ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3142/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3142/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

S.M.,

R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. au chemat în judecată Societatea F. SA

Cluj și au solicitat instanței să constate dreptul de proprietate al

reclamanților pentru numărul de acțiuni indicate în petitul acțiunii și cota

din capitalul social al fiecăruia. Au motivat reclamanții că s-au ținut două

licitații și că în urma acestora au dobândit proprietatea asupra unui număr de

acțiuni pe care le-au menționat în Registrul acționarilor.

Reclamanții au invocat art. 98 alin. (1), teza a II-a

din Legea nr. 31/1990 argumentând că acțiunile nominative erau în formă

dematerializată și că s-au transmis prin declarație făcută în registrul

acționarilor semnate de fiecare cedent și cesionar în parte. De asemenea au motivat

că promovarea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ. a fost determinată de

faptul că sunt persoane care vor să creeze confuzie cu privire la numărul

acțiunilor deținute și că fac afirmații în sensul că ar deține mai multe

acțiuni decât reclamanții .

Sentința Tribunalului Comercial Cluj

Prin sentința nr. 245 /2008, Tribunalul Cluj a respins ca

lipsită de interes acțiunea, după ce, la data de 16 ianuarie 2008 instanța a

pus în discuția părților calificarea juridică a cererii și a interesului

reclamanților de a promova o acțiune în constatare întemeiată pe prevederile art.

111 C. proc. civ. Tribunalul a reținut că reclamanții nu au justificat un

interes născut și actual pentru promovarea acțiunii și că acțiunea nu tinde la

obținerea vreunui folos practic deoarece transferul dreptului de proprietate

asupra acțiunilor a avut loc prin simpla încheiere a contractului de cesiune

urmată de înscrierea declarațiilor cedentului și cesionarului în registrul

acționarilor conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Aceste acte

juridice, au îndeplinit condițiile de fond și de formă pentru valabilitatea

transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor cât și condițiile

cerute pentru proba și publicitatea acestui raport juridic.

Apelul. Decizia Curții de Apel Cluj

Sentința nr. 245 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj a fost apelată de reclamanți și de pârâta SC F. SA.

Apelanții reclamanți au reiterat situația de fapt și au

justificat interesul pentru promovarea acțiunii arătând că nu urmăresc să

stabilească opozabilitatea față de terți a dreptului lor ci față de societate,

că SC F. SA a solicitat prin apelul său desființarea sentinței fondului și trimiterea

cauzei pentru rejudecare întrucât susținerile din fața instanței de fond nu

reprezintă punctul de vedere al pârâtei motivat de faptul că societatea nu a

fost reprezentată legal.

Prin decizia nr. 117/2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de

pârâta SC F. SA, apreciind că, analiza îndeplinirii condițiilor pentru

promovarea acțiunii, în constatare a fost corect făcută și că, în adevăr,

interesul nu este actual ci eventual, teoretic. În fine, s-a reținut că

reclamanții au urmărit să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se pună

la adăpost de eventuale contestații în legătură cu mențiunile operate în

registrul acționarilor în condițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, cerere care

nu se încadrează în prevederile art. 111 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile

de promovare a acțiunii în constatare.

Recursurile. Motivele de recurs.

1.

Reclamanții

S.M., R.P., I.M., V.O.,

G.V., S.A., B.L., D.G. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 117/2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj solicitând în principal trimiterea cauzei

pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea soluțiilor anterior pronunțate

în sensul admiterii acțiunii.

În sprijinul recursului au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în argumentarea

cărora au susținut că instanța de apel și-a însușit în tot soluția primei

instanțe pentru motivul că a fost corect și judicios motivată și că este la

adăpost de orice critică în ce privește reprezentarea societății de către R.P.,

fără ca această concluzie să se bazeze pe examinarea în concret a criticilor pe

care le-au adus sentinței fondului.

În ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. reclamanții recurenți au reluat motivul lipsei calității de reprezentant

criticată anterior apreciind că acest diferend nu se rezolvă printr-o procedură

extrajudiciară. Cu alte cuvinte, recurenții consideră că au fost sancționați prin

soluțiile pronunțate anterior recursului nu pentru că ar fi abuzat de dreptul

lor ci pentru o situație total independentă de voința lor. Recurenții au ajuns

la concluzia că aparent SC F. SA ar fi fost favorizată prin respingerea

acțiunii și apelului declarat împotriva sa, numai că nu s-a ținut seama de

poziția ei procesuală care a fost de admitere a acțiunii și a apelului tocmai

cu scopul de a clarifica structura acționariatului.

În ce privește lipsa de interes, autorii recursului au

susținut că, de principiu, în doctrină și practică s-a statuat că sunt

admisibile acțiunile în constatare și că există interes în promovarea unei

acțiuni în constatarea calității de proprietar atunci când acest drept este

contestat. Scopul acțiunii nu a fost acela de a stabili o opozabilitate față de

terți ci de a stabili structura acționariatului față de societate și implicit

față de acei acționari sau pretinși acționari care contestă valabilitatea

înregistrării în Registrul acționarilor. În final, au susținut recurenții că

singurul consiliu de administrație care este recunoscut este cel condus de D.G..

În aceste circumstanțe reclamanții au mai considerat că în acest context singurul

registru al acționarilor care poate fi luat în considerare este cel ținut de D.G..

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru a susține

că prin respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a societății i

s-a refuzat dreptul de apărare pentru că s-a acceptat ca societatea să fie

reprezentată de o altă persoană și nu de avocatul desemnat de adevăratul

reprezentant al societății. Consideră recurenta că și dreptul la un proces echitabil

i-a fost refuzat pentru că a fost forțată societatea să găsească o soluție extrajudiciară

pentru reprezentarea în justiție. Pe acest aspect al reprezentării, recurenta a

considerat că soluția instanței de apel este contradictorie și criticabilă.

În continuare s-a arătat că hotărârea nr. 1 a SC F. SA din

5 februarie 2007 își produce efectele că s-au organizat două licitații în urma

cărora reclamanții au dobândit acțiuni care s-au transmis prin declarație

făcută în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar și că sunt unele

persoane care le contestă dreptul de proprietate. Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei și sentinței

în sensul admiterii acțiunii reclamanților iar în subsidiar casarea hotărârilor

anterioare și trimiterea cauzei pentru rejudecare .

Recursul declarat de reclamanții

S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. este

nefondat.

Potrivit recurenților motivarea deciziei pronunțată de

Curtea de Apel este contradictorie, critică ce a fost întemeiată pe prevederile

art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Acest motiv de nelegalitate bazat pe motive

contradictorii vizează în realitate contradicția dintre considerente și

dispozitiv, situație care în speță nu se regăsește întrucât considerentele și dezlegările

date situației de fapt, la care s-a referit instanța, conduc la soluția din

dispozitiv.

Nici contradicția dintre considerente nu poate fi reținută

întrucât motivarea nu este contradictorie în sensul că unele considerente ar

duce la o anumită soluție iar altele ar putea duce la o altă soluție. Faptul că

recurenții nu își însușesc considerentele și concluzia finală a deciziei nu

constituie motiv întemeiat pentru a se reține această critică. Este de precizat

în legătură cu acest motiv că el trebuie

să fie în strânsă legătură cu obiectul cererii reclamanților care l-a

constituit acțiunea în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., astfel

că pe această cale nu pot fi aduse spre analiză alte chestiuni nerezolvate în

cadrul societății comerciale.

vizează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea legii. Din rezumatul criticii adusă deciziei instanței

de apel în susținerea motivului de nelegalitate invocat, se poate observa că nu

a fost pusă în discuție nicio reglementare legală pe care instanța prin soluția

pronunțată ar fi încălcat-o. Întrucât recursul este cale extraordinară de atac

fără caracter devolutiv nu se vor reține susținerile recurenților neargumentate

în drept. Pentru a se putea exercita controlul judiciar, trebuie precizat că în

această cale de atac nu pot fi examinate decât motivele de nelegalitate a căror

dezvoltare a fost făcută în condițiile art. 304 alin. (9) raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. Cu toate acestea se va reține că afirmațiile potrivit

cărora soluția din apel reprezintă o sancțiune care le-a fost aplicată

reclamanților pentru situații independente de voința lor, care în realitate țin

de existența a două consilii de administrație în cadrul societății, sunt lipsite

de orice suport fiind străine, de obiectul cauzei, care se presupune că este

cunoscut de recurenți. Din conținutul soluției criticate rezultă cu evidență că

temeiul legal al acțiunii a fost examinat, iar respingerea acțiunii și a

apelului a vizat această analiză. După cum s-a subliniat și în analiza

motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. instanța nu avea de

elucidat care dintre cele două consilii de administrație avea dreptul să

confere prerogativa reprezentării întrucât aceasta ține de voința asociaților

iar instanța nu a fost investită procedural cu o astfel de cerere.

Pe de altă parte, reclamanții au promovat o acțiune ce

vizează interese proprii și nu ar putea ca pe această cale să rezolve și alte probleme

intervenite în cadrul societății, care țin de voința socială. Ei înșiși au afirmat

că sunt proprietarii acțiunilor nominative iar transmiterea drepturilor s-a

făcut prin înscrierea acțiunilor nominative dematerializate în Registrul

acționarilor din care rezultă și structura acționariatului. Este contradictorie

și lipsită de sens susținerea potrivit căreia pârâta SC F. ar fi favorizată

prin respingerea acțiunii și a apelului împotriva ei în condițiile în care

aceasta a solicitat admiterea acțiunii și a apelului reclamanților cu scopul de

a clarifica situația structurii acționariatului. Ceea ce nu au observat

recurenții este tocmai faptul că poziția de pârât a societății în cadrul unei

acțiuni promovată de recurenți în calitate de reclamanți nu-i permitea

societății decât să se apere în legătură cu acțiunea în constatare și nu să

invoce drepturi și pretenții proprii legate de structura acționariatului, care

așa cum s-a arătat rezultă din registrul acționarilor.

În ce privește interesul, care a fost analizat în contextul

aplicării art. 111 C. proc. civ., recurenții nu au adus niciun argument în

legătură cu propriul lor temei pus în discuție prin acțiune, ci, au invocat

chestiuni adiacente fără nicio legătură sau trimitere la dispozițiile legale

aplicabile (art. 111 C. proc. civ.). Interesul, ca una din condițiile acțiunii

în constatare, a fost corect examinat și tot corect s-a reținut că nu se

demonstrează folosul practic pentru punerea în mișcare a acțiunii întemeiată pe

prevederile art. 111 C. proc. civ. În plus trebuie reținut că cererea nu poate

fi calificată nici ca preventivă întrucât societatea nu le-a contestat dreptul

reclamanților și nici ca provocatorie întrucât nu a fost motivată pe aspectul

că societatea le cauzează o tulburare în exercițiul dreptului. Nu mai puțin

trebuie reținut că în cauză reclamanții recurenți sunt proprietari, că

acțiunile au fost înscrise în registrul acționarilor și că, structura

acționariatului, este așa cum s-a mai arătat, cea evidențiată pentru acțiunile

nominative dematerializate în registrul acționarilor, nefiind necesară o altă

constatare. De asemenea trebuie reținut că demersul în justiție prin acțiunea

în constatare vizează un interes eventual câtă vreme s-a făcut referire la un cerc

de persoane nedeterminate care ar putea să conteste dreptul lor de proprietate

și eventual structura acționariatului.

Rezumând argumentele de mai sus se va reține în principal că

motivul de nelegalitate nu a fost argumentat în drept pentru a constitui obiect

de analiză a nelegalității soluției și că în măsura în care s-a considerat

necesar să se argumenteze chestiunile care vizează acțiunea în constatare,

Înalta Curte a avut în vedere condițiile cerute pentru promovarea acțiunii în

temeiul art. 111 C. proc. civ. și a analizat sub acest aspect legalitatea

soluției recurate.

În consecință față de cele ce preced recursul reclamanților

va fi respins.

Recursul pârâtei SC F. SA este nefondat.

Pârâta SC F. SA a invocat prin recurs motivele prevăzute de

art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ. pe care nu le-a dezvoltat și argumentat

în drept, distinct, așa cum se cere prin art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Prin urmare din această perspectivă în care nu se indică

dispozițiile legale încălcate în fiecare caz, în parte și având în vedere și

faptul că în actuala reglementare recursul este cale de atac extraordinară nu

se impun a fi analizate argumentele de fapt aduse în sprijinul recursului.

În al doilea rând trebuie reținută calitatea de pârâtă a

recurentei cât și faptul că în fond acțiunea reclamanților a fost respinsă și

că această soluție a fost menținută în apel. În acest context, promovarea

acestei căi de atac nu este susținută de un interes al pârâtei.

Recurenta a justificat interesul societății argumentând aspecte

care țin de interesul reclamanților deși așa cum s-a arătat anterior acțiunea

în constatare promovată de aceștia nu întrunește cerințele art. 111 C. proc.

civ. În realitate, societatea comercială, pe calea acțiunii reclamanților pune

în discuție determinarea structurii acționariatului prin prisma unor diferende

în legătură cu existența a două consilii de administrare confundând interesele

sociale cu interesele fiecărui acționar în parte, lucru nepermis.

Este inexactă susținerea recurentei potrivit căreia i s-a

recunoscut în apel calitatea de reprezentant unei persoane contestate când, în

realitate, instanța a pus în discuție deasemenea unui

curator litis pe

care părțile nu au agreat-o. În aceste condiții, excepția lipsei calității de

reprezentant a SC F. SA a fost respinsă nu ca o sancțiune ci pentru că s-a

apreciat că chestiunea reprezentării a fost dezlegată la fond și că aceasta nu

este legată nemijlocit de obiectul cauzei. Nici la acest moment nu s-a

demonstrat în fapt și în drept că dreptul de reprezentare aparține unei anume

persoane, alta decât cea reținută la fond. Această chestiune este subsecventă

celei anterior arătate din care rezultă confuzia dintre drepturile sociale și

drepturile acționarilor, care se pot răsfrânge și asupra poziției procesuale și

a drepturilor pe care le poate apăra de pe această poziție societatea.

Prin urmare, nu se poate invoca încălcarea dreptului la

apărare și la un proces echitabil când calitatea sa procesual pasivă nu a fost

afectată prin soluția de respingere a acțiunii în constatare formulată de

reclamanți, menținută în apel. Nu în ultimul rând, recurenta în faza apelului

nu și-ar fi putut realiza drepturi proprii și nici să susțină valorificarea

drepturilor proprii ale acționarilor sprijinind acțiunea în constatare,

utilizând argumentele reclamanților, de pe poziția de pârâtă. Pentru astfel de

situații procedura oferă alte posibilități care ar fi putut să fie valorificate.

În concluzie, se va reține în principal că drepturile

procesuale nu i-au fost încălcate față de obiectul pricinii și de calitatea sa

de pârâtă față de care s-a respins acțiunea și că recursul nu poate fi primit

sub aspectul argumentelor neîncadrate în drept așa cum este cerința acestei căi

extraordinare de atac.

În consecință față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

reclamanții

S.M., R.P., I.M., V.O.,

G.V., S.A., B.L., D.G. și pârâta SC F. SA CLUJ-NAPOCA

împotriva deciziei comerciale nr. 117 din 22 mai 2008

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.