ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 266/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 266/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de revizuienta Ș.M. împotriva deciziei nr.2519 din
2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Secția civilă.
La apelul nominal
s-a prezentat intimata S.C. „“B.P.”” S.A. Timiș prin consilier juridic S.M.,
lipsind recurenta-revizuientă Ș.M.
Procedura completă.
Instanța pune în
discuție inadmisibilitatea recursului raportat la prevederile art.328 alin.1
C.proc.civ..
Consilier juridic,
referindu-se la întâmpinare solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Reprezentanta
Ministerului Public pune concluzii în același sens.
C U R T E A
Asupra recursului
de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr.12449 din 5 octombrie 1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a
admis contestația formulată de Ș.M.împotriva S.C. “B.P.” S.A. Timișoara care a
fost obligată la plata compensațiilor bănești prevăzute de O.G. nr.98/1999
respectiv, echivalența a 12 salarii medii nete pe economie. S-a admis în parte
cererea de chemare în garanție, precizată și a fost obligată chemata în
garanție Agenția Județeană pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș să
plătească intimatei S.C. “B.P.” S.A. echivalența celor 12 salarii medii nete pe
economie plătite contestatoarei. S-a respins cererea de chemare în garanție
față de chematele în garanție Fondul Proprietății de Stat, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale – Direcția de muncă și protecție socială Timiș.
Sentința a fost
apelată de intimată și chemata în garanție, iar apelurile au fost respinse prin
decizia nr.973/A din 30 martie 2000 a Tribunalului Timiș.
S.C. „“B.P.”” S.A.
și Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională au declarat recurs
împotriva menționatei decizii. Recursurile au fost admise de Tribunalul Timiș,
secția civilă care, investit prin declinarea competenței de către Curtea de
Apel Timișoara, prin decizia nr.831/R din 5 septembrie 2000 a casat decizia
pronunțată‚ în apel și rejudecând cauza în fond a admis apelurile, a schimbat
în tot sentința civilă nr.12449 din 5 octombrie 1999 a Judecătoriei Timișoara în
sensul că a respins contestația formulată de Ș.M., precum și cererea de chemare
în garanție formulată și precizată de S.C. “B.P.” S.A. Timișoara împotriva
chemaților în garanție Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională
Timiș, Fondul Proprietății de Stat, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și
Direcția Muncii și Protecției Sociale Timiș.
La 27 martie 2001
Ș.M.a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.831/R/2000 pronunțată de
Tribunalul Timiș, secția civilă la data de 5 septembrie 2000, solicitând
anularea acesteia ca netemeinică și nelegală fiind potrivnică sentinței civile
nr.12449 din 5 octombrie 1999.
Întrucât cererea
de revizuire s-a întemeiat pe prevederile art.322 pct.7 C.proc.civ., Tribunalul
Timiș sesizat cu soluționarea acesteia, prin decizia nr.1005/R din 5 iunie 2001
a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara conform art.323
alin.2 din același cod.
Soluționând
cererea de revizuire prin decizia nr.2519 din 2 octombrie 2001 Curtea de Apel
Timișoara a respins-o ca tardivă, conform art.324 (1) pct.1 C.proc.civ.,
termenul de o lună de la pronunțarea hotărârii potrivnice (5 septembrie 2000)
fiind depășit față de data înregistrării cererii (27 martie 2001).
Revizuienta a
declarat recurs împotriva menționatei decizii.
Recursul este
inadmisibil.
Așa după cum
rezultă din actele aflate la dosar, decizia nr.831/R din 5 septembrie 2000
pronunțată de Tribunalul Timiș în recursul declarat de intimate și a cărei
revizuire a silicitat-o Ș.M., este irevocabilă.
Potrivit art.328
alin.(1) C.proc.civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de
atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în conformitate cu
alin.(2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri
potrivnice, calea de atac este recursul.
Din dispozițiile
legale citate s-ar părea că în cazul reglementat de alin.(2) recursul ar fi
întotdeauna admisibil. În realitate însă legiuitorul a urmărit să suprime
apelul în acest caz și nu să creeze posibilitatea unui recurs la recurs.
Așadar și în cazul
contrarietății de hotărâri este aplicabilă dispoziția din art.328 alin. (1)
C.proc.civ.
Cum, hotărârea ce
se cere a fi revizuită, pronunțată de o instanță de recurs, este irevocabilă,
evident că și hotărârea pronunțată în revizuire este irevocabilă.
Față de
considerentele menționate recursul îndreptat împotriva acestei hotărâri, este
inadmisibil și urmează să fie respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
inadmisibil recursul declarat de revizuienta Ș.M. împotriva deciziei nr.2519
din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.