ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 octombrie 1993, reclamanta, SC A.T. SA Brașov, a cerut obligarea pârâtelor: 1) SC R.T. SA București, 2) B.R.C.E. – S.A. București, 3) Ministerul Turismului București, 4) Ministerul Comerțului - Departamentul Comerțului Exterior București, 5) Banca Națională a României București și Ministerul Finanțelor București la plata sumei de 153.657.347 lei, reprezentând diferențe nefavorabile la importul unor produse. În motivarea cererii, s-a susținut că, la 11 aprilie 1990, primul ministru a aprobat Nota Ministerului Turismului de a se importa 17 autocare M.B.S., iar ca urmare, Ministerul Comerțului Exterior a prevăzut în plan suma de 3.050.000 dolari S.U.A.

Importul s-a realizat de comisionara-reclamantă SC A.T. SA Brașov, ca urmare a contractului de comision încheiat cu beneficiara importului, SC R.T. SA București, prin încheierea la extern a contractului de vânzare-cumpărare cu furnizoarea O.G.C.M.B. Germania. SC A.T. SA a încasat integral de la beneficiara pârâtă SC R.T. SA – contravaloarea autocarelor la cursul de schimb de 12,41 lei pe marca germană, din care s-au achitat avansul de 15% și primele patru rate, însă, pentru restul ratelor, urmare a devalorizării monedei naționale, fondurile acordate nu au fost îndestulătoare, astfel că plata prețului revine beneficiarei de import sau pârâtelor implicate în aprobarea și derularea importului. La 1 iunie 1994, pârâta B.R.C.E.

a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei SC A.T. SA Brașov, pentru suma de 823.629 de mărci germane – rate, capital și dobânzi externe, modificată succesiv pe măsura intervenirii scadenței ratelor de finanțare și a dobânzilor aferente. În susținerea cererii, s-a arătat că avansul de 15% din prețul mărfii, reprezentând 705.000 de mărci germane, s-a achitat, la 6 iunie 1990, prin transformarea în mărci germane a 8.7499.050 lei, la cursul de 12,41 lei pentru o marcă germană, iar diferența de preț, de 3.995.000 de mărci germane, s-a finanțat de B.H.F. în temeiul convenției de creditare aferentă contractului de vânzare-cumpărare A.T. – M.B., care prevedea că restul de 85% din preț să se ramburseze în 10 rate egale, scadente semestrial, cu dobânda fixă de 9,65%.

B.R.C.E. a restituit finanțarea către banca B.H.F. – rate și dobânzi, prin afectarea fondurilor valutare proprii, urmând să recupereze sumele din disponibilitățile în lei la A.T., la cursul de schimb de la data scadenței plăților externe către B.H.F. S-au recuperat primele 5 rate cu dobânzile aferente – 2.758.147,45 de mărci germane, rămânând, conform precizărilor ulterioare, de restituit restul de 5 rate și dobânzi în sumă de 2.257.449,26 de mărci germane, la plata cărora a cerut obligarea reclamantei. Tribunalul București, prin sentința nr. 5223 din 27 noiembrie 1998, a admis în parte acțiunea față de pârâta SC R.T. SA, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 153.657.347 lei debit, cu 17.163.275 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acțiunea față de celelalte pârâte, SC B.X.

SA B.N.R., Ministerul Turismului, Ministerul Finanțelor, Ministerul Comerțului – Departamentul Comerțului Exterior. A fost respinsă cererea conexă ca nefondată. Prin aceiași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta B.X., ca nefondată. Instanța a respins excepțiile pârâtelor privind lipsa calității procesuale pasive și autoritatea de lucru judecat. În fond a reținut că pârâta SC R.T. SA, în calitate de comitent și beneficiar de import, are obligația suportării prețului mărfii, inclusiv daunele rezultate din influențele nefavorabile rezultate din devalorizarea monedei naționale față de moneda de plată. S-a mai reținut că, prin aplicarea Normelor metodologice nr. 7196 din 29 mai 1992 ale Ministerului Finanțelor, influențele rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe se reflectă în majorarea capitalului social al pârâtei SC R.T.

SA, care trebuie să suporte și diferențele nefavorabile de curs valutar. În ce privește cererea reconvențională, respingerea acesteia a fost motivată de lipsa dovezilor că reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului de creditare cu banca germană, reclamanta nefiind parte în acel contract. Cererea conexă, prin care reclamanta a cerut obligarea SC R.T. SA și Ministerul Turismului la plata sumei de 2.271.783 de mărci germane, a fost respinsă ca nedovedită, neexistând probe din care să rezulte plata acestei sume de către reclamantă, deci, inexistența daunei. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta, SC A.T. SA, și pârâtele, SC R.T. SA și B.X. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 646 din 25 februarie 2000, cu încheierea de îndreptare din 6 septembrie 2000, a admis apelul reclamantei SC A.T.

SA Brașov, a schimbat în parte sentința instanței de fond și a admis în parte acțiunea, în sensul obligării în solidar cu pârâta SC R.T. SA și a B.C.R. și Ministerul Finanțelor la plata sumei admise. Au fost respinse apelurile pârâtei A.V.A.B. și SC R.T. SA, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata sumei de 2.101.882 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, culpa B.C.R. (B.X.) care, deși era în posesia tuturor aprobărilor și a fondurilor valutare – 3.050.000 dolari S.U.A., nu a dat curs plăților la extern, ci a apelat la contractul de creditare cu banca germană. Că a efectuat plata diferenței de preț, de 85%, nu la data prevăzută în contractul în cauză și a aprobărilor guvernamentale din 1990, ci, la un interval mai mare, cu costuri mai mari, față de fluctuația valutară și dobânzile percepute de banca germană.

S-a reținut și culpa Ministerului Finanțelor, prin nedecontarea diferențelor de curs valutar și neurmărirea derulării contractului și a modalităților de plată. În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că este nefondată, B.X. fiind culpabilă de neexecutarea întocmai a aprobărilor Ministerului Finanțelor. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs: 1) A.V.A.B. București - succesoare cu titlu particular a B.X., în legătură cu pretențiile din cererea reconvențională. S-a susținut nelegalitatea deciziei atacate, întrucât pârâtele, B.N.R., M.C.I., B.C.R. și M.F. nu au fost citate în apel. Pe fond, a fost criticată soluția de respingere a cererii reconvenționale, întrucât: - contractul de finanțare externă încheiat cu banca germană a fost urmarea mandatului dat de A.T., determinat de clauzele contractului extern de vânzare-cumpărare a celor 17 autocare încheiat de A.T.

cu vânzătoarea M.B., în care s-a prevăzut plata unui avans de 15%, iar diferența de 85%, din prețul total de 3.995.000 de mărci germane, va fi plătit în structura convenției de credit între B.R.C.E. și o bancă europeană. Deci, nu s-a eliberat valuta din fondul valutar al statului pentru 85%, astfel că, greșit instanța reține că se putea face și plata celor 85% din fondurile alocate către SC R.T. SA, finanțarea nefiind asigurată în valută. Ca urmare, s-a apelat la creditarea externă, iar banca germană, achitând creditul către M.B., a achitat în rate diferența celor 85% din preț către B.X., A.T. a achitat 4 rate semestriale din cele 10 rate, astfel că A.V.A.B., care a preluat creanțele B.X. este păgubită prin nerambursarea ratelor și a dobânzilor aferente achitate băncii germane, în sumă de 2.257.449,26 de mărci germane.

2) Recurenta-pârâtă B.C.R., ca succesoare a B.X., prin recursul timbrat și declarat în termen a cerut, în esență, menținerea sentinței instanței de fond, răspunderea SC R.T. SA fiind întemeiată, conform contractului de comision, a contractului extern de vânzare-cumpărare, pe temeiul căruia s-a încheiat de B.X. convenția de creditare cu banca germană B.H.F., privind rambursarea creditului în rate, astfel că influențele nefavorabile determinate de cursul valutar leu / marcă germană, cad în sarcina beneficiarului de import al produselor. 3) Au mai declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Brașov și SC R.T. SA București. 4) Ministerul Finanțelor a declarat recurs la 23 august 2000, iar în ședința din 20 mai a cerut casarea deciziei atacate, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât nu a figurat ca parte în dosarul din apel, nefiind citată, astfel că nu a fost prezentă la dezbateri. Prin întâmpinarea depusă la 2 noiembrie 2001, pârâta B.N.R. susține că, la judecarea apelurilor, nu a fost niciodată citată de Curtea de Apel București. Prin încheierea din 14 noiembrie 2002, Curtea a dispus introducerea în cauză a Guvernului României – Secretariatul General, întrucât, prin O.G. nr. 75 din 13 iunie 2002, Departamentul Comerțului Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Externe s-a reorganizat ca Departament de Comerț Exterior, structură fără personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului - ministru. În apărare Guvernul României, prin notele scrise depuse în ședința din 12 decembrie 2002, a cerut să se rețină lipsa calității procesuale pasive, întrucât Departamentul de Comerț Exterior, care nu are personalitate juridică proprie, funcționează, conform H.G.

nr. 765/2002, în Aparatul de lucru al Guvernului, subordonat Primului-ministru, iar nu în subordinea Secretariatului Guvernului. Această excepție urmează a fi respinsă, întrucât, potrivit O.G. nr. 75/2002, persoana juridică în cadrul căreia funcționează D.C.E. este Guvernul României, care bine a fost citat prin Secretariatul General și care este pârât în locul Ministerului Afacerilor Externe. Curtea, asupra recursurilor, reține: Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Examinând actele dosarului se constată că pârâta-recurentă Ministerul Finanțelor – precum și pârâtele B.N.R., M.C.I.

– Departamentul Comerțului Exterior, Ministerul Turismului – nu au fost citate, nefigurând ca părți în proces, fiind lipsite de dreptul de a-și asigura apărarea. Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Aceste dispoziții procedurale sunt de natură să asigure respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, contradictorialitatea și dreptul la apărare, nerespectarea acestora fiind sancționată cu nulitatea, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 5 și art. 315 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată, fiind pronunțată cu nerespectarea formelor procedurale, urmează să fie casată, urmând să se reia judecata apelurilor formulate de părți.

Motivele de recurs formulate de A.V.A.B. și B.C.R., privind fondul pricinii – plata produselor importate în raport cu contractul extern de vânzare-cumpărare, contractul de creditare, proporția asigurării fondurilor valutare și suportarea influențelor nefavorabile, vor fi analizate în fața instanței de rejudecare a apelurilor. Cu privire la recursul reclamantei, urmează să fie anulat, ca insuficient timbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, întrucât, deși citată să depună taxa de timbru în sumă de 92.245.432 lei, nu s-a conformat. Se va anula ca insuficient timbrat și recursul pârâtei SC R.T. SA București, care nu a depus taxa judiciară de timbru de 4.895.648 lei și 50.000 lei timbru judiciar, deși i s-a pus în vedere, prin citația emisă, pentru termenul din 2 aprilie 2002

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României – Secretariatul General Al Guvernului. Admite recursurile declarate de pârâtele A.V.A.B. București, B.C.R. București și Ministerul Finanțelor București, împotriva deciziei nr. 646 din 25 februarie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare. Anulează, ca insuficient timbrate, recursurile declarate de pârâta SC R.T. SA București și reclamanta SC A.T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2003.