajele au fost sub angajamentele
luate.
- conform Cap. III pct. 3.9 și Cap VII din convenția
de credit și pct. 3.7. din Adendumul nr. 2, banca avea dreptul să întrerupă
derularea facilității de creditare și să treacă la scadență soldul rămas, în
cazul neîndeplinirii condițiilor de aprobare a creditului.
Asupra recursului de față se rețin următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
B.C.R., sucursala Lipscani, invocată de intimata-reclamantă în ședința de
judecată din 11 martie 2003 se respinge.
Reclamanta a formulat inițial acțiunea față de B.X.
După declararea acesteia în faliment, B.C.R. i-a
preluat, în condițiile O.U.G. nr. 39/1999, activul și pasivul, iar sucursala
Lipscani are personalitate juridică, fiind înregistrată la Registrul Comerțului
(conform actelor anexate la dosarul de recurs).
Asupra criticilor pe fond:
Din probele din dosar și cu deosebire verificările
documentelor contabile ale reclamantei, prin expertiza contabilă dispusă în
cauză, nu se poate reține neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor
asumate prin contract.
În adevăr, în pct. 3.9 din adendumul nr. 2 la
convenția de credit, s-a stipulat că situația în care, la expirarea termenului
de 6 luni de la transformarea creditului, în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A.,
în facilitate de linie de credit, se constată că reclamanta nu-și îmbunătățește
indicatorii financiari și nu derulează prin B.X. un volum de afaceri de minimum
4.000.000 dolari S.U.A., linia de credit se va transforma în credit.
După verificarea indicatorilor financiari ai
reclamantei, expertiza contabilă a prezentat evoluția rulajelor conturilor de
venituri și cheltuieli și a stabilit că situația financiară a intimatei s-a
îmbunătățit în perioada noiembrie 1998 – 30 iunie 1999, față de situația de la
31 octombrie 1998. La 6 luni de la acordarea facilității de credit, activitatea
reclamantei s-a încheiat cu profit, cu cifră de afaceri crescută.
De asemenea, expertiza a stabilit că încasările în
valută lunare au depășit un milion dolari S.U.A.
Nederularea unui volum de minimum 4.000.000 dolari
S.U.A. nu este imputabilă reclamantei, ci pârâtei, care, în aprilie 1999, a
blocat nejustificat efectuarea plăților, încercând să forțeze modificarea
prevederilor contractuale prin impunerea semnării adendumului nr. 3, refuzat de
reclamantă.
Din evidențele contabile ale reclamantei, astfel cum
au fost prezentate în tabelele anexă la expertiza contabilă, nu rezultă
neîndeplinirea obligațiilor asumate de aceasta, astfel că măsurile unilaterale
ale băncii, prin nerespectarea convenției, au fost de natură să provoace daune
prin diminuarea profitului, ca urmare a nerealizării vânzărilor și dobânzilor
penalizatoare prin transformarea liniei de credit în credit.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind
legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B.C.R.
SA București și B.C.R. SA, sucursala Lipscani București, împotriva deciziei nr.
1155 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie
2003.