ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 506 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, dată în Dosarul nr. 1868/2008, au fost condamnați inculpații M.A. și P.F., la câte o pedeapsă de 10(zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Pe perioada prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatei M.A. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 4 mai 2008 la zi.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.F. durata reținerii și arestării preventive din perioada cuprinsă între 4 mai 2008 și 7 mai 2008.

Au fost obligați inculpații în solidar să achite părții civile O.G.I.  suma de 15.000 lei cu titlu de titlu de daune materiale.

În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpați un baston din lemn cu lungimea de 44 cm și diametru de 2 cm. depus la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vaslui înregistrat în registrul la poziția nr. 56/2008.

A obligat pe fiecare din cei doi inculpați să achite statului câte 1200 lei să cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma de 140 lei reprezentând onorarii pentru apărători desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, va fi suportată din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Victima S.C. a locuit până la data decesului în satul Corni, comuna Albești și avea 49 de ani. Era un om liniștit, nu înjura și nu se certa cu nimeni, așa după cum îl descriu inclusiv inculpații M.A. și P.F.

Victima obișnuia să efectueze diferite treburi gospodărești la locuința inculpatei M.A. iar aceasta îi dădea de mâncare și de băut.

În dimineața zilei de 3 mai 2008, în jurul orelor 09,30, S.C. a venit acasă la inculpata M.A., a tăcut curat în beci iar la prânz au servit masa. M.A. a plecat la magazinul aflat în apropierea locuinței ei, iar la scurt timp a venit și S.C. Au servit împreună bere și vin, după care inculpata M.A. a cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin și au plecat acasă, unde au consumat vinul.

Între timp, inculpatul P.F. a fost în cursul dimineții acasă la sora sa N.N., pentru a face diferite treburi gospodărești. N.N. a plecat la Vaslui să-și interneze tatăl și s-a întors în jurul orelor 14,00. Au mâncat cu toții, după care inculpatul P.F. a spus că merge la vie să vadă dacă este bună de săpat și să verifice, totodată, și lucerna care era cultivată alături de vie. A întrebat-o pe N.N. dacă îl lasă să meargă cu el și pe N.V.A., de 12 ani, nepotul său. Sora sa a fost de acord iar cei doi au plecat către vie, în jurul orelor 17,00.

Înainte de a pleca, inculpatul P.F. a luat cu el un baston confecționat dintr-o coadă de mătură, cu diametrul de 2 cm și o lungime de 44 cm. Inculpatul a declarat că a luat acest baston cu el pentru a se apăra, în condițiile în care ar constatat că lucerna îi este furată și ar fi fost nevoit să rămână peste noapte la teren o păzească.

Inculpatul P.F. și cu minorul N.V.A. au mers la vie și, văzând că totul este în regulă, s-au întors către casă. Pe drum au trecut prin drept locuinței inculpatei M.A. și au auzit-o pe aceasta strigând: "Săriți, mă violează !".

Au intrat amândoi în curte și l-au văzut pe S.C. stând pe prispa casei și pe inculpata M.A. mergând prin curte și strigând. Pe masă se ai sticla de 2 litri cumpărată de inculpată, fiind golită.

Inculpatul P.F. a declarat că nu s-a gândit nici o clipă că victima S.C. vrea să o violeze pe M.A., pentru că știa chiar din spusele lui că nu mai putea întreține relații sexuale.

De altfel, și inculpata M.A. a declarat că victima doar i-a propus întrețină relații sexuale împreună, însă nu a forțat-o nici într-un fel, nici măcar nu înjurat-o, pentru că "nici nu știa să înjure" (declarație dată în fața procurorului).

Inculpatul P.F. a intrat în curte, s-a dus direct către victimă și, rară a-i spune ceva, i-a tras doi pumni în față.

Inculpata M.A. i-a spus atunci victimei să iasă din curte, dar prin spate, în condițiile în care știa că nu există cale de acces pe acolo.

Pentru a ajunge în spatele casei, victima a trebuit să treacă printr-un chiler folosit ca și bucătărie, iar apoi prin trei anexe gospodărești, toate fiind legate între ele prin uși de acces și dispuse una după cealaltă, în stil "vagon".

În aceste trei încăperi (dependințe) inculpata M.A. ținea păsările, depozita diferite bunuri și lemne.

Primul a trecut prin aceste încăperi S.C., fiind urmat de M.A., iar în urma celor doi veneau P.F. și minorul N.V.A.

Când au ajuns în ultima încăpere, unde erau depozitate niște lemne, inculpata l-a împins pe S.C. iar acesta a căzut la pământ.

Inculpatul P.F. a început să-I lovească cu pumnii iar inculpata M.A. a luat bastonul din mâna lui N.V.A. și a aplicat mai multe lovituri victimei peste tot corpul. S.C. încerca să se ridice dar nu reușea datorită loviturilor aplicate de cei doi, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul arătat.

La un moment dat, pentru că victima nu mai mișca, inculpata M.A. l-a trimis pe V. să aducă o găleată cu apă. A lăsat bastonul pe un butoi din tablă aflat în încăpere, iar inculpatul P.F. l-a luat și a început el să lovească victima cu acesta peste tot corpul. Inculpata M.A. a luat găleata cu apă și aruncat-o pe victimă, după care a luat o bucată de lemn din încăpere și ambii inculpați au continuat să lovească victima peste tot corpul.

Inculpata M.A. l-a stropit iar cu apă pe S.C., după care l-a tras de haine, să-I ridice de la pământ și să-I scoată afară din curte. În acest moment inculpata M.A. a dezbrăcat victima de două pulovere cu care era îmbrăcată și care se murdăriseră de sânge. L-a ajutat apoi pe S.C. să se ridice și l-a sprijinit până la poartă, după care l-a împins în drum, acesta căzând în partea dreaptă a porții.

A închis poarta iar apoi cei doi inculpați au mai stat de vorbă în curte, timp în care M.A. a spălat bastonul într-o găleată cu apă.

N.V.A. s-a urcat pe gard și s-a uitat în drum să vadă ce face S.C. și l-a văzut pe acesta cum s-a ridicat de la pământ, a mai mers câțiva metri mai la deal și s-a așezat în șezut lângă gardul locuinței inculpatei M.A.

După ce a spălat bastonul, inculpata M.A. a luat hainele victimei pentru a le ascunde și toți trei au plecat către locuința martorei N.N.

În drum au trecut pe la o vecină, T.E., căreia inculpata M.A. i-a dat hainele victimei, spunându-i să le ascundă și că-i va spune a doua zi ce s-a întâmplat.

La locuința martorei N.N. au ajuns în jurul orelor 19,30-20,00.

Aceasta a declarat că a discutat cu inculpata M.A., însă nu a înțeles ce spunea, aceasta fiind în stare avansată de ebrietate.

În jurul orelor 22,00, inculpata M.A. a plecat către casă, fiind văzută pe drum de către paznicul I.P.

La orele 23,00, inculpata M.A. a sunat-o pe telefonul mobil pe martora N.N. și i-a spus că S.C. este la colțul casei sale. Tot atunci a sunat-o și pe fiica sa, L.L., care locuiește în mun. Turnu Severin, și i-a spus același lucru.

La orele 03,00, victima a fost găsită decedată lângă locuința inculpat ei M.A. de către martorul G.P., care a anunțat poliția.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 108/N/2008, întocmit de S.M.L. Vaslui, moartea numitului S.C. a fost violentă și s-a instalat în noaptea de 3/4 mai 2008. Ea s-a datorat unui șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu fractură cominutivă de piramidă nazală (cu epistaxis masiv), fractură dublă de mandibulă, fracturi costale, multiple echimoze, excoriații, plăgi, hematoame, infiltrate sanguine.

Prin efectele lor, toate leziunile au contribuit la instalarea stării de șoc traumatic și hemoragic, întrucât la nivelul leziunilor traumatice a fost extravazată o cantitate importantă de sânge prin epistaxis, acesta având rol important în instalarea sindromului tanato-generator.

Între traumatism și moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Victima a supraviețuit un interval relativ lung după agresiune, de ordinul orei, orelor. Leziunile traumatice s-au produs prin loviri cu și de corpuri dure, posibil și mijloace de atac proprii omului,majoritatea leziunilor s-au produs prin loviri active, s-au identificat leziuni care sugerează ca agent vulnerant un corp contondent alungit.

Medicul legist a apreciat că victima s-a aflat la un moment dat față în față cu agresorul sau agresorii și a recepționat lovituri la nivelul feței și extremității cefalice, victima a tentat măsuri de apărare, prezentând multiple leziuni la nivelul membrelor, care sugerează parări ale unor lovituri, este posibil ca victima să și căzut, iar în această poziție să recepționat lovituri cu corp contondent sau cu mijloace de atac proprii omului, victima are leziuni pe mai multe planuri, chiar și pe planuri dorsale, sugerând poziții diferite ale victimei și agresorului, posibil în circumstanțele unei altercații prelungite, sau cu mai mulți agresori.

Nu se poate stabili cu certitudine o anumită succesiune a producerii leziunilor.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,50 gr/% O alcool și aparține grupei sanguine AB(IV).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. 31382 din 5 iunie 2008 întocmit de I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic, pe probele ridicate de la fața locului, inclusiv pe hainele celor doi inculpați s-au pus în evidență urme de sânge uman ce aparține grupei sanguine AB (IV), grupa sanguină a victimei.

Fapta inculpaților M.A. și P.F. de a lovi victima S.C. cu pumnii, cu picioarele, cu un baston și cu o bucată de lemn, cauzându-leziuni care toate au concurat la deces, așa după cum s-a reținut în actul medico legal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Pentru infracțiunile săvârșite, inculpaților li s-au stabilit câte o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 C. pen., vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpaților atitudinea acestora în timpul procesului.

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați și criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Inculpata M.A. a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea ei.

Inculpatul P.F. în criticile formulate care se regăsesc pe larg în preambulul acestei decizii, susține nevinovăția sa, deoarece nu s-a putut stabili contribuția sa la decesul victimei și în subsidiar solicită redozarea pedepsei în sensul redozării ei și alegerii ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.

Prin

Decizia penală nr. 21 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală,

au fost admise apelurile declarate de inculpații M.A. și P.F., desființată în parte sentința, în latură penală,și rejudecând au fost reduse de la 10 ani la 8 ani cuantumul pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților M.A. și P.F.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei M.A. și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.A. perioada arestului preventiv de la 05 noiembrie 2008 la zi.

A fost obligat inculpatul P.F. la 80 lei cheltuieli judiciare către stat,iar inculpata M.A. la 280 lei cheltuieli judiciare către stat.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate raportată la actele și lucrările dosarului, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelurile inculpaților sunt fondate doar sub aspectul individualizării pedepselor, din următoarele considerente:

Cu privire la critica privind nevinovăția inculpatului P.F., este de reținut că, așa cum a reținut și instanța de fond, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată de întreg materialul probator administrat în cauză.

Aceste mijloace de probă constau în: procesul - verbal de sesizare, procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșa foto anexă, expertiza medico - legală de autopsie, raportul de constatare tehnico - științifică, procesele - verbale de examinare criminalistică, declarațiile ambilor inculpați și depozițiile martorilor audiați atât în faza de cercetare penală cât și în fața instanței.

Cu privire la declarațiile inculpatului P.F. este de menționat că acesta inițial în faza de cercetare penală a recunoscut că a lovit de mai multe ori victima, chiar și cu bastonul, iar în faza de judecată a revenit susținând că el i-a tras victimei doar două palme rară alte violențe și că numita M.A. a lovit-o mai puternic și a dat-o afară.

În mod corect și legal au fost înlăturate apărările inculpatului P.F. de către instanța de fond, deoarece probatoriul administrat confirmă contrariul.

Și instanța de control judiciar, pe baza acestor probe administrate de prima instanță, își formează convingerea că inculpatul P.F. este coautorul faptei din data de 03 mai 2008, co misă în satul Corni comuna Albești județul Vaslui, victima fiind S.C., așa cum a fost ea descrisă mai sus.

Cu privire la motivul redozării pedepselor este de reținut că:

Art. 72 C. pen. prevede că: la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen. stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de munca și ordinea de drept.

Toate aceste prevederi legale vin în sprijinul motivării soluției de redozare a pedepselor aplicate celor doi inculpați și, ca o consecință a reducerii cuantumului pedepselor.

Având în vedere că inculpații nu au antecedente penale, fiind la primul contract cu legea penală, că M.A. prezintă o tulburare organică de personalitate, că ambii au avut în general, o conduită bună până în momentul comiterii faptei, Curtea de Apel este de părere că aplicarea unor pedepse mai mici, ar fi de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.F., invocând cazurile de casare prev. de art. 385/9pct. 2,6,9 și 14 C. pr. pen.

În motivarea scrisă a recursului,s-a susținut că instanța de apel nu a analizat toate criticile formulate de către inculpat,cu referire la

cea care avea în vedere nelegala sesizare a instanței,în condițiile în care la Parchet recurentul a fost asistat de un avocat stagiar când a fost audiat atât ca învinuit,cât și ca inculpat,astfel că era necesară refacerea ordonanței de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale.

De asemenea,s-a susținut că materialul probator administrat în cauză este incomplet,deoarece instanțele au respins cererea de audiere a martorului G.P., deși această probă se impunea a fi administrată,față de concluziile certificatului medico-legal.

În fine,s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare,față de criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Cu ocazia dezbaterilor,inculpatul a formulat o critică și în ce privește latura civilă,invocându-se greșita aplicare a legii,întrucât instanța de fond a luat act că partea civilă a solicitat despăgubiri în valoare de 1.500 lei,însă i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă,în condițiile în care recurentul inculpat a arătat că nu este de acord să o despăgubească pe aceasta.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate,Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.

În ce privește critica referitoare la nelegala sesizare a instanței,Curtea reține că regularitatea actului de sesizare a fost verificată de către instanța de fond la termenul din 24 septembrie 2008,ocazie cu care a respins cererea formulată de către inculpatul P.F., de constatare a nulității rechizitoriului.

În esență,inculpatul a susținut că actul de sesizare este bazat pe acte de urmărire penală lovite de nulitate absolută (inculpatul fiind audiat atât ca învinuit,cât și ca inculpat în prezența unui avocat stagiar) și care atrag însăși nulitatea rechizitoriului.

Din actele existente la dosar,rezultă că această împrejurare a fost verificată într-un alt cadru procesual,respectiv cel al recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care se dispusese arestarea sa preventivă,ocazie cu care instanța de control judiciar,constatând întemeiate susținerile inculpatului P., a admis calea de atac exercitată de către acesta și a revocat măsura arestării preventive.

Încălcarea dreptului la apărare și a dispozițiilor legale privitoare la ascultarea acestuia au afectat doar măsura arestării preventive dispuse împotriva inculpatului,fapt sancționat de altfel de către instanța de recurs,neputând produce și alte efecte viitoare,cu referire la sesizarea instanței cu soluționarea cauzei pe fond.

De altfel,verificarea regularității sesizării instanței are în vedere analizarea rechizitoriului din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 263 și 264 C. proc. pen.,iar nu controlul tuturor actelor de urmărire penală;eventualele încălcări ale legii în ce privește modul de administrare a probelor urmează a afecta numai acele probe astfel obținute,fapt pe care judecătorul îl va avea în vedere cu ocazia deliberării asupra cauzei pe fond.

Este adevărat că,deși inculpatul P. a reiterat,ca și motiv de apel,aceeași critică referitoare la nelegala sesizare a instanței de fond,instanța de control judiciar nu a analizat-o în considerentele deciziei pronunțate,însă această împrejurare,subsumată formal cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 10(iar nu 9,cum a arătat recurentul) nu poate conduce la admiterea căii sale de atac,în condițiile în care,potrivit celor expuse anterior,nu a fost de natură a influența soluția procesului.

De asemenea,asistarea inculpatului de către un avocat stagiar nu echivalează cu o urmărire penală desfășurată în lipsa apărătorului,pentru a fi incident cazul de casare prev. de art. 385/ 9 pct. 6 C. proc. pen.,în condițiile în care,după punerea în libertate a inculpatului,acesta a fost din nou ascultat,în prezența unui avocat ales, care l-a asistat ulterior pentru întreaga fază de urmărire penală,inclusiv la momentul prezentării materialului de urmărire penală.

În privința criticilor ce vizează fondul cauzei,Curtea constată că au fost administrate toate probele pertinente,concludente și utile, iar acestea au fost în mod corect evaluate de către instanțele de fond și apel.

Este astfel de observat că însuși inculpatul P.F. a recunoscut în faza de urmărire penală,în prezența aceluiași apărător ales care l-a asistat ulterior și pe parcursul judecății (inclusiv în recurs),că a lovit victima de mai multe ori, cu palmele,cu pumnii și cu o bucată de lemn;chiar dacă asupra acestei declarații a revenit în fața instanței,schimbarea de atitudine nu este de natură a înlătura valoarea probatorie a acelei declarații,în condițiile în care pe de o parte inculpatul nu a oferit nici o explicație logică și credibilă pentru această schimbare,iar pe de altă parte declarația inculpatului se coroborează cu alte mijloace de probă,cum ar fi declarațiile coinculpatei M.A., ale martorilor N.V. și L.L., precum și concluziile raportului de necropsie.

Referitor la probele solicitate de către inculpat,respectiv audierea martorului G.P. și efectuarea unui supliment al raportului de necropsie,în mod corect s-a apreciat că acestea nu sunt utile cauzei și au fost respinse. Astfel,martorul G.P. nu a asistat la lovirea victimei,ci a fost cel care a găsit-o decedată lângă locuința coinculpatei M., neavând relevanță pentru stabilirea vinovăției și a situației de fapt,poziția în care a fost găsită victima.

Privitor la raportul de expertiză,concluziile acestuia sunt lămuritoare în ce privește mecanismul tanato-generator,iar contribuția fiecărui inculpat la producerea leziunilor constatate la necropsie reprezintă o chestiune de fapt,ce rezultă din alte mijloace de probă.

În consecință,Curtea apreciază că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului,iar acestea au fost în mod corespunzător apreciate de către instanțele de fond și apel,neexistând motive care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare,în sensul suplimentării probatoriului.

Sub aspectul individualizării pedepsei,Curtea constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,pedeapsa aplicată inculpatului P., într-un cuantum moderat,fiind aptă să asigure dezideratele înscrise în art. 52 C. pen. referitoare la scopul general al pedepsei.

În acest sens, Curtea constată că instanța de apel a reevaluat criteriile de individualizare prevăzute de lege și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare,considerând că aplicarea unor pedepse mai reduse ar fi de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv.

În aceste condiții,o clemență suplimentară din partea instanței de recurs nu se justifică,având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise(ce a avut ca urmare moartea unei persoane), împrejurările în care a fost săvârșită,ca și conduita pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul procesului penal.

În fine,în ce privește latura civilă a cauzei,dincolo de împrejurarea că inculpatul nu a formulat vreun motiv de apel referitor la modul de soluționare a acesteia(după cum nici în motivarea scrisă a recursului nu se regăsește o asemenea critică),Curtea constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 RON(15.000.000 lei vechi),fapt consemnat în încheierea de ședință din 24 septembrie 2009 a instanței de fond(fila 58).

Este adevărat că în dispozitivul sentinței este menționată suma de 15.000 lei,însă față de cele menționate anterior,ca și de cele reținute de instanța de fond în considerente(fila 93 verso), rezultă că această mențiune este consecința unei erori materiale,ce urmează a fi îndreptată conform art. 195 C. proc. pen.

În consecință,recursul inculpatului P.F. este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea recursului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,azi 8 octombrie 2009.