ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC

„M.T.” SRL împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este legal timbrat, promovat în termen și că ambele părți au solicitat

judecarea în lipsă.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată o

reține spre soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.1669/C din 18 septembrie

2000 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea precizată de reclamanta

SC „P.” SRL în contradictoriu cu pârâta SC „M.T.” SRL, instanța obligând pârâta

să plătească reclamantei suma de 159.133.536 lei ,preț și cheltuieli de judecată

parțiale în sumă de 10.060.342 lei și luând act de renunțare la judecată

privind instituirea sechestrului asigurător.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut,

în esență, că pârâta nu a achitat prețul mărfurilor care i-au fost livrate de

către reclamantă în perioada iulie – octombrie 1998, că apărările pârâtei

întemeiate pe actul adițional autentificat sub nr.2817 din 15 decembrie 1999

sunt irelevante față de obiectul cauzei deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC

„M.T.” SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea apelului, pârâta invocă, în esență,

faptul că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă materialului

probator administrat în cauză întrucât nu a reținut culpa reclamantei constând

în reaua credință pe care a manifestat-o  aceasta în gestionarea

necorespunzătoare a afacerii pârâtei în perioada în care era administrată de

reprezentanții reclamantei.

La termenul din 22 februarie 2001 instanța de apel a

încuviințat cererea apelantei de efectuare a unei expertize contabile pentru

determinarea cantităților de marfă livrată, a situației încasării contravalorii

acesteia.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.592 din 31 mai

2001, a respins apelul ca nefondat, reiterând, în cauză, următoarele:

- potrivit concluziilor raportului de

expertiză pârâta datorează reclamantei suma de 164.089.798 lei deși în

contabilitatea S.C.”P.” SRL. Cluj figurează suma de 159.173.885 lei.

- întrucât marfa a fost acceptată fără

obiecțiuni de către pârâtă, determinarea ulterioară a produselor nu poate fi

imputabilă reclamantei – vânzătoare.

- cheltuielile  de  întreținere  cad

în sarcina locatorului, reținându-se că între părți au existat  raporturi

comerciale de vânzare – cumpătrare de mărfuri.

-  sumele reprezentând lipsă la

inventar sunt în sarcina pârâtei.

Contra acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC „M.T.” SRL criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304

punctele 5 și 8 Cod procedură civilă.

Criticile aduse de pârâtă deciziei

recurate privesc, în esență, următoarele aspecte:

- decizia a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă în sensul în care,

chiar dacă pârâta a beneficiat de apărare calificată, instanța, în virtutea

rolului său activ, trebuia să pună în discuția părților, față de materialul

probatoriu administrat în cauză, introducerea în cauză a asociaților persoane

fizice P.I.și M.I.

- decizia a fost pronunțată pe baza

unei aprecieri eronate a concluziilor raportului de expertiză ceea ce a condus

la o interpretare greșită a actului dedus judecății.

Curtea, analizând decizia recurată din

perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru

motivele ce vor fi analizate în cele ce urmează.

Referitor la primul motiv de recurs:

Invocarea art.105 alin.2 Cod procedură

civilă este nepertinentă în susținerea faptului că instanța de apel nu și-a

manifestat rolul activ întrucât dispozițiile art.105 alin.2 , care se

circumscriu dreptului comun în materia nulităților actelor de porcedură,

prevăd, ca o condiție a vătămării, neîndeplinirea cumulativă a trei cerințe: să

existe un act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de

către un funcționar necompetent, acest act să fi produs părții o vătămare, iar

vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Rolul activ al instanței presupune

aptitudinea acesteia de a exercita cele două funcții procedurale constând în

cercetarea și soluționarea cauzei cu care a fost investită, în baza probelor

administrate în cauză.

Cum instanța de  apel a considerat

suficient și lămuritor materialul probatoriu administrat, nu i se poate imputa

neexercitarea rolului activ. Partea pârâtă era cea care, în virtutea

principiului disponibilității, ar fi avut vocația procesuală de a tinde la

lărgirea cadrului procesual prin formularea vreunei cereri de introducere în

cauză a celor doi asociați persoane fizice.

Cum instanța este suverană în a aprecia

caracterul pertinent și relevant al probelor față de situația de fapt

configurată în acțiune și cum raportul juridic dedus judecății este ferm

delimitat, este inutil a analiza o atare cerere, sub aspectul relevantei

probatoriului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de

recurs, se reține corecta apreciere dată de instanța de apel probelor

administrate în cauză, reținând ca pertinente concluziile raportului de

expertiză contabilă ce caracterizează realitatea de fapt a raporturilor

juridice dintre părți.

În considerarea celor ce preced,

Curtea, reținând ca legală și temeinică decizia recurată, va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâta SC „M.T.” SRL

împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a curții de Apel Cluj – secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2003.