ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2848/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. 711/1999, reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pârâta SC C.F. SA Buzău, solicitând, în baza sentinței civile ce se va pronunța, obligarea acesteia să refacă în întregime și pe cheltuială proprie construcția, proprietatea reclamantului, situată în comuna Merei, sat Monteoru, județul Buzău, arătând că, în baza contractului încheiat la data de 15 februarie 1991, pârâta s-a obligat să-i construiască un imobil, casă de locuit, însă, datorită deficiențelor de execuție la structura de rezistență, aceasta tinde să se prăbușească. Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 2068 din 19 martie 1999, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc.

civ. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău, sub nr. 335/1999, la care s-a atașat și dosarul nr. 11423/1997 al Judecătoriei Buzău. Această instanță, prin sentința civilă nr. 316 din 17 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului, reținându-se că, în cauză, este autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., fiind îndeplinite condițiile triplei identități. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea acestei soluții. Se susține că, în speță, nu operează autoritatea de lucru judecat, întrucât obiectul celor două acțiuni este diferit.

Pe fond, apelantul susține că, față de constatările făcute de expertizele tehnice efectuate în cauză, din conținutul cărora rezultă deficiențele de execuție de construcție din culpa constructorului, se impunea admiterea acțiunii. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 35 din 17 aprilie 2002, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința civilă criticată și, pe fond, a admis acțiunea reclamantului, cu obligarea remedierii de către pârâtă a deficiențelor la structura de rezistență a imobilului, prin executarea lucrărilor menționate în devizul întocmit de expert tehnic G.A.M., anexă la raportul de expertiză tehnică. De asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.050.000 lei.

În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece nu există identitate de obiect, ci numai de părți și cauză, nefiind deci, întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Pe fondul cauzei s-a reținut că, așa cum rezultă din probele administrate, datorită deficiențelor existente, construcția nu asigură siguranța structurală și funcțională necesară unei clădiri noi, fiind imperative lucrările pentru reabilitarea structurii de rezistență. La data de 8 mai 2002, pârâta, în termen și legal timbrat, a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 299 și urm. C. proc.

civ. Se susține că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., din moment ce ambele acțiuni au avut ca obiect obligația de a face, și anume, efectuarea în totalitate a lucrărilor la care s-a obligat prin același contract, iar pe fond, consideră pretenția reclamantului nejustificată, atâta timp cât și-a însușit toate situațiile de lucrări fără a face obiecțiuni cu privire la calitatea sau cantitatea lucrărilor. De asemenea, precizează că reclamantul-intimat nu a executat lucrări de conservare a construcției timp de 9 ani, situație care a dus la degradarea elementelor de rezistență a acesteia. Recursul este nefondat.

Așa cum a reținut și instanța de apel, puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 C. proc. civ., ca o prezumție legală absolută, iar în art. 166 C. proc. civ., ca o excepție de fond, peremptorie și absolută. În literatura juridică se arată că puterea de lucru judecat prezintă următoarele caractere: exclusivitatea (un proces între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză nu mai este posibilă); incontestabilitatea (hotărârea irevocabilă nu mai poate fi atacată pe calea recursului); executorialitatea (hotărârea definitivă sau, după caz, irevocabilă, dacă este susceptibilă de executare silită, poate fi pusă în executare) și obligativitatea (părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acționează nu poate renunța la acest drept de a o invoca).

În speță nu suntem în situația acestor caracteristici sub aspectul obiectului cauzei. Astfel, obiectul cauzei înregistrate, sub nr. 11423/1997, pe rolul Judecătoriei Buzău, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7096 din 18 septembrie 1998, a fost obligarea pârâtei să efectueze nu numai lucrările menționate în procesul-verbal întocmit la 16 februarie 1993, cu termen de execuție 30 aprilie 1993 (completare pardoseli, parter, completare turnare placă peste etaj, turnare scară, coloane exterior, etc.) iar obiectul prezentei acțiuni este obligarea pârâtei să refacă în întregime construcția, întrucât, datorită deficiențelor de structură de rezistență, riscă să se prăbușească.

Cu privire la fondul cauzei, așa cum a reținut și instanța de apel, ca urmare a concluziilor raportului de expertiză atestat de M.L.P.A.T., construcția a fost executată deficitar, fiind imperative lucrările pentru realizarea structurii de rezistență, în stadiul actual neasigurând siguranța structurală și funcțională necesară unei clădiri noi. Susținerile recurentei, privind faptul neangajării de către intimatul-reclamant a unui diriginte de șantier nu pot fi luate în considerație, având în vedere clauzele stipulate în contractul încheiat.

De asemenea, va fi înlăturată și critica potrivit căreia reclamantul nu a executat lucrări de conservare și că și-a însușit toate situațiile de lucrări având în vedere, pe de o parte, concluziile raportului de expertiză, care au scos în evidență modul defectuos de executare a obiectivului contractat, iar pe de altă parte, deficiențele de calitate au făcut obiectul procesului-verbal de constatare întocmit la data de 16 februarie 1993. Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.F. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 35 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 mai 2003.