ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 266/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta Ș.M. împotriva deciziei nr.2519 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimata S.C. „“B.P.”” S.A. Timiș prin consilier juridic S.M., lipsind recurenta-revizuientă Ș.M. Procedura completă. Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului raportat la prevederile art.328 alin.1 C.proc.civ.. Consilier juridic, referindu-se la întâmpinare solicită respingerea recursului ca inadmisibil. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în același sens. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.12449 din 5 octombrie 1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis contestația formulată de Ș.M.împotriva S.C.

“B.P.” S.A. Timișoara care a fost obligată la plata compensațiilor bănești prevăzute de O.G. nr.98/1999 respectiv, echivalența a 12 salarii medii nete pe economie. S-a admis în parte cererea de chemare în garanție, precizată și a fost obligată chemata în garanție Agenția Județeană pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș să plătească intimatei S.C. “B.P.” S.A. echivalența celor 12 salarii medii nete pe economie plătite contestatoarei. S-a respins cererea de chemare în garanție față de chematele în garanție Fondul Proprietății de Stat, Ministerul Muncii și Protecției Sociale – Direcția de muncă și protecție socială Timiș. Sentința a fost apelată de intimată și chemata în garanție, iar apelurile au fost respinse prin decizia nr.973/A din 30 martie 2000 a Tribunalului Timiș.

S.C. „“B.P.”” S.A. și Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională au declarat recurs împotriva menționatei decizii. Recursurile au fost admise de Tribunalul Timiș, secția civilă care, investit prin declinarea competenței de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.831/R din 5 septembrie 2000 a casat decizia pronunțată‚ în apel și rejudecând cauza în fond a admis apelurile, a schimbat în tot sentința civilă nr.12449 din 5 octombrie 1999 a Judecătoriei Timișoara în sensul că a respins contestația formulată de Ș.M., precum și cererea de chemare în garanție formulată și precizată de S.C. “B.P.” S.A. Timișoara împotriva chemaților în garanție Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș, Fondul Proprietății de Stat, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Direcția Muncii și Protecției Sociale Timiș.

La 27 martie 2001 Ș.M.a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.831/R/2000 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă la data de 5 septembrie 2000, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală fiind potrivnică sentinței civile nr.12449 din 5 octombrie 1999. Întrucât cererea de revizuire s-a întemeiat pe prevederile art.322 pct.7 C.proc.civ., Tribunalul Timiș sesizat cu soluționarea acesteia, prin decizia nr.1005/R din 5 iunie 2001 a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara conform art.323 alin.2 din același cod. Soluționând cererea de revizuire prin decizia nr.2519 din 2 octombrie 2001 Curtea de Apel Timișoara a respins-o ca tardivă, conform art.324 (1) pct.1 C.proc.civ., termenul de o lună de la pronunțarea hotărârii potrivnice (5 septembrie 2000) fiind depășit față de data înregistrării cererii (27 martie 2001). Revizuienta a declarat recurs împotriva menționatei decizii.

Recursul este inadmisibil. Așa după cum rezultă din actele aflate la dosar, decizia nr.831/R din 5 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în recursul declarat de intimate și a cărei revizuire a silicitat-o Ș.M., este irevocabilă. Potrivit art.328 alin.(1) C.proc.civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în conformitate cu alin.(2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. Din dispozițiile legale citate s-ar părea că în cazul reglementat de alin.(2) recursul ar fi întotdeauna admisibil. În realitate însă legiuitorul a urmărit să suprime apelul în acest caz și nu să creeze posibilitatea unui recurs la recurs.

Așadar și în cazul contrarietății de hotărâri este aplicabilă dispoziția din art.328 alin. (1) C.proc.civ. Cum, hotărârea ce se cere a fi revizuită, pronunțată de o instanță de recurs, este irevocabilă, evident că și hotărârea pronunțată în revizuire este irevocabilă. Față de considerentele menționate recursul îndreptat împotriva acestei hotărâri, este inadmisibil și urmează să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuienta Ș.M. împotriva deciziei nr.2519 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.