ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2880/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cerere, astfel cum a fost majorată, reclamanta SC F.P. SRL București a solicitat obligarea pârâtei SC V.P. SRL la plata sumei de 26.949.320 lei, reactualizată, reprezentând contravaloare marfă, conform facturii nr. 4738203 din 30 mai 1995. Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 80 din 13 ianuarie 2000, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea și a obligat pârâta la 2.780.080 lei contravaloare marfă și 24.169.240 lei daune corespunzătoare cu rata inflației. Decizia nr. 451 din 15 iunie 2000 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de societatea pârâtă împotriva sentinței a fost casată de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1763 din 12 martie 2002, cauza fiind retrimisă curții de apel.

În fond după casare, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 48/ COM din 23 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC V.P. SRL Constanța. Critica apelantei, cu privire la acordarea daunelor rezultate din devalorizare, a fost înlăturată, motivată de faptul că, potrivit art. 1084 C. civ., creditorul are dreptul atât la acoperirea pierderii suferite, cât și la acoperirea beneficiului nerealizat, iar potrivit art. 970 și 981 C. civ. clauza de impreviziune este subînțeleasă în contract. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, criticile vizează: - lipsa calității procesuale pasive, la data emiterii facturii, 7 martie 1995, SC V. SRL a fost radiată, conform Legii nr. 314/2001, pentru că nu și-a majorat capitalul social, iar fuzionarea acesteia cu SC V.P.

SRL s-a realizat la 28 februarie 1995, rezultând societatea SC V.P. SRL, societate care s-a divizat la 5 octombrie 1995; - neadministrarea de probe în dovedirea sumei solicitate din devalorizarea monedei naționale. Recursul nu este fondat. 1. Convenția de vânzare-cumpărare comercială s-a încheiat, în forma simplificată, între reclamanta intimată și SC V.P. SRL. Potrivit adresei cu nr. 80086 din 13 ianuarie 2000, emisă de Oficiul Registrului Comerțului Constanța, SC V. SRL a fost înmatriculată la 2 martie 1993, iar la data de 7 martie 1995 a fost radiată ca urmare a fuziunii prin absorbție cu SC V.P. SRL. Cum potrivit art. 244 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, în cazul fuziunii prin absorbție, societatea absorbantă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății pe care o absoarbe, critica recurentei, cu privire la lipsa calității procesuale pasive, nu poate fi primită.

2. Factura, în speță, a fost acceptată de beneficiar, care a aplicat parafa și a semnat-o, obligația de plată fiind astfel dovedită. Cuantumul daunelor, rezultate din devalorizare, a fost stabilit pe bază de probe, în dosarul tribunalului existând adresele Comisiei Naționale de Statistică privind rata inflației în perioada solicitată, critica cu acest obiect fiind, de asemenea, fără temei. Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă și va menține decizia atacată, ca legală și temeinică, aceasta nefiind afectată de motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.P. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 48/ COM din 23 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.