ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2847/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5661 din 29 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I.A. domiciliat în Cipru și cu reședința în România, în contradictoriu cu pârâții SC E.P.S. SRL cu sediul în București, și C.C. domiciliat în Cipru și cu reședința în București, ca inadmisibilă. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16 septembrie 1996, a fost constituită SC E.P.S. SRL, având ca asociați pe P.A. și pe M.G., iar prin contractul de cesiune cu nr. 3660 din 26 august 1997, asociatul P.A.

a cesionat reclamantului cele 50 de părți sociale deținute de el în cadrul societății. Din interpretarea dispozițiilor art. 10 din statut și art. 6 din contractul societății, rezultă că noul asociat, respectiv, reclamantul, îndeplinește automat și funcția de administrator al societății, făcând parte, de drept, din Consiliul de Administrație, astfel încât calitatea reclamantului, de administrator al societății, putea fi solicitată de către acesta printr-o cerere de mențiuni adresată Registrului Comerțului și nu pe calea acțiunii în justiție. Cererea reconvențională având ca obiect excluderea reclamantului pârât a fost respinsă, cu motivarea că, urmare a comparației dintre obiectul de activitate prevăzut în statutul SC E.P.S.

SRL și obiectul principal de activitate al societății înființate ulterior de către reclamant, se observă că acestea sunt diferite, întrucât celelalte domenii de activitate au caracter general, comune tuturor societăților comerciale. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 930 din 30 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de C.C., rezident în România, în contradictoriu cu intimații I.A. domiciliat în București și SC E.P.S. SRL cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 5661 din 29 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, din probele administrate în cauză, respectiv, statutul intimatei, persoană juridică, și înscrisul aflat la dosarul de la fond, rezultă că societățile au obiect de activitate diferit.

De asemenea, s-a apreciat că apelanta nu și-a motivat în drept cererea de apel, pârâtul întemeindu-și cererea reconvențională pe textele Legii nr. 31/1990, care nu au nici o legătură cu obiectul dedus judecății. Împotriva deciziei civile nr. 930 din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs pârâtul C.C., care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, că nejustificat a fost respins apelul promovat, deoarece respingerea acțiunii principale s-a făcut pe o motivare greșită, iar din înscrisurile existente s-a dovedit concurența neloială, temeiul de drept al recursului constituindu-l dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., precum și art. 312 pct. 1 și 4 C. proc. civ. Intimatul-reclamant A.I. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente. Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, a stabilit riguros exact adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3660 din 26 august 1997 și actul adițional autentificat sub nr. 3661 din 26 august 1997, acte autentificate la biroul notarului public D.A., răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul legal aplicabil în speță.

Motivat și amplu argumentat, cu trimitere directă la probele administrate și textele de lege care se aplică, instanțele s-au pronunțat corect asupra tuturor aspectelor juridice ridicate de părți. Relevanța juridică maximă în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o au actele depuse de părți, respectiv, statutul și contractul de societăți comerciale SC E.P.S. SRL, contractul de cesiune autentificat sub nr. 3660 din 26 august 1997, la biroul notarului public A.D., actul adițional autentificat sub nr. 3661 din 26 august 1997, la biroul notarului public A.D., precum și adresa cu nr. 101828 din 30 septembrie 1999 a Camerei de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, în sensul că reclamantul avea posibilitatea de a-și exercita calitatea de administrator al SC E.P.S.

SRL, prin adresarea unei cereri de mențiuni cu acest obiect la Registrul Comerțului, prin depunerea documentației complete mai sus amintite, așa cum prevăd dispozițiile imperative ale Legii nr. 26/1990. Corect, în spiritul probator impus de relațiile conferite de Oficiul Registrului Comerțului municipiul București (adresa de la dosarul de la fond) coroborate cu cele ale art. 2 din statutul și contractul societății comerciale SC E.P.S. SRL, care se referă la obiectul de activitate, apare pe deplin justificat că obiectele de activitate ale celor două societăți nu se regăsesc ca fiind comune, mai mult, din formulările cu caracter general, ele prezintă un caracter de distinctivitate evident.

De remarcat că instanțele judecătorești, în clarificarea aspectelor juridice ridicate de părți, au dat dovadă și de un real rol activ, deoarece temeiurile de drept invocate în motivarea cererii de chemare în judecată și în motivele de apel au avut o încadrare juridică greșită, ele fiind pe deplin lămurite sub toate aspectele, printr-o motivare amplă și bine argumentată. Aceste exigențe juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâtul C.C., nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 930 din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva deciziei nr. 930 din 30 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 mai 2003.