ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „M.T.” SRL împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, promovat în termen și că ambele părți au solicitat judecarea în lipsă. Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1669/C din 18 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea precizată de reclamanta SC „P.” SRL în contradictoriu cu pârâta SC „M.T.” SRL, instanța obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 159.133.536 lei ,preț și cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 10.060.342 lei și luând act de renunțare la judecată privind instituirea sechestrului asigurător. În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că pârâta nu a achitat prețul mărfurilor care i-au fost livrate de către reclamantă în perioada iulie – octombrie 1998, că apărările pârâtei întemeiate pe actul adițional autentificat sub nr.2817 din 15 decembrie 1999 sunt irelevante față de obiectul cauzei deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC „M.T.” SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea apelului, pârâta invocă, în esență, faptul că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă materialului probator administrat în cauză întrucât nu a reținut culpa reclamantei constând în reaua credință pe care a manifestat-o aceasta în gestionarea necorespunzătoare a afacerii pârâtei în perioada în care era administrată de reprezentanții reclamantei. La termenul din 22 februarie 2001 instanța de apel a încuviințat cererea apelantei de efectuare a unei expertize contabile pentru determinarea cantităților de marfă livrată, a situației încasării contravalorii acesteia.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.592 din 31 mai 2001, a respins apelul ca nefondat, reiterând, în cauză, următoarele: - potrivit concluziilor raportului de expertiză pârâta datorează reclamantei suma de 164.089.798 lei deși în contabilitatea S.C.”P.” SRL. Cluj figurează suma de 159.173.885 lei. - întrucât marfa a fost acceptată fără obiecțiuni de către pârâtă, determinarea ulterioară a produselor nu poate fi imputabilă reclamantei – vânzătoare. - cheltuielile de întreținere cad în sarcina locatorului, reținându-se că între părți au existat raporturi comerciale de vânzare – cumpătrare de mărfuri. - sumele reprezentând lipsă la inventar sunt în sarcina pârâtei. Contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC „M.T.” SRL criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 punctele 5 și 8 Cod procedură civilă.

Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate privesc, în esență, următoarele aspecte: - decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă în sensul în care, chiar dacă pârâta a beneficiat de apărare calificată, instanța, în virtutea rolului său activ, trebuia să pună în discuția părților, față de materialul probatoriu administrat în cauză, introducerea în cauză a asociaților persoane fizice P.I.și M.I. - decizia a fost pronunțată pe baza unei aprecieri eronate a concluziilor raportului de expertiză ceea ce a condus la o interpretare greșită a actului dedus judecății. Curtea, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi analizate în cele ce urmează.

Referitor la primul motiv de recurs: Invocarea art.105 alin.2 Cod procedură civilă este nepertinentă în susținerea faptului că instanța de apel nu și-a manifestat rolul activ întrucât dispozițiile art.105 alin.2 , care se circumscriu dreptului comun în materia nulităților actelor de porcedură, prevăd, ca o condiție a vătămării, neîndeplinirea cumulativă a trei cerințe: să existe un act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent, acest act să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Rolul activ al instanței presupune aptitudinea acesteia de a exercita cele două funcții procedurale constând în cercetarea și soluționarea cauzei cu care a fost investită, în baza probelor administrate în cauză.

Cum instanța de apel a considerat suficient și lămuritor materialul probatoriu administrat, nu i se poate imputa neexercitarea rolului activ. Partea pârâtă era cea care, în virtutea principiului disponibilității, ar fi avut vocația procesuală de a tinde la lărgirea cadrului procesual prin formularea vreunei cereri de introducere în cauză a celor doi asociați persoane fizice. Cum instanța este suverană în a aprecia caracterul pertinent și relevant al probelor față de situația de fapt configurată în acțiune și cum raportul juridic dedus judecății este ferm delimitat, este inutil a analiza o atare cerere, sub aspectul relevantei probatoriului. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se reține corecta apreciere dată de instanța de apel probelor administrate în cauză, reținând ca pertinente concluziile raportului de expertiză contabilă ce caracterizează realitatea de fapt a raporturilor juridice dintre părți.

În considerarea celor ce preced, Curtea, reținând ca legală și temeinică decizia recurată, va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâta SC „M.T.” SRL împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a curții de Apel Cluj – secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.