ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La rejudecarea în fond (potrivit Deciziei penale nr. 4506 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), prin sentința penală nr. 496 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secția penală, inculpatul C.P. (fiul lui V. și C.) a fost condamnat la: - 6 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 13 iulie 2006. S-a luat act că părțile civile SC M.G.

SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova și SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova, nu s-au constituit părți civile. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de denunțătorul M.T. și a fost obligat inculpatul C.P. la plata sumei de 46. 000 lei actualizată cu coeficientul de devalorizare a leului la data plății, către această parte civilă. A fost obligat inculpatul C.P. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către denunțătorul M.T., precum și la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (la urmărirea penală și instanță). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În calitatea sa de director în cadru Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Craiova, inculpatul C.P.

I-a cunoscut pe denunțătorul M.T., administrator la SC S. SA Slatina și la SC M.G. SA Slatina, precum și pe reprezentanții societății italiene de construcții - drumuri și poduri - SC G.L. SA T., pretinzând și primind de la denunțător, în intervalul aprilie - decembrie 2003, suma totală de 460.000.000 lei ROL, iar la 5 decembrie 2003 - data la care a fost surprins în flagrant - suma de 10.000 euro, pentru a interveni pe lângă reprezentanții firmei italiene în vederea încheierii unui contract cu denunțătorul, privind furnizarea cantității de 150.000 mc. balast, în intervalul martie 2003 - iunie 2004, precum și pentru efectuarea la timp a plăților. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel D.N.A.

- Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul C.P., denunțătorul M.T. și părțile civile SC S. SA Slatina și SC M.G. SA Slatina. În apelul Parchetului s-a invocat critica de nelegalitate privitoare la indicarea greșită a temeiului obligării inculpatului la restituirea sumei rezultate din infracțiune, arătându-se că sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (2) C. pen., precum și criticile de netemeinicie privind individualizarea pedepselor principală și complementară, solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport cu urmările produse, cu împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și cu persoana inculpatului, precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a, și lit. b) C. pen.

Părțile civile SC M.G. SA și SC S. SA au solicitat acordarea de despăgubiri către SC M.G. SA în cuantum 3.529.800 RON, iar în concluziile scrise, s-a solicitat extinderea procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen., art. 253 1 penal și art. 296 C. pen. și introducerea în cauză - în calitate de parte responsabilă civilmente - a Regionalei de Drumuri și Poduri Craiova. În apelul denunțătorului M.T. s-a solicitat extinderea procesului față de făptuitorii F.D., F.M., D.C., C.A.

și G.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., și față de inculpatul C.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., infracțiunea constând în aplicarea abuzivă a sancțiunilor contravenționale ca urmare a înșelăciunii la măsurarea greutății mijloacelor de transport deținute de societățile administrate de denunțător; s-a solicitat și acordarea unor daune morale și majorarea sumei de 46.000 RON ca urmare a intervenirii inflației, precum și acordarea dobânzilor eferente. Inculpatul a solicitat achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. A fost invocată, de asemenea, și contradicția între dispozitivul și considerentele hotărârii, privitor la pedepsele accesorii și complementară iar pe latură civilă, s-a invocat lipsa calității procesuale a societăților comerciale, solicitându-se respingerea acțiunilor promovate de acestea. Prin Decizia penală nr. 171 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a desființat în parte sentința și a aplicat inculpatului C.P., pe o durată de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat, de martorul denunțător M.T.

și de părțile civile SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C. SRL Craiova și SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, precum și acțiunile civile - ca nefondată, cea formulată de M.T., și pentru lipsa calității procesuale, celor formulate de SC S.S. și de SC M.G. SA Slatina. În baza art. 19, coroborat cu art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 678/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 46.000 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Inculpatul, denunțătorul și părțile civile au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Pentru a se decide astfel, s-a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut fapta inculpatului de a pretinde diferite sume de bani în scopul intermedierii unei întâlniri de afaceri dintre denunțător și reprezentantul firmei italiene, întrucât buletinele de analiză a calității materialelor erau întocmite tocmai de autoritatea al cărei director era inculpatul - D.G.D.P. Craiova - precum și în scopul efectuării plăților, la termenele convenite, influența exercitată pe lângă reprezentanții firmei italiene rezultând din calitatea de director al unei direcții naționale, cu atribuții de administrare, verificare și control în sectorul de activitate în care urma să se încheie convențiile (construcția de drumuri și furnizarea de materiale de construcții, în acest scop).

Cu privire la pedeapsa complementară, s-a apreciat că se impune aplicarea și a dispozițiilor art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar nu numai ale art. 64 lit. c) C. pen., cum greșit procedase instanța de fond. Pentru a dispune confiscarea (specială) a sumei de 46.000 lei, instanța de apel, invocând Decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, a apreciat că prevederile art. 6 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 ar fi incidente numai în cazul infracțiunilor încriminate distinct prin această lege, iar nu și - în speță - infracțiuni de art. 257 C. pen. Cu privire la acțiunea civilă promovată de martorul denunțător M.T., s-a apreciat că pretențiile acestuia nu au suport legal și acordarea de daune morale este nelegală întrucât infracțiunea de trafic de influentă nu este o infracțiune de prejudiciu, iar în ce privește acțiunile civile formulate de SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C.

SRL Craiova, și SC M.G. S.A. Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova, s-a constatat lipsa calității procesuale a acestor persoane juridice, în raport cu natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat. În fine, cererile cu privire la extinderea procesului penal au fost găsite neîntemeiate, abstracție făcându-se de prevederile art. 336 și art. 337 C. proc. pen. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs: - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, restituirea sumei de bani către martorul denunțător M.T.

și constatarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 78/2000 și nu cele ale Legii nr. 678/2000; - inculpatul C.P., care a solicitat casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare apelurilor de către un complet legal constituit sau achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar în subsidiar, prin acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare (lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate precară, familie bine organizată) o reindividualizarea a pedepsei stabilite, în sensul reducerii acesteia sub minimul special; - martorul denunțător M.T., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. și părțile civile SC S. SA Slatina, prin lichidator SC D.C. SRL Craiova care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., și SC M.G. SA Slatina, prin lichidator BNP C. SRL Craiova, care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și pct. 17 C. proc. pen. Asupra acestor recursuri ; 1. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova este întemeiat în parte, numai cu privire la nerestituirea sumei de 46.000 lei către martorul denunțător M.T., sumă în privința căreia se dispusese confiscarea (specială) în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Din considerentele instanței de apel (fila 14 ) ar rezulta că prevederile art. 6 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 sunt incidente numai în cazul infracțiunilor definite și incriminate „in terminus” în această lege iar nu și în cazul celor la care se referă art. 6 - care se mărginește să facă trimitere (explicită, literală) la - în speță - art. 257 C. pen. ; considerentul este, în mod vădit greșit, art. 6 incriminând - prin mijlocirea trimiterii la legea penală generală - infracțiuni cu o configurație proprie legii speciale (nr. 78/2000), în raport cu care incidența prevederilor art. 6 1 alin. (2) și (4) nu poate fi eludată (nici măcar prin invocarea - inadecvată, evident!- a unei decizii prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii); în consecință, inculpatul va fi obligat la plata (restituirea) sumei de 46.000 lei către martorul denunțător M.T.

Cealaltă critică a Parchetului, cu privire la o reindividualizare a pedepsei, în sensul majorări acesteia, nu este întemeiată. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte apreciază, în context, că pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită inculpatului este suficientă pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, încât nu este cazul modificării ei, în sensul reiterat în această cale de atac.

Nici critica referitoare mențiunea din minuta și dispozitivul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 678/2000 și nu cele ale Legii nr. 78/2000 nu este întemeiată, Înalta Curte constatând că este vorba de o eroare materială evidentă eroare remediabilă în condițiile art. 195 C. proc. pen. 2. Recursul declarat de inculpatul C.P. este nefondat sub toate aspectele invocate : a) Completul de judecată în apel a fost legal constituit, președintele acestuia - judecătorul M.C.G. - nefiind incompatibil în raport cu prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din moment ce nu s-a dovedit (nici măcar nu s-a pretins în susținerea acestui motiv de casare - pct. 3 de sub alin. (1) al art. 385 9 C. proc.

pen.) că acest magistrat ar fi „soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale", textul de lege fiind lipsit de orice echivoc; așa fiind trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel nu poate intra în discuție. b) Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate la fond și în apel rezultă că instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod clar și neechivoc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea cu vinovăție, a infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, încât problema achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. nu se poate pune, soluția de condamnare fiind legală și temeinică. c) Pedeapsa privativă de libertate - 6 ani închisoare-cuantum situat semnificativ sub limita maximă prevăzută de textul de lege încriminator, se apreciază a fi fost judicios individualizată în condițiile art. 72 C. pen., neputându-se reține elemente sau împrejurări în raport cu care inculpatului să-i poată fi recunoscute circumstanțe atenuante (judiciare) potrivit art. 74 C. pen. În consecință recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat. 3. Recursurile martorului denunțător M.T. (fila 18 dosar recurs) și ale părților civile SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova, (fila 15 dosar recurs) și SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C.

SRL Craiova (fila 21 dosar recurs) - toate înregistrate la instanța de apel la 9 ianuarie 2009 sunt tardive și urmează a fi respinse ca atare, deoarece, pentru fiecare dintre recurenți, termenul de recurs a început să curgă la data comunicării deciziei - 16 decembrie 2008 (filele 170-172 dosar apel) - și a expirat, în consecință la 27 decembrie 2009, în timp ce recursurile au fost declarate abia la 9 ianuarie 2009 (după cum deja s-a arătat), depășindu-se termenul de 10 zile, prevăzut de art. 385 3 alin. (1) cu referire la art. 385 3 alin. (2) și la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 171 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.P. Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând, în baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 obligă pe inculpatul C.P. la plata sumei de 46.000 lei către martorul denunțător M.T. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. și, ca tardive, recursurile declarate de martorul denunțător M.T. și de părțile civile SC S. SA Slatina - prin lichidator SC D.C.

SRL Craiova și SC M.G. SA Slatina - prin lichidator BNP C. SRL Craiova împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurentul martor denunțător și recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.