ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4596/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Timiș, prin sentința nr. 24/2002, a admis capătul de cerere de la pct. 2 din încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001, a Completului Secției de Control Ulterior II, din cadrul Curții de Conturi a României și a dispus obligarea în solidar a pârâților V.L., A.A., F.A., P.I. și B.I. În motivarea soluției, instanța a reținut că în urma licitației pentru obiectivul Reparații, amenajări, consolidare și igienizare, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a fost declarată câștigătoare SC C.T. SRL, fără îndeplinirea condițiilor cerute de art. 3 din O.G. nr. 12/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1999, prin care numărul de participanți la licitația publică deschisă, fără preselecție, trebuie să fie de minimum doi, indiferent de procedura de achiziție, în caz contrar trecându-se la repetarea licitației.

În fapt, la deschiderea lucrărilor de licitație s-a încheiat un proces-verbal în care s-a consemnat selecționarea a doi ofertanți: SC C. SA și SC C.T. SRL; oferta prezentată de SC C. SA a fost respinsă, întrucât potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1823/1999, aceasta figura cu obligații la bugetul statului, reprezentând majorări aferente unor taxe de minerit. În schimb, comisia a acceptat oferta și a desemnat câștigătoare a licitației, SC C.T. SRL, care figura restantă la data de 31 decembrie 1999, cu suma de 4.490.580 lei, reprezentând C.A.S. S-a mai reținut că deși valoarea investiției obiectivului a fost stabilită de M.M.P.S., M.F. și M.L.P.A.T., la suma de 2.774.300.000 lei, comisia de licitație a desemnat câștigătoare oferta SC C.T.

SRL, în valoare de 2.847.213.500 lei, depășind astfel valoarea confidențială a lucrărilor de investiție, creându-se un prejudiciu, în sumă de 406.750.000 lei, care reprezintă diferența între devizele celor doi ofertanți. Împotriva sentinței nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș au declarat recursuri jurisdicționale V.L., A.A., F.A., P.I. și B.I. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 689 din 5 decembrie 2002, a respins recursurile jurisdicționale formulate de V.L., A.A., F.A., P.I. și B.I.

În motivarea soluției s-a reținut aspectul nerespectării dispozițiilor imperative ale legii, cu ocazia procedurii de organizare a licitației, a antrenării răspunderii civile delictuale în general și a procedurii prejudiciului, în special, considerând că litigiul judecat la instanțele civile: Tribunalul Timiș, secția comercială, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și respectiv, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a avut un alt obiect – respectiv neînțelegerile intervenite între SC C.T. SRL și Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, după încheierea contractului de execuție nr. 1 din 24 ianuarie 2000, în baza câștigării licitației din 27 decembrie 1999. Și această hotărâre a fost atacată cu recursuri declarate de V.L.

și A.A., de F.A. și de P.I., precum și de B.I. În recursul declarat de V.L. și A.A., este criticată decizia nr. 689/2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că soluțiile s-au pronunțat fără ca să se facă dovada existenței prejudiciului, neputându-se susține că prejudiciul ar fi reprezentat de diferența între cele 2 oferte prezentate la licitație, aceasta și în considerarea faptului că, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a comunicat în scris că nu are înregistrat prejudiciu. În recursul declarat de F.A. și de P.I., precum și în recursul declarat de B.I. sunt criticate, de asemenea, decizia nr. 689/2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ., susținându-se, în esență, că, întrucât valoarea investiției este de 2.774,3 milioane lei, în mod greșit instanța și-a motivat soluția potrivit art. 15 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 12/1993, modificată prin O.G. nr. 19/1995, aprobată prin Legea nr. 96/1995, în cauză aplicându-se dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 12/1993 ,republicată, comisia de licitație respectând în actele întocmite, prevederile cap. 3 pct. 3.2 din Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N/1998, modificat și completat prin Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 553/3367/NN/1999, creând celor doi contractanți, condiții egale.

Se susține, de asemenea, în motivarea recursurilor, că din actele Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș și Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, ca și din rapoartele explicative la bilanț pe anii 2000 - 2001 și rapoartele de audit aflate în dosarul de fond, nu rezultă existența vreunui prejudiciu creat urmare a licitației în cauză, nefiind deci îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. La licitația organizată pentru obiectivul Reparații, amenajări, consolidare și igienizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, au fost respectate dispozițiile legale referitoare la procedura licitației deschise fără preselecție, respectiv art. 11 alin. (1) din O.G.

nr. 12/1993, republicată, ca și prevederile art. 3.5 din Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N/1998, modificat și completat prin Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 553/3367/NN/1999. Ministerul Finanțelor Publice comunică Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, la cererea acestuia, cu adresele nr. 160104 din 3 februarie 2003 și nr. 106105 din 4 februarie 2003, că decizia luată de comisia de licitație a fost legală, înscriindu-se în dispozițiile normative în vigoare la acea dată; cu privire la modul de calcul al prejudiciului; se arată că o ofertă care nu a corespuns solicitărilor din documentația de licitație, nu poate fi luată ca bază în determinarea prejudiciului.

În același sens este și punctul de vedere exprimat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în adresa nr. 498/S.S. din 6 februarie 2003. Se reține că în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu efectiv, real, cert și actual, creat, urmare a licitației, intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș. De altfel, prin întâmpinarea depusă, atât la fond, cât și în dosarul de recurs, acesta precizează că lucrările executate, urmare a organizării licitației și încheierii contractului de execuție, sunt finalizate potrivit specificațiilor tehnice prevăzute în caietul de sarcini, cu respectarea standardelor de calitate în domeniu, beneficiarul lucrărilor neînregistrând nici un prejudiciu.

Acest aspect rezultă și din rapoartele explicative la bilanț pe anii 2000 – 2001 ale Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș și din rapoartele de audit. De altfel, prin decizia nr. 7228 din 4 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a reținut că instanțele de fond și de apel, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, bine au dispus anularea măsurii privind anularea licitației organizată pentru obiectivul Reparații, amenajări, consolidare și igienizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, „licitația fiind adjudecată în condiții legale”. Așa fiind, Curtea va admite recursurile declarate de V.L. și A.E., de F.A. și P.I., precum și de B.I.

Se va casa decizia atacată, precum și sentința nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș și pe fond, va respinge capătul de cerere de la pct. 2 din încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001 a Completului Secției de Control Ulterior II din Cadrul Curții de Conturi a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de V.L. și A.A., de F.A. și P.I., precum și de B.I., împotriva deciziei nr. 689 din 5 decembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș și pe fond, respinge capătul de cerere de la pct. 2 din încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001 a Completului Secției de Control Ulterior II din cadrul Curții de Conturi a României. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2003.