ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii a chemat în judecată pe pârâta R. Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 123.616.748 lei, cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 372 din 26 februarie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt justificate, raportat la faptul că, pe dispoziția de livrare a mărfii transportate de către pârâtă, a făcut mențiunea că marfa s-a achitat cu O.P.

nr. 273 din 9 mai 2000, deci, reclamanta a semnat de achitarea mărfii și, chiar dacă prețul nu a intrat efectiv în contul acesteia, ea nu-și poate invoca propria culpă. Prin decizia nr. 652 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că pârâta-cărăuș și-a îndeplinit obligația, marfa fiind predată beneficiarului mărfii, care a semnat de primire în foaia de parcurs. A mai reținut și că imposibilitatea decontării ordinului de plată pentru suma de 133.000.000 lei, motivată de faptul că societatea emitentă nu are cont deschis la B.P, iar datiera și ștampila triunghiulară sunt false, conturându-se aspecte penale, nu îi sunt imputabile cărăușului, care și-a îndeplinit obligația rezultată din contractul de transport.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii recurate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât au fost încălcate formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Recurenta-reclamantă susține astfel că intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinarea în termenul legal și nu a făcut dovada că i-a comunicat-o, împrejurare în care nu a avut posibilitatea să-și pregătească apărarea în raport cu aceasta. Mai arată și că instanța de apel s-a pronunțat în cauză, la doar trei zile de la depunerea la dosar a întâmpinării. Recurenta nu formulează nici o critică privind soluționarea fondului cauzei.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Recurenta-reclamantă a invocat greșit dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în legătură cu necomunicarea întâmpinării, astfel cum susține, deoarece dispoziția legală, referitoare la consecința nedepunerii întâmpinării, este conținută în dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ. și o privește pe partea care o formulează. Din actele dosarului rezultă însă, că întâmpinarea pârâtei a fost depusă în termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., fiind expediată, la data de 1 iunie 2001, conform recipisei și confirmării de primire depuse la dosar, fiind înaintat instanței și un exemplar pentru a fi înmânat reclamantei, fapt ce nu s-a întâmplat pentru că apelanta-reclamantă nu s-a prezentat la dezbateri la termenul din 7 iunie 2001, când cauza a fost soluționată.

Prin urmare, constatându-se că nu există motive întemeiate pentru a putea reține că reclamantei i s-a încălcat dreptul la apărare și având în vedere că nu sunt îndeplinite nici una din cerințele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pentru casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei nr. 652 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.