ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2885/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1477

din 21 februarie 2001, reclamantul, Ministerul de Interne, a chemat în judecată

pe pârâta SC E.A. SA, sucursala de distribuție a energiei electrice Ilfov -

București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 307.415.462 lei, din

care 89.364.960 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1158650 din 30

septembrie 1999, neachitată de pârâtă, iar 218.050.502 lei, reprezentând

penalități de 15% din valoarea sumei datorată, conform art. 8 din contractul de

prestări servicii nr. 89 din 25 februarie 1999, încheiat de părți.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 1177, pronunțată la data de 24 octombrie 2001, a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, reținând, în motivare,

că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin

contractul nr. 89/1999, respectiv, nu a făcut dovada acordării asistenței

tehnice, instruirii personalului, asigurării pregătirii și testării pentru

exerciții practice a personalului pe întreg teritoriul societății, conform art.

2 din contract.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal, reclamantul a declarat apel, arătând că, în mod greșit, i-a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece, în temeiul prevederilor art. 20 alin.

(1) din O.G. nr. 60/1999, modificată, patronul care nu-și poate îndeplini

obligațiile cu mijloace și personal propriu, condiții de prevăzute de art. 19

alin. (2) lit. b), e) și h) din O.G. nr. 60/1999, este obligat să încheie

contracte sau convenții cu persoane fizice sau juridice din exteriorul

societății, pentru asigurarea mijloacelor tehnice corespunzătoare și personalul

necesar intervenției în caz de incendiu, identificarea și evaluarea riscurilor

de incendiu de pe teritoriul agentului economic.

Prin motivele de apel formulate,

reclamantul mai arată că a făcut dovada realizării prestațiilor prin depunerea

de înscrisuri semnate de pârâtă și că aceasta nu a formulat nici o obiecție în

legătură cu modul în care reclamantul și-a îndeplinit obligațiile pe timpul

derulării contractului.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 254/A din 28 mai 2002, a admis apelul

reclamantului, Ministerul de Interne, a schimbat în tot sentința, în sensul că

a admis acțiunea și a obligat pârâta la 307.415.462 lei contravaloare factură și

penalități.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, prin notele și procesele-verbale depuse în apel, reclamantul

a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei.

Cu petiția înregistrată la data de

11 octombrie 2002, pârâta SC F.D.F.E.E. SA București, a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate.

În drept, recurenta-pârâtă își

motivează recursul în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs invocate,

pârâta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate,

care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și anume, cele cinci devize,

parte integrantă din contractul încheiat cu intimatul-reclamant, depuse la

dosarul cauzei și că acesta a efectuat câte două aplicații la două din punctele

de lucru ale pârâtei, o singură aplicație la cel de-al treilea punct de lucru,

iar la alte două nu a efectuat nici o aplicație, deci, nu și-a executat

prestațiile la care s-a obligat prin contractul nr. 89/1999.

Referitor la penalități, recurenta

arată că reclamantul nu este în drept să le solicite, deoarece nu și-a executat

prestațiile contractuale.

Pentru motivele arătate, pârâta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea

hotărârii instanței de fond.

Recursul declarat de pârâtă nu este

fondat și urmează să fie respins cu următoarea motivare.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs, se constată că hotărârea este temeinică și legală,

instanța de apel corect a interpretat actele depuse, și anume, notele de

control și procesele-verbale din: 26 august 1999, 30 august 1999, 6 septembrie

1999, 8 septembrie 1999, 4 octombrie 1999, 20 octombrie 1999, 1 noiembrie 1999,

11 noiembrie 1999, 24 noiembrie 1999, 2 decembrie 1999, 8 decembrie 1999, cu

care reclamantul a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei, conform

contractului nr. 89 din 25 februarie 1999.

În ceea ce privește al doilea motiv

de recurs, referitor la penalitățile de întârziere, se constată că nu este

întemeiat, penalitățile fiind datorate în temeiul art. 8 din același contract

de prestări servicii încheiat de părți.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

S.C. F.D.F.E.E. SA București, împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 3 iunie 2003.