ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 6 iunie 2005, reclamanta SC L.U.C.S. SA Brașov a chemat în

judecată pe pârâta SC I.C. SRL – Brașov pentru a fi obligată la plata sumei de

3.294.123.975ROL,reprezentând:2.810.169.587ROL contravaloarea lucrărilor de

construcții executate și neachitate, 421.525.438 ROL penalități de întârziere

în decontare și 62.428.950 ROL cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională

la plata sumei de 507.580 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1165/ C din

19 iunie 2006 a respins acțiunea și cererea reconvențională.

În pronunțarea

acestei hotărâri, instanța a reținut, privitor la cererea principală, că

reclamanta, antreprenor, s-a obligat să execute pentru pârâta beneficiară

lucrări de construcție la obiectivul „C.C.G.”, cu termen de predare la 11

septembrie 2004, la un preț ferm de 306.495 Euro, sumă fixă stabilită pe durata

desfășurării lucrărilor.

Că, la cererea

beneficiarului pentru modificarea regimului de înălțime al construcției cu încă

un etaj, s-a încheiat actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, în care s-a

modificat termenul de predare pentru 15 octombrie 2004, iar, privitor la preț,

s-a convenit ca lucrările suplimentare să fie decontate la prețul materialelor

convenite prin contractul inițial din 11 martie 2004.

Potrivit expertizei

tehnice dispuse în cauză, diferențele valorice solicitate în plus de către

constructor, provin din schimbarea nejustificată a prețului unitar pe articole

față de prețurile convenite prin contract.

Instanța de fond a

reținut că pretențiile reclamantei pentru plata diferențelor de preț nu se

justifică și nu se datorează în raport de prevederile contractuale.

În ce privește

cererea reconvențională, instanța a reținut că pretențiile pârâtei beneficiare

de lucrări, privind daune pentru nerespectarea termenului de predare și anume,

15 octombrie 2004, nu sunt întemeiate întrucât predarea lucrărilor cu

întârziere, la 26 ianuarie 2005, este imputabilă chiar beneficiarei care nu

și-a îndeplinit în termen obligațiile de predare a autorizației de construcție

pentru lucrările suplimentare din actul adițional, a proiectului și planșelor

de execuție la termenele convenite.

Apelurile declarate

de reclamantă și pârâtă împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse cu

decizia Curții de Apel Brașov, secția comercială, nr. 158 din 27 septembrie

2007.

Instanța de apel,

față de actele dosarului și proba cu contraexpertiza tehnică dispusă, a reținut

că pretențiile din acțiunea principală și cererea reconvențională sunt

întemeiate, având în vedere clauzele contractuale privind prețul aplicabil produselor

și a modului de îndeplinire, de către beneficiarul lucrărilor, a obligațiilor

privind predarea documentației de execuție.

Împotriva acestei

ultime hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta.

Recurenta reclamantă

SC L.U.C.S. SA Brașov a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

-

greșit

instanțele au reținut că prețurile prevăzute în oferta inițială, prin contract

se aplică și la lucrările suplimentare, la etajul construit în plus la cererea

beneficiarului, conform actului adițional nr. 1 la contract;

-

devizul

inițial al lucrării nu era aplicabil și la lucrările suplimentare;

-

s-a

ignorat faptul că pârâta beneficiară a acceptat prețul din situațiile de

lucrări prin recepționarea lucrărilor și prin compensările inclusiv cu

executantul confecțiilor SC E.R. SA.

Recurenta

pârâtă SC I.C. SRL – Brașov a susținut netemeinicia hotărârii de respingere a

cererii reconvenționale, formulând următoarele critici:

-

conform contractului,

termenul de predare a lucrărilor era 15 octombrie 2004, astfel că, față de

predarea cu întârziere la 26 ianuarie 2005, greșit au fost respinse pretențiile

pentru penalitățile prevăzute în contract;

-

la

predarea proiectului de execuție la 26 august 2004, constructorul confirmă

termenul de execuție, 15 octombrie 2004, astfel că nu se poate reține culpa

beneficiarului în predarea cu întârziere a documentației;

-

chiar

dacă proiectul predat nu cuprindea toate detaliile de execuție, la cererea

constructorului acestea primeau răspuns în aceiași zi;

-

lipsa

autorizației de construcție nu a reprezentat un impediment pentru constructor

în executarea lucrărilor suplimentare

Din actele și lucrările dosarului, în

examinarea recursurilor formulate, se rețin următoarele:

Recursul

reclamantei-pârâte, SC L.U.C.S. SA Brașov urmează să fie respins pentru

următoarele motive:

În acțiunea principală, problema în

divergență este prețul aplicabil lucrărilor suplimentare prevăzute în actul

adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, la contractul de antrepriză nr. 101 din 11

martie  2004.

Instanțele de fond și

apel au reținut întemeiat că prețurile aplicabile sunt cele convenite de părți

în contractul nr. 101 din 11 martie 2004.

În adevăr, în actul

adițional nr. 1 din 26 iulie 2004, la pct. 2.2, s-a prevăzut că lucrările

suplimentare „vor fi decontate la real executat, la prețurile ofertate, conform

cap. 4 „condiții de plată” din contractul nr. 101 din 11 martie 2004.

Rezultă că recurenta

reclamantă-pârâtă, prin semnarea actului adițional în condițiile art. 2.2

sus-arătat, a fost de acord ca să fie păstrate prețurile din anexa 1 a

contractului de antrepriză nr. 101 și pentru lucrările suplimentare din actul

adițional nr. 1 din 26 iulie 2004.

Susținerea recurentei

în sensul că prin recepționarea lucrărilor de către beneficiar, aceasta a

acceptat prețurile din situațiile de lucrări, nu poate fi primită.

Aceasta întrucât,

recepția și plata lucrărilor, sunt probleme distincte, chiar dacă privesc

același obiectiv, dar reglementarea lor, prin clauzele contractului și efectele

ce le produc sunt distincte.

De asemenea,

compensările dintre părți, invocate de recurentă, nu au relevanță și nu se

poate susține o modificare implicită a clauzelor ferme din contract, atât timp

cât părțile nu au convenit la schimbarea acestora.

Recursul

pârâtei-reclamante, SC I.C. SRL – Brașov, urmează să fie respins, pentru

următoarele considerente:

Conform contractului și actului

adițional, termenul de predare din 11 septembrie 2004 a fost decalat pentru 15

octombrie 2004.

Lucrările s-au recepționat, la 26

ianuarie 2005.

Potrivit art. 9.4 din

contract, pentru orice întârziere în predarea lucrărilor, beneficiarul este

îndreptățit să solicite penalități de întârziere de 1 % pe zi, din valoarea

lucrărilor neexecutate.

Aplicarea clauzei

penale este condiționată de existența culpei debitorului obligației

neexecutate.

În speță, instanța de

apel a reținut întemeiat, că întârzierea predării lucrărilor este imputabilă

beneficiarei, care nu a respectat obligațiile asumate prin art. 7.2 din

contract, privind predarea către antreprenor a documentației tehnice.

Este necontestat

faptul că documentația predată nu a fost completă, iar autorizația de

construcție pentru lucrările suplimentare s-a predat în octombrie 2004, deci cu

întârziere.

Susținerea recurentei

pârâte-reclamante în sensul că întârzierea în predarea documentației, inclusiv

a autorizației de construcție, nu a împiedicat executarea lucrărilor, nu poate

fi primită, întrucât termenul de execuție și termenul de predare a lucrărilor

se calculează pentru constructor în raport de data predării documentației de

execuție completă de către beneficiar, după cum s-a convenit prin contract.

Așa fiind, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca

nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC L.U.C.S. SA Brașov și de pârâta SC I.C. SRL – Brașov

împotriva deciziei nr. 158/ A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.