ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2857/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2857/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5857 din 24
octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondate, recursurile
declarate de pârâta SC V.I. SRL Satu Mare și reclamanta SC G. SRL Satu Mare
împotriva deciziei civile nr. 64 din 29 februarie 2000, pronunțată de Curtea de
Apel Oradea.
La pronunțarea soluției date,
instanța supremă a înlăturat criticile pârâtei, motivând că instanțele
inferioare, conformându-se dispozițiilor art. 46 C. com., au constatat că
facturile emise pentru piesele de schimb au la rubrica cumpărător pe SC V. SRL
și Societatea de Asigurări A.R.D.A.F., iar autoturismul este de necontestat
proprietatea pârâtei.
S-a mai reținut că, potrivit
înscrisurilor anexate cauzei, comanda de piese de schimb a fost făcută de
pârâtă cu acordul societății de asigurare, fiind dovedit raportul juridic
intervenit între părți, acestea urmând să răspundă pentru îndeplinirea
obligațiilor pe care și le-au asumat cu această ocazie.
S-a înlăturat și apărările privind
faptul semnării de numitul P.M., având în vedere că, prin predarea certificatului
de înmatriculare al autoturismului, l-a mandatat în acest fel să acționeze în
numele său, în aceste considerente înlăturând și excepția lipsei calității
procesuale pasive.
Împotriva acestei decizii, SC V.I.
SRL a formulat contestație în anulare, invocând, ca temei legal, art. 318 C.
proc. civ.
Se susține că între părți nu au
existat relații comerciale, raportul juridic fiind încheiat de către reclamantă
cu SC V. SRL, atât somația, cât și cererea de chemare în judecată fiind
îndreptate împotriva acestei societăți.
Potrivit temeiului de drept invocat
în cerere, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de
casare.
Prima ipoteză are în vedere erori
materiale evidente, esențiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului, pe această cale neputând fi modificate greșeli de judecată,
respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În speță, contestatorul este
nemulțumit de soluțiile date, susținând că litigiul nu trebuia judecat în
contradictoriu cu societatea sa, raportul juridic comercial fiind realizat cu
SC V. SRL, situație în care nu se poate reține că dezlegarea dată recursului
este rezultatul unei greșeli materiale.
Nici cerințele tezei a II-a a art.
318 C. proc. civ. nu sunt întrunite în speță, aspectele arătate de contestator,
făcând obiect de judecată în recurs, ele fiind de fapt simple argumente
subsumate motivelor de recurs analizate și rezolvate de instanță prin hotărârea
dată.
Așa fiind, contestația în anulare
urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC V.I. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 5857
din 24 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 30 mai 2003.