ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2855/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 octombrie 1998, reclamanta M.K. a chemat în judecată pe pârâții SC P.V. SRL București, B.F. și B.K., solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 643.123.863 lei, reprezentând credit nerambursat, dobânda aferentă și comisioane. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 559 din 4 februarie 1999, a admis în parte acțiunea, obligând la suma solicitată pe pârâții SC P.V. SRL și B.K. A respins, totodată, acțiunea față de pârâtul B.F.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada acordării creditului de 220.000.000 lei, conform contractului de credit nr. 74/1995 și a actului adițional nr. 1 din 7 iunie 1995. Creditul a fost garantat prin închirierea unui contract de garanție imobiliară, proprietatea pârâților, persoane fizice, cât și de B.K., în calitate de fidejusor. În funcție de calitățile pârâților în garantarea creditului, s-a apreciat că, potrivit art. 1663 C. civ., B.K. răspunde alături de beneficiarul creditului, în solidar. Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2838 din 19 noiembrie 1999. Ca urmare a recursului declarat de reclamantă și pârâți, Curtea Supremă de Justiție, constatând că instanțele au încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., prin decizia civilă nr. 541 din 31 ianuarie 2002, a casat hotărârea criticată și au trimis cauza, spre rejudecarea apelului, la aceiași instanță. În apel, după casare, prin decizia civilă nr. 108 din 16 mai 2002, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă criticată, în sensul admiterii acțiunii și față de pârâtul B.F. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, din interpretarea clauzelor contractului de credit, în raport cu prevederile art. 997, 981 și 982 C. civ., rezultă că instanța comună a părților contractante a fost în sensul că pârâtul B.F. a semnat contractul, în calitate de fidejusor, și nu doar în calitate de reprezentant al societății comerciale, destinatar principal al împrumutului.

La data de 14 august 2002, pârâții B.F. și B.K. au declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând motivele de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că, prin casarea deciziei Curții de Apel, instanța supremă nu a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanță, fiind, în felul acesta, în imposibilitate de a promova apel împotriva instanței de fond și că, atât contractul de credit, cât și actul adițional au fost semnate de reprezentantul societății comerciale, iar B.K. nu a semnat actul adițional și nici nu a garantat împrumutul de 100.000.000 lei, iar contractul de ipotecă se referă la împrumutul de 120.000.000 lei. De asemenea, se critică soluția pronunțată față de B.F., precizând că nu a semnat acte din care să rezulte că a garantat, în nume propriu, împrumuturile acordate.

Recursul este fondat. Actele dosarului relevă faptul că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în primul ciclu procesual, au soluționat cauza cu lipsă de procedură, fapt sancționat de Curtea Supremă de Justiție, care a trimis cauza spre rejudecare. În apel, după casare, instanța a omis să se pronunțe asupra apărărilor pe fond, formulate de pârâții-recurenți cu privire la împrumuturile acordate și regimul juridic al garanțiilor date. Au fost încălcate dispozițiile art. 315 C. proc. civ., în apel, după casare, nefiind respectate condițiile în care s-a trimis cauza spre rejudecare. Față de cele arătate, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis și decizia criticată va fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care, soluționând apelul, va avea în vedere criticile formulate de recurenți, cu privire la creditele primite, modul de garantare a acestora și calitatea în care au făcut-o, ținând seama de dispozițiile art. 296 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții B.F. și B.K. împotriva deciziei nr. 108 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 mai 2003.