ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 681/2010

Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 10 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj reclamanta B.I.L. cu sediul în Nicosia Cipru a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Dej, anularea hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC S. SA din data de 23 aprilie 2008 respectiv pct. II.1, II.2, II.3 și II.4 din hotărârile publicate în M. Of. al României partea a IV-a nr. 2895 din 26 mai 2008. Potrivit susținerilor reclamantei hotărârile ce fac obiectul acțiunii în anulare au fost adoptate cu încălcarea legii și a actului constitutiv al societății, în condițiile în care materialele supuse dezbaterii nu au fost prezentate acționarilor interesați care aveau dreptul să le consulte conform art. 224 din Legea nr. 274/2004 privind piața de capital. În același sens, reclamanta invocă și încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicat (L.S.C.) arătând că publicarea unui convocator neexplicit și echivoc, care nu corespunde exigențelor art. 117 alin. (6) din L.S.C. semnifică o încălcare premeditată a drepturilor acționarilor de a vota în consecință de cauză.

Prin sentința comercială nr. 109/C din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantă reținând ca reglementările specifice pieței de capital incidente în cauza de față, de statutul societății pârâte de societate pe acțiuni tranzacționată pe o piață reglementată au fost pe deplin respectate, convocatorul publicat în M. Of. cuprinzând ordinea de zi și mențiunea expresă asupra posibilității acționarilor de a intra în posesia materialelor informative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi. Examinând convocatorul și din perspectiva dispozițiilor art. 117 alin. (6) pretins încălcate, tribunalul constată că acesta cuprinde punct cu punct, ordinea de zi propusă care ulterior a fost dezbătută și votată în adunarea generală.

Apelul declarat de reclamanta împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 34 din 26 februarie 2009. Răspunzând motivelor de apel structurate pe încălcarea dispozițiilor art. 224 alin. (3) și ale art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, instanța de control judiciar constată că societatea și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege cu privire la dreptul de informare al acționarilor prin publicitatea realizată prin convocator și prin punerea la dispoziția acționarilor, la sediul său, a materialelor informative. Faptul că intimata nu a comunicat reclamantei prin fax sau e-mail actele și documentele solicitate, nu este reținut de instanță ca o încălcare a obligației de informare câtă vreme această conduită nu este prescrisă de o normă legală în raport de care să fie analizată. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) din legea pieței de capital care impune cerința aprobării prealabile de adunarea generală extraordinare a tranzacțiilor care depășesc 20% din totalul activelor imobilizate, cerință pretins încălcată prin hotărârile adoptate, instanța de apel, reține din verificarea raportului auditorului financiar anexat, că interesele economice ale pârâtei nu au fost lezate, plafonul de 20% din totalul activelor imobilizate nefiind atins.

La data de 14 aprilie 2009, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel solicitând casarea deciziei și a sentinței tribunalului și pe fond admiterea acțiunii în anulare a hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor societății pârâte din data de 13 aprilie 2008 astfel cum au fost individualizate în petitul acțiunii introductive. Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 224 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și ale art. 241 din aceeași lege privind piața de capital. În argumentarea criticilor formulate recurenta a susținut că principiul informării statuat în art. 224 din Legea pieței de capital este absolut, iar publicarea convocatorului nu echivalează cu informarea atâta timp cât intimata nu a făcut dovada existenței materialelor informative în perioada anterioară adunării. În ceea ce privește transmiterea materialelor solicitate, prin poștă, recurenta consideră că textul de lege nu distinge asupra modalității de diseminare a documentelor și ca atare nici instanța nu o poate face impunând prezența la sediul societății. Referitor la încălcarea art. 241, recurenta susține că din cuprinsul hotărârilor adoptate rezultă că administratorii sunt împuterniciți să decidă încheierea actelor de dobândire a unor active, până la valoarea plafonului de 3.800.000 euro și de înstrăinare, până la valoarea plafonului de 5.000.000 euro, iar un calcul simplu pornind de la datele publicate pe site-ul M.F.P. impune concluzia că valoarea plafoanelor aprobate depășește procentul de 20% din totalul activelor imobilizate minus creanțele.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Este incontestabilă obligația pentru societățile tranzacționate pe piața de capital să asigure toate facilitățile și informațiile necesare care să permită acționarilor să-și exercite dreptul de vot în cunoștință de cauză. Potrivit art. 136 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., documentele, materialele informative se pun la dispoziția acționarilor pe website-ul emitentului sau la sediul acestuia precum și în alte locuri ce pot fi stabilite de emitent și precizate în convocator. Or, în cauză, așa cum corect a apreciat și instanța de apel, dispozițiile susmenționate au fost pe deplin respectate, în condițiile în care convocatorul publicat în vedere ținerii adunării cuprinde toate informațiile impuse de art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale referitoare la data adunării, ordinea de zi cu menționarea ei explicita precum și precizarea că documentele informative aferente problemelor incluse pe ordinea de zi vor fi disponibile și se vor putea consulta și procura, contra cost, începând cu 14 aprilie 2008 de luni până vineri între orele 10-16 la sediul societății. Chestiunea pusă în discuție de recurentă în sensul că societatea nu a făcut dovada că materialele informative se aflau la sediul său potrivit celor menționate în convocator, pornește de la o ipoteză falsă în raport de textul de lege pretins încălcat, și reprezintă în realitate o încercare de răsturnare a sarcinii probei deoarece, în măsura în care, s-a prezentat la sediul societății pentru a obține documentele și acestea nu i-au fost puse la dispoziție pentru că nu existau, sarcina probei îi revenea. Or, recurenta nu a susținut că s-ar fi aflat într-o asemenea situație, și de altfel, această susținere este formulată pentru prima dată în recurs, caracterul ei de circumstanță fiind evident. Celelalte aspecte invocate de recurenta referitoare la obligația societății de a-i transmite documente prin fax sau prin poștă, nu relevă nicio încălcare a dreptului la informare câtă vreme, conform convocatorului acționarii au fost încunoștiințați în mod explicit asupra posibilității de a consulta sau de a-și procura documentele informative la sediul societății stabilindu-se pentru aceasta și un interval de timp absolut rezonabil. Altfel spus, punerea la dispoziție acționarilor a documentelor informatice la sediul emitentului se circumscrie întrutotul obligației instituite de legea pieței de capital și Regulamentul C.N.V.M. în sarcina emitentului cu privire la dreptul de informare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 241 din legea pieței de capital, Curtea observă că acest motiv de anulare nu a fost invocat prin acțiunea introductivă de instanță, el fiind formulat pentru prima dată ca motiv de apel în fața instanței de control judiciar. Este adevărat că instanța de apel l-a examinat și dezlegarea dată este corectă, dar se impunea în condițiile în care această încălcare apare ca o cerere nouă care nu se constituia într-un motiv de ordine publică să nu fie luat în considerare față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. În acest context legal, Curtea apreciază că reluarea acestei critici în recurs depășește limitele investirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, și prin urmare această critică nu va fi primită deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Pentru rațiuni mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.