ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.01.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2004

HOTĂRÂRE
13.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.42 din 17 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Timiș a admis

contestația formulată de A.A.  în contradictoriu cu Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale – Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă

Timiș, anulând în totalitate decizia de imputare  nr.240 din 25 septembrie

2000, pentru suma de 159.733.670 lei.

Totodată,

a dispus restituirea sumei de 23.073.368 lei reținută de Inspectoratul

Teritorial de Muncă   Timiș și a obligat Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale – Inspecția Muncii la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând

onorariu avocațial în sumă de 5.000.000 lei, în favoarea contestatoarei A.A.

Prin

aceeași sentință, a respins cererea  contestatoarei privind cheltuielile de

judecată, reprezentând onorariul expertului B.M., pentru suma de 10.500.000

lei, ale  expertului  P.M., pentru suma de 1.500.000 lei și cu privire la

actualizarea  cu indicele de inflație a sumei de 23.073.368 lei.

Curtea

de Conturi-Secția jurisdicțională prin decizia nr.86 din 11 februarie 2003 a

respins recursul jurisdicțional declarat de Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale – Inspecția Muncii, reținând că suma de 159.733.670 lei, imputată

contestatoarei A.A. prin decizia nr.240 din 25 septembrie 2000 a inspectorului

general de stat din cadrul Inspecției Muncii, reprezintă contravaloarea unei

suprafețe de 46,85 m.p., achitată ca suprafață inclusă în suprafața totală de

1.556 m.p. a imobilului achiziționat  în vederea stabilirii  sediului ITM

Timiș, în condițiile în care această suprafață a fost considerată ca

inexistentă și  deci plătită nelegal.

In

prețul de  achiziționare al imobilului nu a fost cuprinsă o suprafață care să

nu se  regăsească  în suprafața desfășurată a imobilului la data

achiziționării lui, astfel că I.T.M. Timiș nu a suferit nici un prejudiciu.

Si împotriva

acestei hotărâri a  declarat recurs,  Ministerul Muncii, Solidarității sociale

și Familiei – Inspecția muncii, invocând motivele de casare prevăzute de

art.304 pct. (7), (9) și (10) C. proc. civ., solicitând  admiterea recursului,

desființarea hotărârilor pronunțate de instanțele Curții de Conturi și pe fond

respingerea contestației ca netemeinică și menținerea deciziei de imputare ca

fiind temeinică și legală.

Recursul

declarat în cauză  este admisibil în sensul și pentru considerentele ce

urmează.

Obiectul

contestației formulate de A.A.,  inspector de muncă în cadrul Inspectorului

Teritorial de Muncă Timiș îl constituie decizia  de imputare nr.240 din 25

septembrie 2000, emisă de conducerea acestei unități, pentru recuperarea unui

prejudiciu de 159.733.670 lei, prejudiciu constatat în urma controlului

efectuat de  către Direcția Control Financiar Propriu a Ministerului Muncii și

Protecției Sociale.

Din

preambulul deciziei rezultă că aceasta a fost emisă în temeiul Legii nr.10/1972

(Codul muncii) în vigoare la data emiterii acesteia.

Prin

urmare, pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul unității nu a fost stabilit

ca urmare a unui control efectuat de organele Curții de Conturi; în condițiile

art. (18) din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data soluționării contestației.

Așa

fiind, în mod greșit contestația a fost soluționată în primă instanță de

Colegiul jurisdicțional Timiș al  Curții de Conturi, iar recursul

jurisdicțional, de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

Față

de  cele ce preced, se va admite recursul, și se va dispune casarea ambelor

hotărâri ale organelor Curții de Conturi și trimiterea pricinii spre competentă

soluționare la Tribunalul Timiș-Secția  litigii și conflicte de muncă.

Admite

recursul declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei -

Inspecția Muncii  împotriva deciziei nr.86 din 11 februarie 2003 a Curții de

Conturi a România-Secția jurisdicțională.

Casează

decizia  atacată și  sentința nr.42/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș.

Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Timiș-Secția litigii și

conflicte de muncă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4596/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Timiș, prin sentința nr. 24/2002, a admis capătul de cerere de la pct. 2 din încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001, a Completulu
ÎCCJ 2003-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1374/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A. împotriva deciziei nr.85 din 12.06.2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C. “ B.” S.A. și intimatul-reclamant I.S..
ÎCCJ 2003-03-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „S.” SA împotriva sentinței civile nr.358/P.I. din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția Comercială și de Contencios Administrativ. La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamant
ÎCCJ 2003-05-09
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2536/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 1230/PI din 5 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC P.C. SA Timișoara și a obligat-o pe pârâta, SC R.I. SRL
ÎCCJ 2004-04-27
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2004
construcției, și instanța, dat fiind raportul juridic dintre acestea, le-a obligat pe amândouă, în calitate de pârâte, la plata pretențiilor solicitate de reclamantă. Cu privire la pretenția reclamantei, de a fi obligate pârâtele la contrav
Sursă