ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21

octombrie 1993, reclamanta, SC A.T. SA Brașov, a cerut obligarea pârâtelor: 1) SC

R.T. SA București, 2) B.R.C.E. – S.A. București, 3) Ministerul Turismului

București, 4) Ministerul Comerțului - Departamentul Comerțului Exterior

București, 5) Banca Națională a României București și Ministerul Finanțelor

București la plata sumei de 153.657.347 lei, reprezentând diferențe

nefavorabile la importul unor produse.

În motivarea cererii, s-a susținut

că, la 11 aprilie 1990, primul ministru a aprobat Nota Ministerului Turismului

de a se importa 17 autocare M.B.S., iar ca urmare, Ministerul Comerțului

Exterior a prevăzut în plan suma de 3.050.000 dolari S.U.A.

Importul s-a realizat de comisionara-reclamantă

SC A.T. SA Brașov, ca urmare a contractului de comision încheiat cu beneficiara

importului, SC R.T. SA București, prin încheierea la extern a contractului de

vânzare-cumpărare cu furnizoarea O.G.C.M.B. Germania.

SC A.T. SA a încasat integral de la

beneficiara pârâtă SC R.T. SA – contravaloarea autocarelor la cursul de schimb

de 12,41 lei pe marca germană, din care s-au achitat avansul de 15% și primele

patru rate, însă, pentru restul ratelor, urmare a devalorizării monedei

naționale, fondurile acordate nu au fost îndestulătoare, astfel că plata

prețului revine beneficiarei de import sau pârâtelor implicate în aprobarea și

derularea importului.

La 1 iunie 1994, pârâta B.R.C.E. a

formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei SC A.T. SA Brașov, pentru

suma de 823.629 de mărci germane – rate, capital și dobânzi externe, modificată

succesiv pe măsura intervenirii scadenței ratelor de finanțare și a dobânzilor aferente.

În susținerea cererii, s-a arătat că

avansul de 15% din prețul mărfii, reprezentând 705.000 de mărci germane, s-a

achitat, la 6 iunie 1990, prin transformarea în mărci germane a 8.7499.050 lei,

la cursul de 12,41 lei pentru o marcă germană, iar diferența de preț, de

3.995.000 de mărci germane, s-a finanțat de B.H.F. în temeiul convenției de

creditare aferentă contractului de vânzare-cumpărare A.T. – M.B., care prevedea

că restul de 85% din preț să se ramburseze în 10 rate egale, scadente

semestrial, cu dobânda fixă de 9,65%.

B.R.C.E. a restituit finanțarea către

banca B.H.F. – rate și dobânzi, prin afectarea fondurilor valutare proprii, urmând

să recupereze sumele din disponibilitățile în lei la A.T., la cursul de schimb

de la data scadenței plăților externe către B.H.F.

S-au recuperat primele 5 rate cu

dobânzile aferente – 2.758.147,45 de mărci germane, rămânând, conform

precizărilor ulterioare, de restituit restul de 5 rate și dobânzi în sumă de

2.257.449,26 de mărci germane, la plata cărora a cerut obligarea reclamantei.

Tribunalul București, prin sentința

nr. 5223 din 27 noiembrie 1998, a admis în parte acțiunea față de pârâta SC

R.T. SA, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 153.657.347 lei debit,

cu 17.163.275 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acțiunea față de

celelalte pârâte, SC B.X. SA B.N.R., Ministerul Turismului, Ministerul

Finanțelor, Ministerul Comerțului – Departamentul Comerțului Exterior.

A fost respinsă cererea conexă ca

nefondată.

Prin aceiași hotărâre a fost

respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta B.X., ca nefondată.

Instanța a respins excepțiile

pârâtelor privind lipsa calității procesuale pasive și autoritatea de lucru

judecat.

În fond a reținut că pârâta SC R.T.

SA, în calitate de comitent și beneficiar de import, are obligația suportării

prețului mărfii, inclusiv daunele rezultate din influențele nefavorabile

rezultate din devalorizarea monedei naționale față de moneda de plată.

S-a mai reținut că, prin aplicarea Normelor

metodologice nr. 7196 din 29 mai 1992 ale Ministerului Finanțelor, influențele rezultate

din reevaluarea mijloacelor fixe se reflectă în majorarea capitalului social al

pârâtei SC R.T. SA, care trebuie să suporte și diferențele nefavorabile de curs

valutar.

În ce privește cererea

reconvențională, respingerea acesteia a fost motivată de lipsa dovezilor că reclamanta

a fost de acord cu încheierea contractului de creditare cu banca germană, reclamanta

nefiind parte în acel contract.

Cererea conexă, prin care reclamanta

a cerut obligarea SC R.T. SA și Ministerul Turismului la plata sumei de

2.271.783 de mărci germane, a fost respinsă ca nedovedită, neexistând probe din

care să rezulte plata acestei sume de către reclamantă, deci, inexistența

daunei.

Împotriva sentinței menționate au declarat

apel reclamanta, SC A.T. SA, și pârâtele, SC R.T. SA și B.X.

Curtea de Apel București, secția comercială,

prin decizia civilă nr. 646 din 25 februarie 2000, cu încheierea de îndreptare

din 6 septembrie 2000, a admis apelul reclamantei SC A.T. SA Brașov, a schimbat

în parte sentința instanței de fond și a admis în parte acțiunea, în sensul

obligării în solidar cu pârâta SC R.T. SA și a B.C.R. și Ministerul Finanțelor la

plata sumei admise.

Au fost respinse apelurile pârâtei

A.V.A.B. și SC R.T. SA, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata sumei de

2.101.882 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri,

culpa B.C.R. (B.X.) care, deși era în posesia tuturor aprobărilor și a fondurilor

valutare – 3.050.000 dolari S.U.A., nu a dat curs plăților la extern, ci a

apelat la contractul de creditare cu banca germană.

Că a efectuat plata diferenței de

preț, de 85%, nu la data prevăzută în contractul în cauză și a aprobărilor

guvernamentale din 1990, ci, la un interval mai mare, cu costuri mai mari, față

de fluctuația valutară și dobânzile percepute de banca germană.

S-a reținut și culpa Ministerului

Finanțelor, prin nedecontarea diferențelor de curs valutar și neurmărirea derulării

contractului și a modalităților de plată.

În ce privește cererea

reconvențională, instanța a reținut că este nefondată, B.X. fiind culpabilă de

neexecutarea întocmai a aprobărilor Ministerului Finanțelor.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs:

1) A.V.A.B. București - succesoare

cu titlu particular a B.X., în legătură cu pretențiile din cererea

reconvențională.

S-a susținut nelegalitatea deciziei

atacate, întrucât pârâtele, B.N.R., M.C.I., B.C.R. și M.F. nu au fost citate în

apel.

Pe fond, a fost criticată soluția de

respingere a cererii reconvenționale, întrucât:

- contractul de finanțare externă

încheiat cu banca germană a fost urmarea mandatului dat de A.T., determinat de

clauzele contractului extern de vânzare-cumpărare a celor 17 autocare încheiat

de A.T. cu vânzătoarea M.B., în care s-a prevăzut plata unui avans de 15%, iar diferența

de 85%, din prețul total de 3.995.000 de mărci germane, va fi plătit în structura

convenției de credit între B.R.C.E. și o bancă europeană. Deci, nu s-a eliberat

valuta din fondul valutar al statului pentru 85%, astfel că, greșit instanța reține

că se putea face și plata celor 85% din fondurile alocate către SC R.T. SA,

finanțarea nefiind asigurată în valută.

Ca urmare, s-a apelat la creditarea

externă, iar banca germană, achitând creditul către M.B., a achitat în rate

diferența celor 85% din preț către B.X., A.T. a achitat 4 rate semestriale din

cele 10 rate, astfel că A.V.A.B., care a preluat creanțele B.X. este păgubită

prin nerambursarea ratelor și a dobânzilor aferente achitate băncii germane, în

sumă de 2.257.449,26 de mărci germane.

2) Recurenta-pârâtă B.C.R., ca

succesoare a B.X., prin recursul timbrat și declarat în termen a cerut, în

esență, menținerea sentinței instanței de fond, răspunderea SC R.T. SA fiind întemeiată,

conform contractului de comision, a contractului extern de vânzare-cumpărare,

pe temeiul căruia s-a încheiat de B.X. convenția de creditare cu banca germană

B.H.F., privind rambursarea creditului în rate, astfel că influențele nefavorabile

determinate de cursul valutar leu / marcă germană, cad în sarcina

beneficiarului de import al produselor.

3) Au mai declarat recurs reclamanta

SC A.T. SA Brașov și SC R.T. SA București.

4) Ministerul Finanțelor a declarat recurs

la 23 august 2000, iar în ședința din 20 mai a cerut casarea deciziei atacate,

în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a figurat ca parte în

dosarul din apel, nefiind citată, astfel că nu a fost prezentă la dezbateri.

Prin întâmpinarea depusă la 2 noiembrie

2001, pârâta B.N.R. susține că, la judecarea apelurilor, nu a fost niciodată

citată de Curtea de Apel București.

Prin încheierea din 14 noiembrie

2002, Curtea a dispus introducerea în cauză a Guvernului României –

Secretariatul General, întrucât, prin O.G. nr. 75 din 13 iunie 2002,

Departamentul Comerțului Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

s-a reorganizat ca Departament de Comerț Exterior, structură fără personalitate

juridică în aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului - ministru.

În apărare Guvernul României, prin

notele scrise depuse în ședința din 12 decembrie 2002, a cerut să se rețină

lipsa calității procesuale pasive, întrucât Departamentul de Comerț Exterior,

care nu are personalitate juridică proprie, funcționează, conform H.G. nr.

765/2002, în Aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului-ministru, iar

nu în subordinea Secretariatului Guvernului.

Această excepție urmează a fi respinsă,

întrucât, potrivit O.G. nr. 75/2002, persoana juridică în cadrul căreia

funcționează D.C.E. este Guvernul României, care bine a fost citat prin

Secretariatul General și care este pârât în locul Ministerului Afacerilor

Externe.

Curtea, asupra recursurilor, reține:

Conform art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere, atunci când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând actele dosarului se constată

că pârâta-recurentă Ministerul Finanțelor – precum și pârâtele B.N.R., M.C.I. –

Departamentul Comerțului Exterior, Ministerul Turismului – nu au fost citate,

nefigurând ca părți în proces, fiind lipsite de dreptul de a-și asigura

apărarea.

Potrivit art. 85 C. proc. civ.,

judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Aceste dispoziții procedurale sunt

de natură să asigure respectarea unor principii fundamentale ale procesului

civil, contradictorialitatea și dreptul la apărare, nerespectarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct. 5 și art. 315

alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată, fiind pronunțată cu nerespectarea

formelor procedurale, urmează să fie casată, urmând să se reia judecata

apelurilor formulate de părți.

Motivele de recurs formulate de

A.V.A.B. și B.C.R., privind fondul pricinii – plata produselor importate în

raport cu contractul extern de vânzare-cumpărare, contractul de creditare,

proporția asigurării fondurilor valutare și suportarea influențelor nefavorabile,

vor fi analizate în fața instanței de rejudecare a apelurilor.

Cu privire la recursul reclamantei, urmează

să fie anulat, ca insuficient timbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997, întrucât, deși citată să depună taxa de timbru în sumă de 92.245.432

lei, nu s-a conformat.

Se va anula ca insuficient timbrat

și recursul pârâtei SC R.T. SA București, care nu a depus taxa judiciară de

timbru de 4.895.648 lei și 50.000 lei timbru judiciar, deși i s-a pus în vedere,

prin citația emisă, pentru termenul din 2 aprilie 2002

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul

României – Secretariatul General Al Guvernului.

Admite

recursurile declarate de pârâtele A.V.A.B. București, B.C.R. București și

Ministerul Finanțelor București, împotriva deciziei nr. 646 din 25 februarie 2000

a Curții de Apel București, secția comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare.

Anulează, ca insuficient timbrate,

recursurile declarate de pârâta SC R.T. SA București și reclamanta SC A.T. SA

Brașov, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 6 iunie 2003.