ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2003

HOTĂRÂRE
12.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 294 din 30

noiembrie 1999, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată

reclamantul L.Ș., în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție

Socială a județului Timiș, pentru recalcularea vechimii în muncă, în baza

Decretului-lege nr. 118/1990, reținându-se că, anterior sesizării instanței de

contencios administrativ, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefundat, prin decizia nr. 1894

din 25 mai 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Prin sentința civilă nr. 273 din 14

august 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de

reclamantul L.Ș., pentru obligarea pârâtei Direcția Generală de Muncă și

Protecție Socială a județului Timiș, să-i acorde drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990, cu motivarea că aceste drepturi au fost recunoscute

reclamantului pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice,

să-și exercite profesia și pentru care i-a fost adăugată vechimea în muncă,

conform art. 9 din actul normativ sus-menționat.

Recursul declarat de reclamant și

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1752

din 15 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Cu cererea înregistrată la 3

octombrie 2002, L.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva deciziilor nr.

1894 din 25 mai 2000 și nr. 1752 din 15 mai 2002, pronunțate de Curtea Supremă

de Justiție.

Contestatorul a susținut că prin

cele două hotărâri judecătorești au fost din eroare respinse recursurile sale,

pentru că nu au fost avute în vedere înscrisurile prezentate în susținerea

cererilor sale de acordare a indemnizației lunare prevăzute de Decretul-lege

nr. 118/1990, pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice,

să-și exercite profesia.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge ca nefondată, prezenta contestație în anulare,

pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare specială

reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva

hotărârilor instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

Cerințele prevăzute de acest text de

lege nu sunt îndeplinite în cauză, pentru că argumentele invocate de

contestator au constituit motivele pentru care a solicitat casarea sentinței

civile nr. 273 din 14 august 2001 și au fost cercetate cu ocazia soluționării

recursului, prin decizia nr. 1752 din 15 mai 2002, astfel încât nu este

posibilă examinarea lor pe calea contestației în anulare, chiar dacă partea

consideră greșite aprecierea unor dovezi și interpretarea dată legii, de

instanța de recurs.

Contestatorul a solicitat, de

asemenea, neîntemeiat, desființarea deciziei nr. 1894 din 25 mai 2000, pe calea

contestației în anulare, întrucât cererea sa a fost formulată după expirarea

termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. și s-a motivat pe

dispoziții de drept substanțial cuprinse în Decretul-lege nr. 118/1990, deși

acestea nu au făcut obiectul judecății pe fond, datorită neîndeplinirii unei

condiții procedurale de sesizare a instanței de contencios administrativ.

În consecință, Curtea va respinge ca

nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziilor nr. 1894 din

25 mai 2000 și nr. 1752 din 15 mai 2002.

Respinge contestația în anulare

formulată de L.Ș., împotriva sentinței deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 și

nr. 1752 din 15 mai 2002, ale Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 februarie 2004, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, modificarea hotărârii n
ÎCCJ 2003-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1031/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.291 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezent
ÎCCJ 2003-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2003
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta S.E. a solicitat ca instanța prin sentința ce o va pronunța, în contra
ÎCCJ 2004-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului admi
ÎCCJ 2004-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8721/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 2471/2004, reclamanta H.M. a chemat în j
Sursă