ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2003

HOTĂRÂRE
21.01.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii

a chemat în judecată pe pârâta R. Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 123.616.748 lei, cu titlu

de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 372 din 26

februarie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt justificate, raportat

la faptul că, pe dispoziția de livrare a mărfii transportate de către pârâtă, a

făcut mențiunea că marfa s-a achitat cu O.P. nr. 273 din 9 mai 2000, deci,

reclamanta a semnat de achitarea mărfii și, chiar dacă prețul nu a intrat

efectiv în contul acesteia, ea nu-și poate invoca propria culpă.

Prin decizia nr. 652 din 7 iunie

2001, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că pârâta-cărăuș și-a îndeplinit obligația, marfa

fiind predată beneficiarului mărfii, care a semnat de primire în foaia de

parcurs.

A mai reținut și că imposibilitatea

decontării ordinului de plată pentru suma de 133.000.000 lei, motivată de

faptul că societatea emitentă nu are cont deschis la B.P, iar datiera și ștampila

triunghiulară sunt false, conturându-se aspecte penale, nu îi sunt imputabile

cărăușului, care și-a îndeplinit obligația rezultată din contractul de

transport.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii recurate în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre

rejudecare, întrucât au fost încălcate formele de procedură prevăzute de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Recurenta-reclamantă susține astfel

că intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinarea în termenul legal și nu a făcut

dovada că i-a comunicat-o, împrejurare în care nu a avut posibilitatea să-și pregătească

apărarea în raport cu aceasta.

Mai arată și că instanța de apel s-a

pronunțat în cauză, la doar trei zile de la depunerea la dosar a întâmpinării.

Recurenta nu formulează nici o

critică privind soluționarea fondului cauzei.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat

greșit dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în legătură cu necomunicarea

întâmpinării, astfel cum susține, deoarece dispoziția legală, referitoare la

consecința nedepunerii întâmpinării, este conținută în dispozițiile art. 118 alin.

(2) C. proc. civ. și o privește pe partea care o formulează.

Din actele dosarului rezultă însă,

că întâmpinarea pârâtei a fost depusă în termenul legal de 5 zile, prevăzut de art.

114

1

alin. (2) C. proc. civ., fiind expediată, la data de 1 iunie

2001, conform recipisei și confirmării de primire depuse la dosar, fiind

înaintat instanței și un exemplar pentru a fi înmânat reclamantei, fapt ce nu

s-a întâmplat pentru că apelanta-reclamantă nu s-a prezentat la dezbateri la

termenul din 7 iunie 2001, când cauza a fost soluționată.

Prin urmare, constatându-se că nu

există motive întemeiate pentru a putea reține că reclamantei i s-a încălcat

dreptul la apărare și având în vedere că nu sunt îndeplinite nici una din

cerințele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pentru

casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și

temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC I.S. SA

Câmpia Turzii, ca nefondat.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii împotriva

deciziei nr. 652 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3943/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a acționat în judecată pe pârâta S.C. U.P.I. S.A. București, în contradictoriu cu care a solicitat să îi fie admis
ÎCCJ 2003-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 182/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj, la 3 noiembrie 2000, reclamanta S.C. P. S.A., sucursala P. Bihor, a chemat în judecată pârâta S.N.T
ÎCCJ 2003-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2003
. Pe fond, instanța și-a întemeiat hotărârea pe actele dosarului, coroborate cu întâmpinarea pârâtei, cât și cu împrejurarea că altă societate nu a mai solicitat pârâtei această sumă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC I
ÎCCJ 2003-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 649/C din 28 martie 2001, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P.M. SA, sucursala P. Bihor, ș
ÎCCJ 2003-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1458/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 930/C din 23 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea
Sursă