ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 649/C din 28 martie 2001, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P.M. SA, sucursala P. Bihor, și a obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala de marfă Cluj-Napoca, la plata sumei de 11.674.684 lei cu titlu de judecată și la 978.975 lei, cheltuieli de judecată. Celelalte pretenții bănești solicitate de reclamantă au fost respinse. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport, pârâta este obligată să achite prețul mărfii lipsă la destinație. A mai reținut că accizele, T.V.A-ul și adaosul comercial nu trebuiesc plătite de pârâtă, întrucât produsul transportat a fost transmis fără nici o taxă, iar, pe de altă parte, prevederile legale limitează despăgubirea doar la elementele arătate de art. 85.5 din Regulament.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 666 din 11 iunie 2001 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 16.959.956 lei, în loc de 11.674.684 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la 1.402.595 lei, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând că, în mod greșit, a fost obligată la plata sumelor reprezentând accize, T.V.A și adaos comercial, întrucât actul invocat de reclamantă contravine O.U.G. nr. 17/2000 și O.G. nr. 27/2000. Recursul este nefondat. Instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză și a reținut, în mod corect, că pârâta trebuie să suporte integral prejudiciul suferit de reclamantă, respectiv, prețul mărfii, accize, T.V.A și adaosul comercial.

Această situație de fapt rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport, care prevăd faptul că, pe lângă despăgubirea calculată după factură, calea ferată trebuie să restituie și celelalte sume plătite de client. Obligația de plată a T.V.A-ului și accizelor constituie obligații legale pentru reclamantă, neputându-se sustrage de la plata lor. În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316, combinat cu art. 296 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2003.