ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

La rejudecarea în fond (potrivit Deciziei

penale nr. 4506 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală), prin sentința penală nr. 496 din 6 noiembrie 2006 a

Tribunalului Dolj, secția penală, inculpatul C.P. (fiul lui V. și C.) a fost

condamnat la:

- 6 ani închisoare

și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și a fost dedusă perioada reținerii și

arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 13 iulie 2006.

S-a luat act

că părțile civile SC M.G. SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova și SC

S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova, nu s-au constituit părți

civile.

A fost

admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de denunțătorul M.T. și a fost

obligat inculpatul C.P. la plata sumei de 46. 000 lei actualizată cu

coeficientul de devalorizare a leului la data plății, către această parte

civilă.

A fost obligat

inculpatul C.P. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către denunțătorul M.T., precum și la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat (la urmărirea penală și instanță).

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În calitatea

sa de director în cadru Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Craiova,

inculpatul C.P. I-a cunoscut pe denunțătorul M.T., administrator la SC S. SA

Slatina și la SC M.G. SA Slatina, precum și pe reprezentanții societății

italiene de construcții - drumuri și poduri - SC G.L. SA T., pretinzând și

primind de la denunțător, în intervalul aprilie - decembrie 2003, suma totală

de 460.000.000 lei ROL, iar la 5 decembrie 2003 - data la care a fost surprins

în flagrant - suma de 10.000 euro, pentru a

interveni

pe lângă reprezentanții firmei italiene în vederea încheierii

unui

contract cu denunțătorul, privind furnizarea cantității de 150.000 mc. balast,

în intervalul martie 2003 - iunie 2004, precum și pentru efectuarea la timp a

plăților.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova, inculpatul C.P., denunțătorul M.T.

și părțile civile SC S. SA Slatina și SC M.G. SA Slatina.

În apelul Parchetului

s-a invocat critica de nelegalitate privitoare la indicarea greșită a temeiului

obligării inculpatului la restituirea sumei rezultate din infracțiune,

arătându-se că sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 257 alin. (2) C. pen., precum și criticile de netemeinicie

privind individualizarea pedepselor principală și complementară,

solicitându-se majorarea pedepsei principale, în

raport cu urmările

produse, cu împrejurările concrete ale săvârșirii

infracțiunii și cu

persoana inculpatului,

precum și aplicarea pedepsei complementare

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a, și

lit. b)

C. pen.

Părțile

civile SC M.G. SA și SC S. SA au solicitat acordarea de despăgubiri către SC M.G.

SA în cuantum 3.529.800 RON, iar în concluziile scrise, s-a solicitat

extinderea procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen.,

art. 253

1

penal și art. 296 C. pen. și

introducerea

în cauză - în calitate de parte responsabilă

civilmente

- a Regionalei de Drumuri și Poduri Craiova.

În apelul

denunțătorului M.T. s-a solicitat extinderea procesului față de făptuitorii F.D.,

F.M., D.C., C.A. și G.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., și

față de inculpatul C.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la

art. 246 C. pen., infracțiunea constând în aplicarea abuzivă a

sancțiunilor contravenționale ca urmare a

înșelăciunii la măsurarea

greutății mijloacelor de transport deținute de

societățile administrate de denunțător; s-a solicitat și acordarea unor daune

morale și majorarea sumei de 46.000 RON ca urmare

a intervenirii

inflației, precum și

acordarea dobânzilor eferente.

Inculpatul a solicitat achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în

baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A fost invocată, de asemenea, și contradicția între dispozitivul

și considerentele hotărârii, privitor la

pedepsele accesorii și complementară iar pe latură civilă, s-a invocat lipsa

calității procesuale a societăților comerciale, solicitându-se respingerea

acțiunilor promovate de acestea.

Prin Decizia

penală nr. 171 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova, a desființat în parte sentința și a aplicat inculpatului C.P.,

pe o durată de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de inculpat, de martorul denunțător M.T. și de

părțile civile SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova și SC M.G.

SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, precum și acțiunile civile -

ca nefondată, cea formulată de M.T., și pentru lipsa calității procesuale,

celor formulate de SC S.S. și de SC M.G. SA Slatina.

În baza art. 19,

coroborat cu art. 6

1

alin. (3) din Legea nr. 678/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 46.000 lei.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpatul,

denunțătorul și părțile civile au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Pentru a se decide

astfel, s-a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut fapta

inculpatului de a pretinde diferite sume de bani în scopul intermedierii unei

întâlniri de afaceri dintre denunțător și reprezentantul firmei italiene,

întrucât buletinele de analiză a calității materialelor erau întocmite tocmai

de autoritatea al cărei director era inculpatul - D.G.D.P. Craiova - precum și

în scopul efectuării plăților, la termenele convenite, influența exercitată pe

lângă reprezentanții firmei italiene rezultând din calitatea de director al

unei direcții naționale, cu atribuții de administrare, verificare și control în

sectorul de activitate în care urma să se încheie convențiile (construcția de

drumuri și furnizarea de materiale de construcții, în acest scop).

Cu privire la

pedeapsa complementară, s-a apreciat că se impune aplicarea și a dispozițiilor

art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar

nu numai

ale art. 64 lit. c) C. pen., cum greșit procedase instanța

de fond.

Pentru a

dispune confiscarea (specială) a sumei de 46.000 lei, instanța de apel, invocând

Decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, a

apreciat că prevederile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr.

78/2000 ar fi incidente numai în cazul infracțiunilor încriminate distinct prin

această lege, iar nu și - în speță - infracțiuni de art. 257 C. pen.

Cu privire la

acțiunea civilă promovată de martorul denunțător M.T., s-a apreciat că

pretențiile acestuia nu au suport legal și acordarea de daune morale este

nelegală întrucât infracțiunea de trafic de influentă nu este o infracțiune de

prejudiciu, iar în ce privește acțiunile civile formulate de SC S. SA Slatina,

prin lichidator SC D.C. SRL Craiova, și SC M.G. S.A. Slatina, prin lichidator

BNP C. SRL Craiova, s-a constatat lipsa calității procesuale a acestor persoane

juridice, în raport cu natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis

în judecată și condamnat.

În fine,

cererile cu privire la extinderea procesului penal au fost găsite neîntemeiate,

abstracție făcându-se de prevederile art. 336 și art. 337 C. proc. pen.

Împotriva

acestei din urmă decizii au declarat recurs:

- Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A.

- Serviciul Teritorial Craiova,

care

a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

restituirea

sumei de bani către

martorul denunțător M.T. și

constatarea că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 78/2000 și nu cele ale Legii nr. 678/2000;

- inculpatul

C.P., care a solicitat casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea

cauzei spre rejudecare apelurilor de către un complet legal constituit sau

achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. iar în subsidiar, prin acordarea unor circumstanțe atenuante

judiciare (lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate precară, familie

bine organizată) o reindividualizarea a pedepsei stabilite, în sensul reducerii

acesteia sub minimul special;

- martorul denunțător

M.T., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. și părțile civile SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C.

SRL Craiova care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen., și SC M.G. SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL

Craiova, care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 și pct. 17 C. proc. pen.

Asupra acestor

recursuri

;

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova este întemeiat în parte, numai cu privire la nerestituirea

sumei de 46.000 lei către martorul denunțător M.T., sumă în privința căreia se dispusese

confiscarea (specială) în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Din considerentele

instanței de apel (fila 14 ) ar rezulta că prevederile art. 6

1

alin.

(2) și (4) din Legea nr. 78/2000 sunt incidente numai în cazul infracțiunilor

definite și incriminate „in terminus” în această lege iar nu și în cazul celor

la care se referă art. 6 - care se mărginește să facă trimitere (explicită,

literală) la - în speță - art. 257 C. pen. ; considerentul este, în mod vădit

greșit, art. 6 incriminând - prin mijlocirea trimiterii la legea penală generală

- infracțiuni cu o configurație proprie legii speciale (nr. 78/2000), în raport

cu care incidența prevederilor art. 6

1

alin. (2) și (4) nu poate fi

eludată (nici măcar prin invocarea - inadecvată, evident!- a unei decizii prin

care s-a soluționat un recurs în interesul legii); în consecință, inculpatul va

fi obligat la plata (restituirea) sumei de 46.000 lei către martorul denunțător

M.T.

Cealaltă

critică a Parchetului, cu privire la o reindividualizare a pedepsei, în sensul

majorări acesteia, nu este întemeiată.

Potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte

apreciază, în context, că pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită inculpatului

este suficientă pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte

față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, încât nu

este cazul modificării ei, în sensul reiterat în această cale de atac.

Nici critica

referitoare mențiunea din minuta și dispozitivul că în cauză ar fi aplicabile

dispozițiile Legii nr. 678/2000 și nu cele ale Legii nr. 78/2000 nu este

întemeiată, Înalta Curte constatând că este vorba de o eroare materială

evidentă eroare remediabilă în condițiile art. 195 C. proc. pen.

declarat de inculpatul C.P. este nefondat sub toate aspectele invocate

:

a) Completul

de judecată în apel a fost legal constituit, președintele acestuia -

judecătorul M.C.G. - nefiind incompatibil în raport cu prevederile art. 48

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din moment ce nu s-a dovedit (nici măcar nu

s-a pretins în susținerea acestui motiv de casare - pct. 3 de sub alin. (1) al

art. 385

9

C. proc. pen.) că acest magistrat ar fi „soluționat

propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în

cursul urmăririi penale", textul de lege fiind lipsit de orice echivoc;

așa fiind trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel nu poate intra în

discuție.

b) Din

examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor

pronunțate la fond și în apel rezultă că instanța de fond - confirmată de

instanța de apel - a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în

cauză, stabilind în mod clar și neechivoc că inculpatul se face vinovat de

săvârșirea cu vinovăție, a infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

încât problema achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu

se poate pune, soluția de condamnare fiind legală și temeinică.

c) Pedeapsa

privativă de libertate - 6 ani închisoare-cuantum situat semnificativ sub

limita maximă prevăzută de textul de lege încriminator, se apreciază a fi fost

judicios individualizată în condițiile art. 72 C. pen., neputându-se reține

elemente sau

împrejurări în raport cu

care inculpatului să-i poată fi recunoscute circumstanțe atenuante (judiciare)

potrivit art. 74 C. pen.

În consecință

recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

martorului denunțător M.T. (fila 18 dosar recurs) și ale părților civile SC M.G.

SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, (fila 15 dosar recurs) și SC S.

SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova (fila 21 dosar recurs) - toate

înregistrate la instanța de apel la 9 ianuarie 2009 sunt tardive și urmează a

fi respinse ca atare, deoarece, pentru fiecare dintre recurenți, termenul de

recurs a început să curgă la data comunicării deciziei - 16 decembrie 2008

(filele 170-172 dosar apel) - și a expirat, în consecință la 27 decembrie 2009,

în timp ce recursurile au fost declarate abia la 9 ianuarie 2009 (după cum deja

s-a arătat), depășindu-se termenul de 10 zile, prevăzut de art. 385

3

alin. (1) cu referire la art. 385

3

alin. (2) și la art. 363 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 171 din 12 decembrie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe

inculpatul C.P.

Casează în

parte decizia penală atacată și rejudecând, în baza art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000 obligă pe inculpatul C.P. la plata sumei de 46.000

lei către martorul denunțător M.T.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. și, ca tardive, recursurile

declarate de martorul denunțător M.T. și de părțile civile SC S. SA Slatina -

prin lichidator SC D.C. SRL Craiova și SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP

C. SRL Craiova împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei

reprezentând onorariul

parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurentul

martor denunțător și recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 martie 2010.