ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 27 aprilie 1999, V.I. a chemat în

judecată pe S.C. B.P. S.A. Timișoara pentru a fi obligată să-i plătească

drepturile salariale prevăzute de art. 19 și art. 20 din O.G. nr. 9/1997.

Pârâta a chemat în garanție Agenția pentru

Ocupare și Formare Profesională Timiș, Direcția de Muncă și Solidaritate

Socială Timiș, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Autoritatea pentru

Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului, pentru despăgubiri, în

cazul când ar cădea în pretențiuni.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 12029

din 29 septembrie 1999, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului

echivalentul a 12 salarii nete pe unitate, corespunzător vechimii sale în

muncă. Totodată a admis, așa cum a fost formulată, cererea de chemare în

garanție a Agenției pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș. Față de

ceilalți chemați în garanție, a respins cererea.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia

nr. 629 din 7 martie 2000, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtei și

chematei în garanție Agenția pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș.

Aceeași instanță, prin decizia nr. 763 din 17 august 2000, a admis recursurile

pârâtei și chematei în garanție Agenția pentru Ocupare și Formare Profesională

Timiș și, reformând hotărârile recurate, a respins, ca nefondate, acțiunea

principală și cererea de chemare în garanție, cu motivarea că nu sunt întrunite

cerințele legale pentru acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamant.

La data de 27 martie 2001 reclamantul a cerut

revizuirea acestei din urmă decizii, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

arătând că ar fi potrivnică sentinței civile nr. 12029 din 29 septembrie 1999 a

Judecătoriei Timișoara, prin care acțiunea sa a fost admisă.

Tribunalul Timiș, secția civilă, decizia nr. 739

din 23 aprilie 2001, a respins, ca nefondată cererea de revizuire.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia

nr. 2426 din 25 septembrie 2001, a admis recursul reclamantului și, rejudecând,

ca instanță competentă în primă instanță, a respins, ca tardiv, cererea de

revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul

revizuient a introdus recurs prin care stăruie în admiterea cererii sale.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul când hotărârea

potrivnică este dată de o instanță de recurs, de la data pronunțării acestei

hotărâri.

Cum hotărârea a cărei anulare se cere nr. 763/2000

a Tribunalului Timiș, secția civilă, a fost pronunțată la data de 17 august

2000, rezultă că, într-adevăr, la data de 27 martie 2000, când a fost formulată

cererea de revizuire, termenul de o lună menționat era cu mult depășit.

Așa fiind, temeinic și legal, a fost respinsă

cererea de revizuire, ca tardiv introdusă.

Întrucât nu se constată motive de reformare care

pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 2426 din 25

septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2003.