ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4596/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Timiș, prin

sentința nr. 24/2002, a admis capătul de cerere de la pct. 2 din încheierea nr.

1632 din 25 iulie 2001, a Completului Secției de Control Ulterior II, din

cadrul Curții de Conturi a României și a dispus obligarea în solidar a

pârâților V.L., A.A., F.A., P.I. și B.I.

În motivarea soluției, instanța a

reținut că în urma licitației pentru obiectivul Reparații, amenajări,

consolidare și igienizare, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a fost

declarată câștigătoare SC C.T. SRL, fără îndeplinirea condițiilor cerute de

art. 3 din O.G. nr. 12/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1999, prin care numărul

de participanți la licitația publică deschisă, fără preselecție, trebuie să fie

de minimum doi, indiferent de procedura de achiziție, în caz contrar

trecându-se la repetarea licitației.

În fapt, la deschiderea lucrărilor

de licitație s-a încheiat un proces-verbal în care s-a consemnat selecționarea

a doi ofertanți: SC C. SA și SC C.T. SRL; oferta prezentată de SC C. SA a fost

respinsă, întrucât potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1823/1999,

aceasta figura cu obligații la bugetul statului, reprezentând majorări aferente

unor taxe de minerit.

În schimb, comisia a

acceptat oferta și a desemnat câștigătoare a licitației, SC C.T. SRL, care

figura restantă la data de 31 decembrie 1999, cu suma de 4.490.580 lei,

reprezentând C.A.S.

S-a mai reținut că deși valoarea

investiției obiectivului a fost stabilită de M.M.P.S., M.F. și M.L.P.A.T., la

suma de 2.774.300.000 lei, comisia de licitație a desemnat câștigătoare oferta

SC C.T. SRL, în valoare de 2.847.213.500 lei, depășind astfel valoarea

confidențială a lucrărilor de investiție, creându-se un prejudiciu, în sumă de

406.750.000 lei, care reprezintă diferența între devizele celor doi ofertanți.

Împotriva sentinței nr. 24/2002 a

Colegiului jurisdicțional Timiș au declarat recursuri jurisdicționale V.L.,

A.A., F.A., P.I. și B.I.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 689 din 5 decembrie 2002, a respins recursurile

jurisdicționale formulate de V.L., A.A., F.A., P.I. și B.I.

În motivarea soluției s-a reținut

aspectul nerespectării dispozițiilor imperative ale legii, cu ocazia procedurii

de organizare a licitației, a antrenării răspunderii civile delictuale în general

și a procedurii prejudiciului, în special, considerând că litigiul judecat la

instanțele civile: Tribunalul Timiș, secția comercială, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și respectiv,

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a avut un alt obiect – respectiv

neînțelegerile intervenite între SC C.T. SRL și Inspectoratul Teritorial de

Muncă Timiș, după încheierea contractului de execuție nr. 1 din 24 ianuarie

2000, în baza câștigării licitației din 27 decembrie 1999.

Și această hotărâre a fost atacată

cu recursuri declarate de V.L. și A.A., de F.A. și de P.I., precum și de B.I.

În recursul declarat de V.L. și

A.A., este criticată decizia nr. 689/2002 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională și sentința nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș,

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că soluțiile s-au

pronunțat fără ca să se facă dovada existenței prejudiciului, neputându-se

susține că prejudiciul ar fi reprezentat de diferența între cele 2 oferte

prezentate la licitație, aceasta și în considerarea faptului că, intimatul

Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a comunicat în scris că nu are

înregistrat prejudiciu.

În recursul declarat de F.A. și de P.I., precum și

în recursul declarat de B.I. sunt criticate, de asemenea, decizia nr. 689/2002

a Curții de Conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 24/2002 a

Colegiului jurisdicțional Timiș, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ., susținându-se, în esență, că, întrucât valoarea investiției este de

2.774,3 milioane lei, în mod greșit instanța și-a motivat soluția potrivit art.

15 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 12/1993, modificată prin O.G. nr. 19/1995,

aprobată prin Legea nr. 96/1995, în cauză aplicându-se dispozițiile art. 11 alin.

(1) din O.G. nr. 12/1993 ,republicată, comisia de licitație respectând în

actele întocmite, prevederile cap. 3 pct. 3.2 din Ordinul comun al Ministerului

Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N/1998, modificat și completat prin Ordinul

comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 553/3367/NN/1999, creând

celor doi contractanți, condiții egale.

Se susține, de asemenea, în

motivarea recursurilor, că din actele Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș

și Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, ca și din rapoartele

explicative la bilanț pe anii 2000 - 2001 și rapoartele de audit aflate în

dosarul de fond, nu rezultă existența vreunui prejudiciu creat urmare a

licitației în cauză, nefiind deci îndeplinite condițiile legale pentru

angajarea răspunderii civile delictuale.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La licitația organizată pentru

obiectivul Reparații, amenajări, consolidare și igienizare la Inspectoratul

Teritorial de Muncă Timiș, au fost respectate dispozițiile legale referitoare

la procedura licitației deschise fără preselecție, respectiv art. 11 alin. (1)

din O.G. nr. 12/1993, republicată, ca și prevederile art. 3.5 din Ordinul comun

al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N/1998, modificat și

completat prin Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr.

553/3367/NN/1999.

Ministerul Finanțelor Publice

comunică Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, la cererea acestuia, cu

adresele nr. 160104 din 3 februarie 2003 și nr. 106105 din 4 februarie 2003, că

decizia luată de comisia de licitație a fost legală, înscriindu-se în

dispozițiile normative în vigoare la acea dată; cu privire la modul de calcul

al prejudiciului; se arată că o ofertă care nu a corespuns solicitărilor din

documentația de licitație, nu poate fi luată ca bază în determinarea

prejudiciului. În același sens este și punctul de vedere exprimat de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în adresa nr. 498/S.S. din 6

februarie 2003.

Se reține că în cauză nu s-a făcut

dovada unui prejudiciu efectiv, real, cert și actual, creat, urmare a licitației,

intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș. De altfel, prin

întâmpinarea depusă, atât la fond, cât și în dosarul de recurs, acesta

precizează că lucrările executate, urmare a organizării licitației și

încheierii contractului de execuție, sunt finalizate potrivit specificațiilor

tehnice prevăzute în caietul de sarcini, cu respectarea standardelor de

calitate în domeniu, beneficiarul lucrărilor neînregistrând nici un prejudiciu.

Acest aspect rezultă și din

rapoartele explicative la bilanț pe anii 2000 – 2001 ale Inspectoratului

Teritorial de Muncă Timiș și din rapoartele de audit.

De altfel, prin decizia nr. 7228 din

4 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, hotărâre

definitivă și irevocabilă, s-a reținut că instanțele de fond și de apel,

Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, bine au dispus anularea măsurii

privind anularea licitației organizată pentru obiectivul Reparații, amenajări,

consolidare și igienizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș,

„licitația fiind adjudecată în condiții legale”.

Așa fiind, Curtea va admite

recursurile declarate de V.L. și A.E., de F.A. și P.I., precum și de B.I. Se va

casa decizia atacată, precum și sentința nr. 24/2002 a Colegiului

jurisdicțional Timiș și pe fond, va respinge capătul de cerere de la pct. 2 din

încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001 a Completului Secției de Control Ulterior

II din Cadrul Curții de Conturi a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de V.L.

și A.A., de F.A. și P.I., precum și de B.I., împotriva deciziei nr. 689 din 5

decembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 24/2002 a Colegiului jurisdicțional Timiș și pe fond, respinge capătul de cerere

de la pct. 2 din încheierea nr. 1632 din 25 iulie 2001 a Completului Secției de

Control Ulterior II din cadrul Curții de Conturi a României.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 decembrie 2003.