ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3142/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. au chemat în judecată Societatea F. SA Cluj și au solicitat instanței să constate dreptul de proprietate al reclamanților pentru numărul de acțiuni indicate în petitul acțiunii și cota din capitalul social al fiecăruia. Au motivat reclamanții că s-au ținut două licitații și că în urma acestora au dobândit proprietatea asupra unui număr de acțiuni pe care le-au menționat în Registrul acționarilor. Reclamanții au invocat art. 98 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 31/1990 argumentând că acțiunile nominative erau în formă dematerializată și că s-au transmis prin declarație făcută în registrul acționarilor semnate de fiecare cedent și cesionar în parte.

De asemenea au motivat că promovarea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ. a fost determinată de faptul că sunt persoane care vor să creeze confuzie cu privire la numărul acțiunilor deținute și că fac afirmații în sensul că ar deține mai multe acțiuni decât reclamanții . Sentința Tribunalului Comercial Cluj Prin sentința nr. 245 /2008, Tribunalul Cluj a respins ca lipsită de interes acțiunea, după ce, la data de 16 ianuarie 2008 instanța a pus în discuția părților calificarea juridică a cererii și a interesului reclamanților de a promova o acțiune în constatare întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ.

Tribunalul a reținut că reclamanții nu au justificat un interes născut și actual pentru promovarea acțiunii și că acțiunea nu tinde la obținerea vreunui folos practic deoarece transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor a avut loc prin simpla încheiere a contractului de cesiune urmată de înscrierea declarațiilor cedentului și cesionarului în registrul acționarilor conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Aceste acte juridice, au îndeplinit condițiile de fond și de formă pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor cât și condițiile cerute pentru proba și publicitatea acestui raport juridic. Apelul. Decizia Curții de Apel Cluj Sentința nr. 245 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost apelată de reclamanți și de pârâta SC F. SA.

Apelanții reclamanți au reiterat situația de fapt și au justificat interesul pentru promovarea acțiunii arătând că nu urmăresc să stabilească opozabilitatea față de terți a dreptului lor ci față de societate, că SC F. SA a solicitat prin apelul său desființarea sentinței fondului și trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât susținerile din fața instanței de fond nu reprezintă punctul de vedere al pârâtei motivat de faptul că societatea nu a fost reprezentată legal. Prin decizia nr. 117/2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC F. SA, apreciind că, analiza îndeplinirii condițiilor pentru promovarea acțiunii, în constatare a fost corect făcută și că, în adevăr, interesul nu este actual ci eventual, teoretic.

În fine, s-a reținut că reclamanții au urmărit să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se pună la adăpost de eventuale contestații în legătură cu mențiunile operate în registrul acționarilor în condițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, cerere care nu se încadrează în prevederile art. 111 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile de promovare a acțiunii în constatare. Recursurile. Motivele de recurs. 1. Reclamanții S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 117/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj solicitând în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea soluțiilor anterior pronunțate în sensul admiterii acțiunii.

În sprijinul recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora au susținut că instanța de apel și-a însușit în tot soluția primei instanțe pentru motivul că a fost corect și judicios motivată și că este la adăpost de orice critică în ce privește reprezentarea societății de către R.P., fără ca această concluzie să se bazeze pe examinarea în concret a criticilor pe care le-au adus sentinței fondului. În ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanții recurenți au reluat motivul lipsei calității de reprezentant criticată anterior apreciind că acest diferend nu se rezolvă printr-o procedură extrajudiciară.

Cu alte cuvinte, recurenții consideră că au fost sancționați prin soluțiile pronunțate anterior recursului nu pentru că ar fi abuzat de dreptul lor ci pentru o situație total independentă de voința lor. Recurenții au ajuns la concluzia că aparent SC F. SA ar fi fost favorizată prin respingerea acțiunii și apelului declarat împotriva sa, numai că nu s-a ținut seama de poziția ei procesuală care a fost de admitere a acțiunii și a apelului tocmai cu scopul de a clarifica structura acționariatului. În ce privește lipsa de interes, autorii recursului au susținut că, de principiu, în doctrină și practică s-a statuat că sunt admisibile acțiunile în constatare și că există interes în promovarea unei acțiuni în constatarea calității de proprietar atunci când acest drept este contestat.

Scopul acțiunii nu a fost acela de a stabili o opozabilitate față de terți ci de a stabili structura acționariatului față de societate și implicit față de acei acționari sau pretinși acționari care contestă valabilitatea înregistrării în Registrul acționarilor. În final, au susținut recurenții că singurul consiliu de administrație care este recunoscut este cel condus de D.G.. În aceste circumstanțe reclamanții au mai considerat că în acest context singurul registru al acționarilor care poate fi luat în considerare este cel ținut de D.G.. 2. SC F. SA prin recursul său a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru a susține că prin respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a societății i s-a refuzat dreptul de apărare pentru că s-a acceptat ca societatea să fie reprezentată de o altă persoană și nu de avocatul desemnat de adevăratul reprezentant al societății.

Consideră recurenta că și dreptul la un proces echitabil i-a fost refuzat pentru că a fost forțată societatea să găsească o soluție extrajudiciară pentru reprezentarea în justiție. Pe acest aspect al reprezentării, recurenta a considerat că soluția instanței de apel este contradictorie și criticabilă. În continuare s-a arătat că hotărârea nr. 1 a SC F. SA din 5 februarie 2007 își produce efectele că s-au organizat două licitații în urma cărora reclamanții au dobândit acțiuni care s-au transmis prin declarație făcută în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar și că sunt unele persoane care le contestă dreptul de proprietate. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei și sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamanților iar în subsidiar casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei pentru rejudecare . Recursul declarat de reclamanții S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G.

este nefondat. Potrivit recurenților motivarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel este contradictorie, critică ce a fost întemeiată pe prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Acest motiv de nelegalitate bazat pe motive contradictorii vizează în realitate contradicția dintre considerente și dispozitiv, situație care în speță nu se regăsește întrucât considerentele și dezlegările date situației de fapt, la care s-a referit instanța, conduc la soluția din dispozitiv. Nici contradicția dintre considerente nu poate fi reținută întrucât motivarea nu este contradictorie în sensul că unele considerente ar duce la o anumită soluție iar altele ar putea duce la o altă soluție. Faptul că recurenții nu își însușesc considerentele și concluzia finală a deciziei nu constituie motiv întemeiat pentru a se reține această critică.

Este de precizat în legătură cu acest motiv că el trebuie să fie în strânsă legătură cu obiectul cererii reclamanților care l-a constituit acțiunea în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., astfel că pe această cale nu pot fi aduse spre analiză alte chestiuni nerezolvate în cadrul societății comerciale. 2. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea legii. Din rezumatul criticii adusă deciziei instanței de apel în susținerea motivului de nelegalitate invocat, se poate observa că nu a fost pusă în discuție nicio reglementare legală pe care instanța prin soluția pronunțată ar fi încălcat-o.

Întrucât recursul este cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv nu se vor reține susținerile recurenților neargumentate în drept. Pentru a se putea exercita controlul judiciar, trebuie precizat că în această cale de atac nu pot fi examinate decât motivele de nelegalitate a căror dezvoltare a fost făcută în condițiile art. 304 alin. (9) raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Cu toate acestea se va reține că afirmațiile potrivit cărora soluția din apel reprezintă o sancțiune care le-a fost aplicată reclamanților pentru situații independente de voința lor, care în realitate țin de existența a două consilii de administrație în cadrul societății, sunt lipsite de orice suport fiind străine, de obiectul cauzei, care se presupune că este cunoscut de recurenți.

Din conținutul soluției criticate rezultă cu evidență că temeiul legal al acțiunii a fost examinat, iar respingerea acțiunii și a apelului a vizat această analiză. După cum s-a subliniat și în analiza motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. instanța nu avea de elucidat care dintre cele două consilii de administrație avea dreptul să confere prerogativa reprezentării întrucât aceasta ține de voința asociaților iar instanța nu a fost investită procedural cu o astfel de cerere. Pe de altă parte, reclamanții au promovat o acțiune ce vizează interese proprii și nu ar putea ca pe această cale să rezolve și alte probleme intervenite în cadrul societății, care țin de voința socială. Ei înșiși au afirmat că sunt proprietarii acțiunilor nominative iar transmiterea drepturilor s-a făcut prin înscrierea acțiunilor nominative dematerializate în Registrul acționarilor din care rezultă și structura acționariatului.

Este contradictorie și lipsită de sens susținerea potrivit căreia pârâta SC F. ar fi favorizată prin respingerea acțiunii și a apelului împotriva ei în condițiile în care aceasta a solicitat admiterea acțiunii și a apelului reclamanților cu scopul de a clarifica situația structurii acționariatului. Ceea ce nu au observat recurenții este tocmai faptul că poziția de pârât a societății în cadrul unei acțiuni promovată de recurenți în calitate de reclamanți nu-i permitea societății decât să se apere în legătură cu acțiunea în constatare și nu să invoce drepturi și pretenții proprii legate de structura acționariatului, care așa cum s-a arătat rezultă din registrul acționarilor. În ce privește interesul, care a fost analizat în contextul aplicării art. 111 C. proc.

civ., recurenții nu au adus niciun argument în legătură cu propriul lor temei pus în discuție prin acțiune, ci, au invocat chestiuni adiacente fără nicio legătură sau trimitere la dispozițiile legale aplicabile (art. 111 C. proc. civ.). Interesul, ca una din condițiile acțiunii în constatare, a fost corect examinat și tot corect s-a reținut că nu se demonstrează folosul practic pentru punerea în mișcare a acțiunii întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. În plus trebuie reținut că cererea nu poate fi calificată nici ca preventivă întrucât societatea nu le-a contestat dreptul reclamanților și nici ca provocatorie întrucât nu a fost motivată pe aspectul că societatea le cauzează o tulburare în exercițiul dreptului.

Nu mai puțin trebuie reținut că în cauză reclamanții recurenți sunt proprietari, că acțiunile au fost înscrise în registrul acționarilor și că, structura acționariatului, este așa cum s-a mai arătat, cea evidențiată pentru acțiunile nominative dematerializate în registrul acționarilor, nefiind necesară o altă constatare. De asemenea trebuie reținut că demersul în justiție prin acțiunea în constatare vizează un interes eventual câtă vreme s-a făcut referire la un cerc de persoane nedeterminate care ar putea să conteste dreptul lor de proprietate și eventual structura acționariatului.

Rezumând argumentele de mai sus se va reține în principal că motivul de nelegalitate nu a fost argumentat în drept pentru a constitui obiect de analiză a nelegalității soluției și că în măsura în care s-a considerat necesar să se argumenteze chestiunile care vizează acțiunea în constatare, Înalta Curte a avut în vedere condițiile cerute pentru promovarea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ. și a analizat sub acest aspect legalitatea soluției recurate. În consecință față de cele ce preced recursul reclamanților va fi respins. Recursul pârâtei SC F. SA este nefondat. Pârâta SC F. SA a invocat prin recurs motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ. pe care nu le-a dezvoltat și argumentat în drept, distinct, așa cum se cere prin art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. Prin urmare din această perspectivă în care nu se indică dispozițiile legale încălcate în fiecare caz, în parte și având în vedere și faptul că în actuala reglementare recursul este cale de atac extraordinară nu se impun a fi analizate argumentele de fapt aduse în sprijinul recursului. În al doilea rând trebuie reținută calitatea de pârâtă a recurentei cât și faptul că în fond acțiunea reclamanților a fost respinsă și că această soluție a fost menținută în apel. În acest context, promovarea acestei căi de atac nu este susținută de un interes al pârâtei. Recurenta a justificat interesul societății argumentând aspecte care țin de interesul reclamanților deși așa cum s-a arătat anterior acțiunea în constatare promovată de aceștia nu întrunește cerințele art. 111 C. proc.

civ. În realitate, societatea comercială, pe calea acțiunii reclamanților pune în discuție determinarea structurii acționariatului prin prisma unor diferende în legătură cu existența a două consilii de administrare confundând interesele sociale cu interesele fiecărui acționar în parte, lucru nepermis. Este inexactă susținerea recurentei potrivit căreia i s-a recunoscut în apel calitatea de reprezentant unei persoane contestate când, în realitate, instanța a pus în discuție deasemenea unui curator litis pe care părțile nu au agreat-o. În aceste condiții, excepția lipsei calității de reprezentant a SC F. SA a fost respinsă nu ca o sancțiune ci pentru că s-a apreciat că chestiunea reprezentării a fost dezlegată la fond și că aceasta nu este legată nemijlocit de obiectul cauzei.

Nici la acest moment nu s-a demonstrat în fapt și în drept că dreptul de reprezentare aparține unei anume persoane, alta decât cea reținută la fond. Această chestiune este subsecventă celei anterior arătate din care rezultă confuzia dintre drepturile sociale și drepturile acționarilor, care se pot răsfrânge și asupra poziției procesuale și a drepturilor pe care le poate apăra de pe această poziție societatea. Prin urmare, nu se poate invoca încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil când calitatea sa procesual pasivă nu a fost afectată prin soluția de respingere a acțiunii în constatare formulată de reclamanți, menținută în apel. Nu în ultimul rând, recurenta în faza apelului nu și-ar fi putut realiza drepturi proprii și nici să susțină valorificarea drepturilor proprii ale acționarilor sprijinind acțiunea în constatare, utilizând argumentele reclamanților, de pe poziția de pârâtă.

Pentru astfel de situații procedura oferă alte posibilități care ar fi putut să fie valorificate. În concluzie, se va reține în principal că drepturile procesuale nu i-au fost încălcate față de obiectul pricinii și de calitatea sa de pârâtă față de care s-a respins acțiunea și că recursul nu poate fi primit sub aspectul argumentelor neîncadrate în drept așa cum este cerința acestei căi extraordinare de atac. În consecință față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții S.M., R.P., I.M., V.O., G.V., S.A., B.L., D.G. și pârâta SC F. SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei comerciale nr. 117 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.