ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 5, pronunțată la 11 ianuarie 2001, a admis, în parte, astfel cum a fost restrânsă, acțiunea reclamantei S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii, împotriva pârâtei S.C. M. S.A. Giurgiu, și a obligat pârâta să plătească reclamantei 5.541.863 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată și 2.720.600 lei cheltuieli de judecată. A fost respins capătul de cerere pentru plata despăgubirilor.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a livrat pârâtei, în baza unei comenzi, oțel beton, în valoare de 30.093.342 lei, la data de 4 februarie 1999. Societatea pârâtă nu a onorat integral factura reclamantei, cu motivarea că reclamanta nu a respectat specificația din comandă, livrând în plus, ori în minus, iar la 8 februarie 1999, pârâta a comunicat reclamantei că marfa livrată în plus față de comandă va fi ridicată de o terță societate. Prin adresa nr. 279 din 18 ianuarie 1999, S.C. M. S.A. a comunicat reclamantei faptul că marfa livrată nu corespunde ca sortiment și cantitate cu comanda, iar reclamanta a confirmat realitatea acestei situații de fapt, care se referă, însă, la altă factură decât cea în litigiu.

Cererea pentru plata despăgubirilor a fost, însă, respinsă cu motivarea că, în convenția părților, nu s-au prevăzut sancțiuni în caz de neexecutare a obligațiilor. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 894, pronunțată la 4 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de prima instanță și a admis apelul reclamantei, schimbând în parte sentința apelată și, pe fond, obligând pârâta să plătească reclamantei și 19.887.700 lei dobândă, plus 1.193.267 lei cheltuieli de judecată. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, pârâta fiind obligată la 848.011 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea reclamantei apelante.

Decizia pronunțată în apel, a fost atacată cu recurs de apelanta pârâtă, care o consideră nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului său, societatea pârâtă susține că suma de 6.641.863 lei, refuzată la plată de ea, reprezintă cheltuielile de transport ocazionate de schimbarea mărfii livrate de reclamantă, fără respectarea specificației din comanda inițială, cu produsele care au fost comandate inițial, iar costul transportului, trebuia, în aceste condiții să fie calculat de reclamanta furnizoare. Nedatorând suma pretinsă, pârâta recurentă nu poate datora nici dobânda pretinsă de reclamanta intimată. Recursul declarat de societatea pârâtă nu este fondat.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut corect că obiectul litigiului îl constituie prețul mărfii din avizul de expediție nr. 804829 din 1 februarie 1999, factura nr. 3862233 din 4 februarie 1999, achitată parțial. Din această factură, rezultă că prețul mărfii livrate este de 61.817.652 lei, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la această factură și nici nu a practicat refuz parțial de plată. Avizul de expediere anterior, la care face referire reclamanta, nu a făcut obiectul cauzei , astfel încât, acțiunea reclamantei a fost corect admisă, iar aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com. fiind consecința firească a nerespectării de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate.

Așa fiind, recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. M. S.A. Giurgiu împotriva deciziei nr. 894 din 4 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.