ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2885/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1477 din 21 februarie 2001, reclamantul, Ministerul de Interne, a chemat în judecată pe pârâta SC E.A. SA, sucursala de distribuție a energiei electrice Ilfov - București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 307.415.462 lei, din care 89.364.960 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1158650 din 30 septembrie 1999, neachitată de pârâtă, iar 218.050.502 lei, reprezentând penalități de 15% din valoarea sumei datorată, conform art. 8 din contractul de prestări servicii nr. 89 din 25 februarie 1999, încheiat de părți.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1177, pronunțată la data de 24 octombrie 2001, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, reținând, în motivare, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul nr. 89/1999, respectiv, nu a făcut dovada acordării asistenței tehnice, instruirii personalului, asigurării pregătirii și testării pentru exerciții practice a personalului pe întreg teritoriul societății, conform art. 2 din contract. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamantul a declarat apel, arătând că, în mod greșit, i-a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din O.G.

nr. 60/1999, modificată, patronul care nu-și poate îndeplini obligațiile cu mijloace și personal propriu, condiții de prevăzute de art. 19 alin. (2) lit. b), e) și h) din O.G. nr. 60/1999, este obligat să încheie contracte sau convenții cu persoane fizice sau juridice din exteriorul societății, pentru asigurarea mijloacelor tehnice corespunzătoare și personalul necesar intervenției în caz de incendiu, identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu de pe teritoriul agentului economic. Prin motivele de apel formulate, reclamantul mai arată că a făcut dovada realizării prestațiilor prin depunerea de înscrisuri semnate de pârâtă și că aceasta nu a formulat nici o obiecție în legătură cu modul în care reclamantul și-a îndeplinit obligațiile pe timpul derulării contractului.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 254/A din 28 mai 2002, a admis apelul reclamantului, Ministerul de Interne, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta la 307.415.462 lei contravaloare factură și penalități. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin notele și procesele-verbale depuse în apel, reclamantul a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei. Cu petiția înregistrată la data de 11 octombrie 2002, pârâta SC F.D.F.E.E. SA București, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În drept, recurenta-pârâtă își motivează recursul în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs invocate, pârâta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și anume, cele cinci devize, parte integrantă din contractul încheiat cu intimatul-reclamant, depuse la dosarul cauzei și că acesta a efectuat câte două aplicații la două din punctele de lucru ale pârâtei, o singură aplicație la cel de-al treilea punct de lucru, iar la alte două nu a efectuat nici o aplicație, deci, nu și-a executat prestațiile la care s-a obligat prin contractul nr. 89/1999. Referitor la penalități, recurenta arată că reclamantul nu este în drept să le solicite, deoarece nu și-a executat prestațiile contractuale.

Pentru motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond. Recursul declarat de pârâtă nu este fondat și urmează să fie respins cu următoarea motivare.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, se constată că hotărârea este temeinică și legală, instanța de apel corect a interpretat actele depuse, și anume, notele de control și procesele-verbale din: 26 august 1999, 30 august 1999, 6 septembrie 1999, 8 septembrie 1999, 4 octombrie 1999, 20 octombrie 1999, 1 noiembrie 1999, 11 noiembrie 1999, 24 noiembrie 1999, 2 decembrie 1999, 8 decembrie 1999, cu care reclamantul a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei, conform contractului nr. 89 din 25 februarie 1999. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la penalitățile de întârziere, se constată că nu este întemeiat, penalitățile fiind datorate în temeiul art. 8 din același contract de prestări servicii încheiat de părți.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, S.C. F.D.F.E.E. SA București, împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2003.