ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de reclamanta SC „G.T”.Arad împotriva deciziei nr.20 din 25
aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială
și Contencios Administrativ.
La apelul nominal s-a
prezentat recurenta SC „G T.” SRL Arad prin avocat M. S., lipsind intimata
pârâtă SC” M. I. E. A I.” SRL Timiș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către
magistratul asistent că recursul este timbrat, după care cauza fiind
în stare de judecată, Curtea a acordat recurentei, cuvântul.
Recurenta a solicitat
admiterea recursului astfel cum a fost formulat și acordarea cheltuielilor
de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 28 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Timiș
contestatoarea SC „G T.”SRL Arad a solicitat anularea sentinței civile
nr.701/2001 pronunțată de aceaiași instanță în dosarul
nr.2414/2001 și reluarea judecății arătând că
procedura de citare cu această societate nu a fost îndeplinită
potrivit legii.
Prin sentința
civilă nr.599 din 19 februarie 2002 această instanță a
respins contestația în anulare, motivând că față de
dispozițiile art.317 Cod procedură civilă, contestatoarea avea
la îndemână calea apelului, întrucât aceasta este o cale
extraordinară de atac prin intermediul căruia pot fi atacate numai
hotărârile irevocabile.
Împotriva acestei
sentințe a promovat apel contestatoarea, motivând că potrivit art.317
pct.1 Cod procedură civilă este admisibilă contestația în
anulare și împotriva unei hotărâri care a rămas irevocabilă
prin neexercitarea apelului.
Curtea de Apel
Timișoara – Secția comercială și de contencios
administrativ – prin decizia civilă nr.20 din 25 aprilie 2002 a respins
apelul ca nefondat.
În motivarea soluției
date instanța de apel a reținut că în măsura în care
sentința civilă nr.701 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș
nu a fost atacată prin exercitarea căilor legale ordinare de atac
deoarece nu a fost legal comunicată contestatoarei nu se poate considera
ca îndeplinuit termenul de apel care curge de la comunicarea hotărârii
potrivit art.284 alin.1 Cod procedură civilă și deci nu poate fi
considerată irevocabilă, fiind exclusă incidența
dispozițiilor art.377 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă care
presupune ipoteza neatacării cu apel a unei hotărâri în
condițiile îndeplinirii termenului de apel.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs contestatoarea criticile vizând aspecte de nelegalitate și
netemeinicie în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că au
fost încălcate dispozițiile art.377 alin.2 pct.2 Cod procedură
civilă considerând că hotărârea atacată nu este
irevocabilă, din moment ce a stat la baza formulării unei cereri de
executare silită fiind titlu executoriu și având formulă
executorie.
Recursul este nefondat.
Pentru folosirea
contestației în anulare de drept comun, art.317 Cod procedură
civilă cere, pe de o parte, ca hotărârea să fie
irevocabilă, iar, pe de altă parte, ca motivul pe care se
sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe
căile ordinare de atac.
Cea de-a doua condiție
de admisibilitate constituie o aplicație a principiului că nu se
poate folosi o cale extraodinară de atac atunci când s-ar fi putut folosi
calea de atac ordinară.
Investirea cu formulă
executorie a hotărârii nu este de natură să facă
admisibilă contestația în anulare, atâta timp cât partea
interesată are însă deschisă calea de atac a apelului.
Cu alte cuvinte hotărîrile
de primă instanță neapelate nu pot forma obiect al
contestației în anulare obișnuită, întrucât legea cere ca partea
să nu fi avut posibilitatea de a invoca motivul de contestație pe
calea apelului.
Față de cele
arătate în considerarea dispozițiilor art.312 Cod procedură
civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC „G. T.” SRL Arad împotriva deciziei nr.20 din 25
aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială
și Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în
ședință publică, astăzi 30 mai 2003.