ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1432/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P.B. SA Roman, a chemat în judecată pe pârâta SC M.E.I. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 766.676,88 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă și la 241.869 dolari S.U.A., reprezentând dobânzi B.C.R. la creditele în valută. Tribunalul București a dispus judecarea capătului de cerere privind dobânzile comerciale, iar prin sentința civilă nr. 4141 din 21 iunie 2000, a admis cererea principală, obligând pe pârâtă la plata sumei de 766.676 dolari S.U.A. Curtea de Apel București, soluționând apelul declarat împotriva sentinței sus menționată, a admis cererea reclamantei, a modificat hotărârea judecătorească atacată, în sensul că a obligat pe pârâtă și la cheltuieli de judecată, în sumă de 73.148.433 lei.

Soluția, astfel pronunțată, a fost infirmată de Curtea Supremă de Justiție, care, prin decizia nr. 5638 din 3 octombrie 2002, a admis recursul și, evocând fondul, a respins cererea principală. Prin sentința civilă nr. 6909 din 27 septembrie 2001, Tribunalul București a admis capătul de cerere privind plata dobânzilor comerciale și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 241.869 dolari S.U.A., cu titlu de daune-interese pentru perioada 1 iulie 1996 - 26 aprilie 2000, sentință rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 137 din 29 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin recursul în anulare, introdus de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, sunt criticate aceste din urmă hotărâri, pe motiv că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cererii accesorii, după cum, în mod greșit, a fost admisă cererea privind dobânzile comerciale, cât timp acțiunea principală, privind plata contravalorii mărfii, a fost respinsă. Examinând hotărârile atacate în raport cu criticile formulate, recursul în anulare apare fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Obiectul acțiunii promovate de reclamantă l-a constituit obligarea pârâtei la plata contravalorii mărfii livrate și a dobânzilor aferente acesteia.

În materie comercială, datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile. Cât timp s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească irevocabilă – decizia nr. 5638 din 3 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție - că raportul juridic dintre părți nu a născut o datorie în sarcina pârâtei, aceasta nu poate fi obligată la dobânzi, pentru acea datorie. Evidența principiului accesorium sequitur principalem, așa cum judicios a fost expus de Procurorul General, nu permitea instanțelor pronunțarea unor hotărâri care să soluționeze cererea accesorie, cât timp acțiunea principală era în curs de judecată. De aceea, nu numai critica asupra fondului, dar și cea asupra măsurii suspendării judecății, este întemeiată.

Suspendarea legală facultativă operează atunci când dezlegarea procesului atârnă de existența sau inexistența unui drept, ce face obiectul altui proces. Se pune, astfel, în discuție o chestiune prejudicială, a cărei soluție are o înrâurire esențială asupra dreptului dedus judecății. Această instituție nu este, așadar, la discuția judecătorului, ci la înțelepciunea sa, apreciind asupra anumitor evenimente ce pot împiedica desfășurarea normală a procedurii judiciare. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General împotriva sentinței nr. 6909 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, și deciziei nr. 137 din 29 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, va casa decizia pronunțată, în sensul că va admite recursul pârâtei și va modifica sentința, respingând cererea privind obligarea la plata dobânzilor comerciale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anularea sentinței civile nr. 6909 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, și a deciziei nr. 137 din 29 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția VI comercială, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 137 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, admite recursul pârâtei, SC M.E.I. SA București, împotriva sentinței nr. 6909 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, pe care o modifică, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC P.B. SA Roman, privind plata daunelor-interese și respinge recursul reclamantei. Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2003.