ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1304/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 555, pronunțată la data de

16 aprilie 2008, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Maramureș a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A.G.,

în contradictoriu cu pârâta SC K.P. SA a anulat hotărârea din 10 octombrie 2006

a Adunării generale a acționarilor din cadrul societății pârâte și a dispus ca

această hotărâre să fie menționată în Registrul Comerțului, publicată în Monitorul

Oficial al României, partea a IV-a, după rămânerea sa irevocabilă, respingând

celelalte capete de cerere.

Spre a hotărî astfel, Tribunalul

a reținut că, deși prin statutul societății nu s-a stabilit un alt mod de

convocare, nu s-a respectat procedura prevăzută de lege cu privire la

convocarea adunării generale în discuție, iar în cuprinsul convocatorului,

afișat la sediul societății, nu a fost trecut textul integral al propunerilor

pentru modificarea actului constitutiv, situație în care reclamantul nu și-a

putut exprima voința în legătură cu punctele înscrise pe ordinea de zi.

Cu referire la celelalte

capete de cerere formulate de reclamant prin precizarea la acțiune, aceeași

instanță a reținut că acestea sunt, în parte, prematur formulate, iar, în

parte, inadmisibile, întrucât pentru soluționarea lor sunt prevăzute alte

proceduri și competențe, iar, în ce privește calitatea de acționar a

reclamantului, contestată de pârâtă motivat de transmiterea acțiunilor deținute

de acesta numitului V.M., a considerat că pârâta nu a combătut cu probe

susținerile reclamantului, în sensul că nu a făcut nicio tranzacție cu

acțiunile.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin decizia nr. 209,

pronunțată la data de 30 octombrie 2008, a admis apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o și a respins cererea de

chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul A.G.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că, dintr-un moment anterior

convocatorului, respectiv de la data pierderii posesiei acțiunilor deținute la

societatea pârâtă prin transmiterea acestora numitului V.M. care le deține -

prezumția de bună - credință fiind îndeplinită față de posesor, conform art. 1909

C. civ., întrucât pentru acțiunile la purtător legea specială, respectiv art. 99

din Legea nr. 31/1990, nu prevede o altă formalitate - reclamantul nu mai are

calitatea de acționar al societății pârâte în lipsa acțiunilor la purtător; că

reclamantul nu a răsturnat prezumția de bună - credință în deținerea acțiunilor

de către V.M. și nu a justificat interesul de a solicita anularea unei hotărâri

a acționarilor acestei societăți pe considerentul unor neregularități ale

convocatorului.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimatul - reclamant, invocând motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

invocate recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel a dat o greșită

interpretare faptului juridic al tradițiunii acțiunilor de la acesta la V.M., a

nesocotit dispozițiile legii speciale, care primează, considerând aplicabile,

în speță, prevederile art. 1909 și art. 1169 C. civ. și a interpretat, greșit,

probele administrate, reținând că reclamantul nu mai are calitatea de acționar

al societății pârâte, în lipsa dovezii clare a voinței sale juridice de a

înstrăina acțiunile numitului V.M., fără a preciza relevanța reiterării

aspectelor privind fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Recursul este nefondat.

Astfel, motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși

rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui,

instanța de apel, prin interpretarea greșită dată acestuia îi alterează, în mod

substanțial, natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic.

Este de observat că

interpretarea situației de fapt, cu referire la tradițiunea acțiunilor de la

recurentul - reclamant la V.M., nu justifică invocarea precitatului motiv

bazat, exclusiv pe denaturarea actului juridic.

Cum legiuitorul comercial nu

a reglementat nici regula prevăzută de art. 1909 alin. (1) C. civ., potrivit

căreia, în principiu, posesorul unui bun mobil devine proprietarul lucrului

posedat chiar din momentul și prin faptul posesiei și nici regula prevăzută de art.

1169 C. civ., în conformitate cu care cel ce face o propunere înaintea

judecății trebuie să o dovedească și cum potrivit art. 1 teza a II-a C. com.

atunci când dispozițiile comerciale nu dispun se aplică „codicele civil”, cu

referire la întreaga materie civilă, inclusiv procedura civilă, se constată că,

evocând prevederile art. 1909 C. civ., în contextul stabilirii momentului

transmiterii dreptului de proprietate a acțiunilor la purtător, calificate ca

fiind bunuri mobile, de la recurentul - reclamant la numitul V.M., ca fiind

momentul predării lor efective; apreciind că pentru acțiunile la purtător legea

specială nu prevede o altă formalitate, întrucât, potrivit art. 99 din Legea nr.

31/1990 dreptul de proprietate asupra acestora se transferă prin simpla lor

tradițiune și considerând că reclamantul nu a produs probe care să răstoarne

prezumția bunei - credințe în deținerea acțiunilor la purtător de către V.M.,

instanța de apel nu a încălcat principiul „specialia generalibus derogant”, așa

încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența

în speță, iar critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a

interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată

pe calea recursului în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul A.G. împotriva deciziei civile nr. 209/2008 din 30 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2009.