ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4099/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 septembrie 2004,

reclamanta SC A. SA, sucursala Timiș a solicitat ca, în contradictoriu cu SC P.

SRL Timișoara, pe cale de ordonanță președințială, instanța de judecată să

dispună suspendarea vremelnică a executării sentinței nr. 4993 din 1 iunie

2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Prin decizia nr. 405/ A din 22

noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că hotărârea pronunțată asupra cererii de validare a popririi, având

caracterul unui act de executare, nu poate fi atacată decât cu contestație la

executare.

Cum o astfel de hotărâre nu poate fi

atacată cu recurs, iar cererea de suspendare a executării hotărârii de validare

până la soluționarea apelului are caracter incidental, aceasta este

inadmisibilă.

Împotriva hotărârii primei instanțe

reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304

1

C. proc. civ.

S-a susținut că în mod greșit

instanța s-a pronunțat prin decizie, că acesta s-a antepronunțat asupra

apelului declarat împotriva hotărârii de validare a popririi, că a încălcat

astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., că în mod greșit instanța

s-a pronunțat asupra în sensul caracterului irevocabil al hotărârii de validare

a popririi și, pe cale de consecință, a respins cererea de suspendare

vremelnică a executării hotărârii ca inadmisibilă.

În concluzie, reclamanta a solicitat

admiterea recursului și casarea cu trimitere a hotărârii atacate.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Corespunzător principiului statuat

prin art. 129 din Constituția României, legea procesuală civilă a determinat un

sistem coerent al judecării cauzei civile în fond și căii de atac, de natură a

asigura protecția imparțială a drepturilor subiective deduse judecății.

Ca atare, revine părții interesate

de a alege calea procesuală legal prevăzută pentru sesizarea instanței, în

vederea judecării în fond și căii de atac a unei pretenții.

În acest context, este de reținut că

potrivit art. 299 C. proc. civ., în recurs controlul judecătoresc privește

examinarea legalității hotărârii atacate în raport de cazurile de casare conceptualizare

prin art. 304 C. proc. civ. sau, după caz, a art. 304

1

din același

cod, invocate de partea interesată.

Totodată, motivele de nelegalitate

privesc dispozitivul care intră în puterea lucrului judecat și nu

considerentele care, atunci când soluția atacată este temeinică și legală,

eventuala eroare din considerente putând fi rectificată prin motivarea deciziei

de respingere a recursului.

Prin urmare, considerentele sunt

examinate numai în măsura în care este necesar controlul judecătoresc al

dispozitivului, pentru a constata motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței.

Sub acest aspect, se constată că

hotărârea atacată este amplu și convingător motivată, iar argumentele instanței

susțin hotărârea pronunțată, criticile formulate sub acest aspect

constatându-se a fi neîntemeiate, iar eroarea cu privire la denumirea hotărârii

nu are aptitudinea de a duce la pronunțarea altei soluții.

Cu privire la soluția pronunțată, se

constată că aceasta este legală.

Astfel, suspendarea executării

hotărârii poate fi solicitată în condițiile art. 300 alin. (2), art. 3000 alin.

(3) cu referire la art. 403 sau art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Sesizată cu cererea de suspendare

vremelnică a hotărârii de validare a popririi, instanța a constatat că nu sunt

îndeplinite condițiile nici unuia dintre textele menționate.

Ori, admiterea unei cereri în

condiții prevăzute de legea procesual civilă apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

Prin urmare, respingând cererea ca

inadmisibilă, instanța a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din

cazurile de casare sau modificare prevăzute de C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA, sucursala Timiș, împotriva sentinței nr. 405/ A din 22 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 iulie 2005.