ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 aprilie 1999, V.I. a chemat în judecată pe S.C. B.P. S.A. Timișoara pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale prevăzute de art. 19 și art. 20 din O.G. nr. 9/1997. Pârâta a chemat în garanție Agenția pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Timiș, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Autoritatea pentru Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului, pentru despăgubiri, în cazul când ar cădea în pretențiuni. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 12029 din 29 septembrie 1999, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului echivalentul a 12 salarii nete pe unitate, corespunzător vechimii sale în muncă.

Totodată a admis, așa cum a fost formulată, cererea de chemare în garanție a Agenției pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș. Față de ceilalți chemați în garanție, a respins cererea. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 629 din 7 martie 2000, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtei și chematei în garanție Agenția pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș. Aceeași instanță, prin decizia nr. 763 din 17 august 2000, a admis recursurile pârâtei și chematei în garanție Agenția pentru Ocupare și Formare Profesională Timiș și, reformând hotărârile recurate, a respins, ca nefondate, acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele legale pentru acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamant.

La data de 27 martie 2001 reclamantul a cerut revizuirea acestei din urmă decizii, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că ar fi potrivnică sentinței civile nr. 12029 din 29 septembrie 1999 a Judecătoriei Timișoara, prin care acțiunea sa a fost admisă. Tribunalul Timiș, secția civilă, decizia nr. 739 din 23 aprilie 2001, a respins, ca nefondată cererea de revizuire. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 2426 din 25 septembrie 2001, a admis recursul reclamantului și, rejudecând, ca instanță competentă în primă instanță, a respins, ca tardiv, cererea de revizuire. Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul revizuient a introdus recurs prin care stăruie în admiterea cererii sale.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul când hotărârea potrivnică este dată de o instanță de recurs, de la data pronunțării acestei hotărâri. Cum hotărârea a cărei anulare se cere nr. 763/2000 a Tribunalului Timiș, secția civilă, a fost pronunțată la data de 17 august 2000, rezultă că, într-adevăr, la data de 27 martie 2000, când a fost formulată cererea de revizuire, termenul de o lună menționat era cu mult depășit. Așa fiind, temeinic și legal, a fost respinsă cererea de revizuire, ca tardiv introdusă. Întrucât nu se constată motive de reformare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 2426 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.