ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamanta SC L.U.C.S. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SRL – Brașov pentru a fi obligată la plata sumei de 3.294.123.975ROL,reprezentând:2.810.169.587ROL contravaloarea lucrărilor de construcții executate și neachitate, 421.525.438 ROL penalități de întârziere în decontare și 62.428.950 ROL cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la plata sumei de 507.580 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1165/ C din 19 iunie 2006 a respins acțiunea și cererea reconvențională. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut, privitor la cererea principală, că reclamanta, antreprenor, s-a obligat să execute pentru pârâta beneficiară lucrări de construcție la obiectivul „C.C.G.”, cu termen de predare la 11 septembrie 2004, la un preț ferm de 306.495 Euro, sumă fixă stabilită pe durata desfășurării lucrărilor.

Că, la cererea beneficiarului pentru modificarea regimului de înălțime al construcției cu încă un etaj, s-a încheiat actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, în care s-a modificat termenul de predare pentru 15 octombrie 2004, iar, privitor la preț, s-a convenit ca lucrările suplimentare să fie decontate la prețul materialelor convenite prin contractul inițial din 11 martie 2004. Potrivit expertizei tehnice dispuse în cauză, diferențele valorice solicitate în plus de către constructor, provin din schimbarea nejustificată a prețului unitar pe articole față de prețurile convenite prin contract. Instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei pentru plata diferențelor de preț nu se justifică și nu se datorează în raport de prevederile contractuale.

În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pretențiile pârâtei beneficiare de lucrări, privind daune pentru nerespectarea termenului de predare și anume, 15 octombrie 2004, nu sunt întemeiate întrucât predarea lucrărilor cu întârziere, la 26 ianuarie 2005, este imputabilă chiar beneficiarei care nu și-a îndeplinit în termen obligațiile de predare a autorizației de construcție pentru lucrările suplimentare din actul adițional, a proiectului și planșelor de execuție la termenele convenite.

Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse cu decizia Curții de Apel Brașov, secția comercială, nr. 158 din 27 septembrie 2007. Instanța de apel, față de actele dosarului și proba cu contraexpertiza tehnică dispusă, a reținut că pretențiile din acțiunea principală și cererea reconvențională sunt întemeiate, având în vedere clauzele contractuale privind prețul aplicabil produselor și a modului de îndeplinire, de către beneficiarul lucrărilor, a obligațiilor privind predarea documentației de execuție. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta. Recurenta reclamantă SC L.U.C.S. SA Brașov a invocat art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - greșit instanțele au reținut că prețurile prevăzute în oferta inițială, prin contract se aplică și la lucrările suplimentare, la etajul construit în plus la cererea beneficiarului, conform actului adițional nr. 1 la contract; - devizul inițial al lucrării nu era aplicabil și la lucrările suplimentare; - s-a ignorat faptul că pârâta beneficiară a acceptat prețul din situațiile de lucrări prin recepționarea lucrărilor și prin compensările inclusiv cu executantul confecțiilor SC E.R. SA. Recurenta pârâtă SC I.C.

SRL – Brașov a susținut netemeinicia hotărârii de respingere a cererii reconvenționale, formulând următoarele critici: - conform contractului, termenul de predare a lucrărilor era 15 octombrie 2004, astfel că, față de predarea cu întârziere la 26 ianuarie 2005, greșit au fost respinse pretențiile pentru penalitățile prevăzute în contract; - la predarea proiectului de execuție la 26 august 2004, constructorul confirmă termenul de execuție, 15 octombrie 2004, astfel că nu se poate reține culpa beneficiarului în predarea cu întârziere a documentației; - chiar dacă proiectul predat nu cuprindea toate detaliile de execuție, la cererea constructorului acestea primeau răspuns în aceiași zi; - lipsa autorizației de construcție nu a reprezentat un impediment pentru constructor în executarea lucrărilor suplimentare Din actele și lucrările dosarului, în examinarea recursurilor formulate, se rețin următoarele: Recursul reclamantei-pârâte, SC L.U.C.S.

SA Brașov urmează să fie respins pentru următoarele motive: În acțiunea principală, problema în divergență este prețul aplicabil lucrărilor suplimentare prevăzute în actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, la contractul de antrepriză nr. 101 din 11 martie 2004. Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat că prețurile aplicabile sunt cele convenite de părți în contractul nr. 101 din 11 martie 2004. În adevăr, în actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, la pct. 2.2, s-a prevăzut că lucrările suplimentare „vor fi decontate la real executat, la prețurile ofertate, conform cap. 4 „condiții de plată” din contractul nr. 101 din 11 martie 2004. Rezultă că recurenta reclamantă-pârâtă, prin semnarea actului adițional în condițiile art. 2.2 sus-arătat, a fost de acord ca să fie păstrate prețurile din anexa 1 a contractului de antrepriză nr. 101 și pentru lucrările suplimentare din actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2004. Susținerea recurentei în sensul că prin recepționarea lucrărilor de către beneficiar, aceasta a acceptat prețurile din situațiile de lucrări, nu poate fi primită.

Aceasta întrucât, recepția și plata lucrărilor, sunt probleme distincte, chiar dacă privesc același obiectiv, dar reglementarea lor, prin clauzele contractului și efectele ce le produc sunt distincte. De asemenea, compensările dintre părți, invocate de recurentă, nu au relevanță și nu se poate susține o modificare implicită a clauzelor ferme din contract, atât timp cât părțile nu au convenit la schimbarea acestora. Recursul pârâtei-reclamante, SC I.C. SRL – Brașov, urmează să fie respins, pentru următoarele considerente: Conform contractului și actului adițional, termenul de predare din 11 septembrie 2004 a fost decalat pentru 15 octombrie 2004. Lucrările s-au recepționat, la 26 ianuarie 2005. Potrivit art. 9.4 din contract, pentru orice întârziere în predarea lucrărilor, beneficiarul este îndreptățit să solicite penalități de întârziere de 1 % pe zi, din valoarea lucrărilor neexecutate.

Aplicarea clauzei penale este condiționată de existența culpei debitorului obligației neexecutate. În speță, instanța de apel a reținut întemeiat, că întârzierea predării lucrărilor este imputabilă beneficiarei, care nu a respectat obligațiile asumate prin art. 7.2 din contract, privind predarea către antreprenor a documentației tehnice. Este necontestat faptul că documentația predată nu a fost completă, iar autorizația de construcție pentru lucrările suplimentare s-a predat în octombrie 2004, deci cu întârziere. Susținerea recurentei pârâte-reclamante în sensul că întârzierea în predarea documentației, inclusiv a autorizației de construcție, nu a împiedicat executarea lucrărilor, nu poate fi primită, întrucât termenul de execuție și termenul de predare a lucrărilor se calculează pentru constructor în raport de data predării documentației de execuție completă de către beneficiar, după cum s-a convenit prin contract.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC L.U.C.S. SA Brașov și de pârâta SC I.C. SRL – Brașov împotriva deciziei nr. 158/ A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.