ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4395/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4555/ C din

20 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC U.U.

SA cu sediul în Făgăraș Județul Brașov, împotriva pârâtei SC C.A.T. SRL cu

sediul în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în urma unei comenzi lansată de pârâtă, reclamanta a efectuat

pentru aceasta lucrări privind modificări constructive la două vase de

fierbere, iar ulterior, datorită unor deficiențe calitative, la unul dintre

vasele respective s-au impus remedieri. Pârâta s-a apărat susținând că între

părți nu a existat nici un înscris din care să rezulte acordul de voință al

părților privind executarea lucrărilor la care face referire reclamanta și a

prețurilor acceptate de părți. Această apărare însă nu a prezentat relevanță,

dovada raporturilor juridice dintre părți rezultând din corespondența purtată

și din conținutul sentinței civile nr. 2562/2003 a Tribunalului Brașov.

Apărarea pârâtei referitoare la preț a fost găsită întemeiată, prin aceea că,

deși reclamanta a executat lucrările în baza unei comenzi lansate de pârâtă, nu

a existat un înscris privind prețul convenit pentru executarea lucrării. Pârâta

nu a recunoscut sumele pretinse de reclamantă, iar aceasta nu a făcut nici o

dovadă cu privire la prețul cuvenit ori acceptarea la plată a facturilor emise.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 232/ AP din 25

noiembrie 2004 a admis apelul declarat de reclamanta SC U.U. SA, împotriva

sentinței comerciale nr. 4555 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot,

în sensul că a admis acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă să plătească

sumele de 182.598.853 lei cu titlu de preț și 45.362.809 lei cu titlu de

dobânzi, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 46.317.200 lei pentru

ambele faze procesuale, toate aceste sume în favoarea reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că între părți au existat raporturi juridice privitoare la

executarea lucrărilor de către reclamantă, probate cu toată corespondența

purtată. Întrucât pârâta nu a acceptat facturile din 11 martie 2002 și 3

aprilie 2002, în speță s-a efectuat o expertiză care a stabilit, având în

vedere antecalculația și înscrisurile depuse de reclamantă, în lipsa celor două

vase care nu se mai aflau la data desfășurării expertizei la sediul pârâtei,

neputând fi examinate, că prețul cu T.V.A. al comenzii este de 186.251.700 lei,

conform răspunsului la obiecțiuni. Apărarea pârâtei în sensul că facturile

întocmite sunt incomplete neputând fi recunoscute ca documente fiscale este

irelevantă, deoarece acțiunea promovată nu este o acțiune în contencios fiscal

ci o acțiune cu caracter comercial. Pârâta, în calitatea de beneficiară a

lucrărilor executate de reclamantă, are obligația să plătească prețul

lucrărilor, potrivit art. 1412 C. civ. și dobânzi comerciale potrivit art. 43 C.

com., care prevede curgerea de drept a dobânzilor în materie comercială.

Împotriva deciziei nr. 232/ Ap din 25

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC C.A.T. SRL, care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectele că respectiva corespondență nu confirmă faptul transmiterii unei

comenzi pentru efectuarea de lucrări, nu a existat dovada acceptării prețului,

expertiza efectuată prezintă numeroase vicii de procedură cu privire la

convocarea părților și a abordat părtinitor constatarea efectuată, greșit nu a

fost admisă o nouă expertiză, fără a fi invocate temeiurile de drept ale

cererii de recurs.

Intimata – reclamantă SC U.U. SA a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul promovat de reclamanta SC C.A.T.

SRL, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că prin cererea

de chemare în judecată reclamanta SC U.U. SA a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumelor de 95.836.857 lei și 86.761.996 lei, reprezentând contravaloare

facturi neachitate (respectiv factura din 11 martie 2002 și factura din 3

aprilie 2002), pretenții întemeiate pe principiul îmbogățirii fără just temei

prevăzut de art. 992 și următoarele C. civ., precum și a sumei de 45.362.809 lei

cu titlu de dobânzi legale, calculate în baza O.G. nr. 9/2000.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice

dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor reciproce, constatând că

prin adresa din 19 februarie 2002, pârâta SC C.A.T. SRL a confirmat lansarea

comenzii pentru executarea reparației la vasul decantor din inox și a acceptat

prețul propus (dosar nr. 205/AP/C/2004 al Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ). De asemenea în mod corect a fost

apreciată poziția procesuală a pârâtei cu ocazia încercării de soluționare a

litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, prin aceea că în convocarea

la conciliere (adresa din 2 decembrie 2002) a fost detaliat debitul și

justificat cu acte, iar la adresa de răspuns din 17 decembrie 2002, pârâta a

confirmat această situație, din calculele efectuate rezultând o diferență în

favoarea SC C.A.T. SRL, propunându-se o compensare integrală a obligațiilor

reciproce (dosar nr. 5221/2003 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ).

Raportul de expertiză tehnică

judiciară întocmit de expert ing. Ș.S., precum și completarea la acest răspuns,

sunt amplu argumentate și bine documentate, fiind oferite răspunsuri clare la

toate obiectivele stabilite de instanță și la obiecțiunile părților. În egală

măsură au fost respectate drepturile procesuale ale părților cu ocazia

efectuării expertizei. Apar nejustificate criticile recurentei referitor la

procedura de convocare a părților de către expert, deoarece verificând această

împrejurare rezultă că părțile au fost legal citate, expertiza s-a desfășurat

la sediul pârâtei SC C.A.T. SRL din satul Corbi Județul Brașov, iar din partea

pârâtei a fost prezent administratorul societății, domnul C.N., aspecte

atestate prin procesul verbal din 22 iulie 2004, care constituie anexa 3 a

raportului de expertiză judiciară contabilă. Prin încheierea de ședință din 18

noiembrie 2004, instanța de apel a respins cererea pârâtei pentru efectuarea

unei contraexpertize, ca neîntemeiată, cu motivarea că la toate obiectivele și

obiecțiunile admise, s-au dat răspunsuri complete, cu referință la întreaga

documentație depusă de părți, fiind astfel lămurite toate aspectele în cauză.

Cadrul juridic și argumentele

expuse, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta

SC C.A.T. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul, nefiind întrunite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 232/ AP din 25

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C.A.T. SRL, împotriva deciziei nr. 232 din 25 noiembrie

2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2005.