ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 1666/112/2009, reclamantul O.A. a chemat în

judecată pe pârâta SC R.C.B.E. SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va

pronunța să dispună anularea în parte a hotărârii AGOA a SC R.C.B.E. SA din

data de 29 aprilie 2009, respectiv a deciziei consemnată la punctul introductiv

din procesul-verbal al adunării, referitor la compunerea consiliului de

administrație, a deciziilor consemnate la pct. 1-8, 13 și la pct. 14

subpunctele 1-5 de pe ordinea de zi, să constate că acționarii O.C.D., O.D.I., K.F.V.

și K.V.I. nu avea dreptul de a vota cu privire la pct. 14 subpunctul 2 de pe

ordinea de zi, să constate că acest subpunct a fost adoptat conform votului și

poziției exprimată de reclamant în procesul-verbal al adunării, fiind fixată

limita maximă de retribuție a directorilor executivi la suma de 6.500 lei

brut/lunar.

În cauză, a formulat

cerere de intervenție intervenienta SC N.V.I. SRL, solicitând admiterea în

principiu a cererii de intervenție, constatarea nulității absolute a hotărârii

AGOA a SC R.C.B.E. SA din data de 29 aprilie 2009, iar în subsidiar admiterea

acțiunii formulată de reclamant, pe care intervenienta și-a însușit-o în

totalitate.

Prin sentința

comercială nr. 216/CC din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului O.A., a fost respinsă

excepția inadmisibilității petitelor în constatare formulate în acțiunea

introductivă, a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru lipsa calității

procesuale active. Totodată, a fost admisă cererea de intervenție în interes

propriu și a fost constatată nulitatea hotărârilor 1-5 adoptate la data de 29

aprilie 2009 în AGOA a SC R.C.B.E. SA. A fost obligată pârâta la 11.900 lei

cheltuieli de judecată către intervenientă.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contractul de

cesiune din 9 iunie 2008 încheiat între reclamant, în calitate de cedent și

numiții O.C.D. și O.M., în calitate de cesionari, cedentul a transmis integral

dreptul său de proprietate asupra acțiunilor deținute la SC R.C.B.E. SA.

Prin urmare

reclamantul nu poate avea calitate procesuală activă, acesta pretinzând că a

formulat cererea introductivă în calitate de acționar.

Pe de altă parte, s-a

reținut că prin contractul de cesiune din 13 octombrie 2008, numiții O.C.D. și O.M.

au cesionat acțiunile dobândite anterior de la O.A. către intervenienta SC N.V.I.

SRL Bistrița.

Prin sentința

comercială nr. 649/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr.

1926/112/2008 pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor

modificările intervenite în structura acționariatului, sentința devenind

irevocabilă, prin decizia nr. 45/2010 a Curții de Apel Cluj.

Pârâta, deși a

cunoscut faptul că intervenienta a devenit acționar, nu a convocat-o la

adunarea generală din 29 aprilie 2009, încălcând astfel prevederile art. 101

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, situație ce atrage aplicarea prevederilor art.

132 alin. (2) și (3) din aceeași lege, cu consecința nulității celor cinci

hotărâri adoptate la aceea dată.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița.

Prin decizia civilă

nr. 43 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă, a fost

schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, fiind menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate. Au fost obligați reclamantul și

intervenienta în interes propriu, în solidar, la plata sumei de 5000 lei

cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, către pârâtă, iar intimata a

fost obligată la plata sumei de 2500 lei, în favoarea apelantei, reprezentând

cheltuieli parțiale de judecată în apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Soluționarea cauzei

este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data

de 29 aprilie 2009.

În acest sens, s-a

stabilit în mod clar faptul că la data de 9 iunie 2008 reclamantul a cesionat

acțiunile pe care le deținea la societatea pârâtă (33,33% din capitalul

social), către numiții O.C.D. și O.M., părțile acestui contract de cesiune

depunând declarațiile cerute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 la

sediul pârâtei.

Prin adresa nr. 3594

din 7 iulie 2008, pârâta a înștiințat părțile din contractul de cesiune despre

refuzul de înscriere în registrul acționarilor a transferului de acțiuni,

invocând o clauză din actul constitutiv al societății, potrivit căreia, pentru

valabilitatea contractului de cesiune ar fi fost necesar acordul AGEA.

Ca urmare a acestui

refuz, părțile din contractul de cesiune au formulat o acțiune în instanță prin

care au solicitat obligarea pârâtei să înscrie în registrul acționarilor

respectivul transfer de acțiuni, iar pârâta a formulat cerere reconvențională

prin care a solicitat anularea respectivului contract de cesiune.

La data de 13

octombrie 2008 între O.C.D. și O.M., pe de o parte, și intervenienta SC N.V.I. SRL,

pe de altă parte, s-a încheiat un contract de cesiune, primii cedând celei din

urmă întregul pachet de acțiuni deținut la SC R.C.B.E. SA.

SC N.V.I. SRL a

formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008, solicitând, la

rândul său, obligarea pârâtei din cauza de față la înscrierea în registrul

acționarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Prin sentința

comercială nr. 649 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud

în dosarul nr. 1926/112/2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 45

din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, a fost obligată SC R.C.B.E. SA să

înscrie în registrul acționarilor modificările survenite în structura

acționariatului, intervenienta fiind înscrisă astfel în registrul acționarilor

ca proprietară a 33,33% din acțiunile pârâtei. Totodată, a fost respinsă

cererea reconvențională formulată de către SC R.C.B.E. SA.

Instanța de apel a

apreciat că sentința comercială nr. 649/2009 nu a produs efecte anterioare, ci

doar ulterioare datei la care a fost pronunțată, respectiv 14 iulie 2009,

aceasta însemnând că structura acționariatului societății pârâte, la data

ținerii adunării generale a acționarilor din 29 aprilie 2009, era cea înscrisă

la acea dată în registrul acționarilor și nu cea determinată de sentința

comercială nr. 649 din 14 iulie 2009.

Instanța de apel a

reținut că această concluzie se impune din analiza dispozițiilor art. 117 alin.

(4) din legea societăților comerciale, care face referire la convocarea

acționarilor la adresele înscrise în registrul acționarilor, precum și ale

dispozițiilor art. 123 alin. (3) din aceeași lege, care se referă la dreptul de

a fi convocat al acționarilor înscriși în evidențele societății.

Prin urmare, s-a

concluzionat că, dată fiind soluția formalistă adoptată de legiuitor, atât

identitatea acționarilor cât și adresele lor de corespondență rezultă numai din

registrul acționarilor, astfel cum acestea figurau la data convocării adunării

generale.

Instanța de apel a

respins susținerea apelantei interveniente în sensul că hotărârea

judecătorească prin care pârâta a fost obligată să înscrie în registrul

acționarilor mențiunile privind transferul acțiunilor, ar avea caracter

declarativ, având efect retroactiv, câtă vreme, din dispozitivul acestei

hotărâri nu rezultă o astfel de constatare.

În altă ordine de

idei, instanța de apel a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1)

din legea societăților comerciale, odată cu înștiințarea societății despre

transferul acțiunilor, administratorii acesteia trebuie să completeze registrul

acționarilor și să permită acționarului cedent și celui cesionar să semneze la

rubricile de rigoare, în speța de față constatându-se că mandatarul

intervenientei a fost desemnat abia la 24 august 2009, deci după data ținerii

ședinței AGOA, aceasta însemnând că la data respectivă structura

acționariatului era cea conformă convocărilor și nu cea susținută de către

intervenientă.

S-a mai apreciată că

și în situația în care interveneienta ar fi socotită ca fiind acționară a

societății pârâte la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2009, nu sunt îndeplinite

condițiile pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate, în ce

privește condițiile de cvorum, la data respectivă fiind prezenți acționari care

dețin împreună 66,67% din capitalul social al pârâtei, fiind îndeplinite astfel

cerințele impuse de art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, s-a reținut

și faptul că AGOA din 29 aprilie 2009 a fost convocată prin publicare în M.Of.

a României Partea a IV nr. 1776 din 25 martie 2009 și în Ziarul Mesagerul nr. 3776

din 26 martie 2009, fiind vorba de o convocare publică, astfel încât

intervenienta putea să i-a cunoștință despre convocare și în această

modalitate.

În plus, instanța de

apel a mai reținut că la AGOA din 29 aprilie 2009, a participat O.A., care este administrator al intervenientei prin O.C.D. și O.M., care sunt

asociați ai intervenientei, aceștia alegându-și calitatea în care au participat

la această adunare generală, ca fiind aceea de acționari ai pârâtei și nu de

reprezentanți ai intervenientei, care, la rândul ei putea să se pretindă

acționară la societatea pârâtă.

S-a mai constatat de

către instanța de apel că, din întregul material probator existent la dosarul

cauzei, rezultă faptul că la toate adunările ținute în perioada respectivă, au

participat numiții O.C.D. și O.M., în calitate de mandatari ai acționarului O.A.,

însă aceștia nu au pretins niciodată că ar fi fost lipsă de cvorum, ca urmare a

neconvocării intervenientei în calitate de acționară la societatea pârâtă,

aceștia pretinzând că îl reprezintă pe mandantul O.A. în calitate de acționar

la societatea pârâtă.

În ce privește

cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicația prevederilor art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că sumele de 11.900 lei în primă

instanță, și de 14.880 lei, în apel, sunt nepotrivit de mari în raport de

valoarea obiectului pricini și de complexitatea cauzei.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs intervenienta-recurentă SC N.V.I. SRL și pârâta SC R.C.B.E.

SA Bistrița.

I. În recursul său,

intervenienta a adus următoarele critici deciziei recurate.

interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990

republicată, interpretând greșit cele două contracte de cesiune, schimbând

natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Astfel, recurenta a

susținut că din cuprinsul deciziei civile nr. 45 din 21 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1926/112/2008, rezultă cu claritate

faptul că fiecare dintre contractele de cesiune încheiate la datele de 9 iunie

2008 și respectiv 13 octombrie 2008 ar fi trebuit înscris în registrul

acționarilor, încă de la data înștiințării societății pârâte despre încheierea

celor două contracte de cesiune.

Recurenta a susținut

că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990,

invocând în acest sens unele decizii de speță ale ICCJ (dec. nr. 2436/2009,

dec. 1284/2007), susținând că formalitățile prevăzute de textul de lege

respectiv au fost instituite pentru a asigura opozabilitatea transmiterii

dreptului de proprietate asupra acțiunilor față de terți, ele nefiind o

condiție de validitate în ce privește cesiunea acțiunilor nominative între părțile

din prezenta cauză.

reținut instanța de apel că sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009,

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008, nu are

un efect declarativ, când de fapt aceasta nu face altceva decât să constate o

situație preexistentă, anume faptul că la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2008

intervenienta avea calitatea de acționar la societatea pârâtă.

Prin pronunțarea

acestei hotărâri, s-a încălcat dreptul recurentei-interveniente de a participa

la lucrările AGOA din 29 aprilie 2008, și de a-și exercita dreptul de vot.

Recurenta a susținut

că fie și numai pentru acest fapt, hotărârile adoptate în AGOA din 29 aprilie

2009 sunt lovite de nulitate.

S-a mai susținut de

către recurentă că administratorii societății pârâte au încălcat prevederile

art. 72 și art. 73 din LSC, prin faptul că nu au ținut în mod corespunzător

registrele societății, respectiv registrul acționarilor, aceștia refuzând,

nejustificat, să-și îndeplinească o obligație stabilită de lege în sarcina lor

atunci când au refuzat înscrierea transferului acțiunilor în registrul

acționarilor.

II. În recursul său,

pârâta a adus următoarele critici deciziei recurate.

Hotărârea instanței

de apel este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., deoarece aceste dispoziții prevăd clar faptul că partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cum instanța de apel

a dat câștig de cauză intervenientei, reclamantul și intervenienta trebuiau

obligați la toate cheltuielile de judecată efectuate de către pârâtă, inclusiv

onorariul de avocat.

S-a susținut de către

pârâta recurentă că este neîntemeiată reținerea instanței de apel, în sensul că

munca depusă de către apărător în cauza respectivă nu este suficient de

complexă și de amplă, mai ales dacă ne raportăm la conținutul cererii de apel,

al întâmpinării și la complexitatea problematicii supuse dezbaterii.

La data de 3

octombrie 2011 recurenta intervenientă SC N.V.I. SRL a depus la dosarul cauzei

o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către

pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița, precum și judecarea cauzei în lipsă.

La data de 20

octombrie 2011 recurenta-pârâtă SC R.C.B.E. SA a depus la dosarul cauzei o

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către

intervenientă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

I. În ce privește

recursul formulat de către recurenta-intervenientă SC N.V.I. SRL.

după cum a reținut și instanța de apel, soluționarea pricinii deduse judecății

este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data

de 29 aprilie 2009, prin raportare la dispozițiile legale.

Este cert faptul că o

parte din acțiunile societății pârâte, respectiv 33,33% au fost cesionate la

data de 9 iunie 2008 de către reclamantul O.A. către cesionarii O.C.D. și O.M.,

iar ulterior, la data de 13 octombrie 2008, aceștia din urmă au cesionat

respectivele acțiuni către societatea intervenientă.

Deși au înștiințat societatea

pârâtă despre primul contract de cesiune, aceasta a refuzat să efectueze

cuvenitele modificări în registrul acționarilor, motiv pentru care societatea

pârâtă a fost acționată în instanță (dosar nr. 1926/112/2008 al Tribunalului

Bistrița-Năsăud), tocmai pentru a fi obligată să facă cuvenitele mențiuni în

registrul acționarilor.

Dat fiind faptul că

între timp, la 13 octombrie 2008, intervenienta a cesionat pachetul de acțiuni

respective, aceasta a formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008,

iar la data de 14 iulie 2009 a fost pronunțată sentința comercială nr. 649/2009

de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, sentință rămasă irevocabilă prin sentința

civilă nr. 45 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj-Napoca, pârâta din

cauza de față fiind obligată să înscrie în registrul acționarilor mențiunile

privind cesiunea pachetului de acțiuni de 33,33% din capitalul social, în

favoarea intervenientei.

Cu toate acestea,

Înalta Curte a apreciat că, în mod legal, instanța de apel a reținut că, pentru

AGOA a societății pârâte din 29 aprilie 2008 nu puteau fi convocați, potrivit

art. 117 alin. (4) din LSC, decât acționarii care figurau la acea dată în

registrul acționarilor, or, la data convocării în registrul acționarilor

figura, cu o cotă de 33,33% din capitalul social, reclamantul O.A.

De asemenea, acest

lucru rezultă și din dispozițiile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

republicată, conform cărora acționarii îndreptățiți să exercite dreptul de a fi

convocați și de a vota în cadrul unei adunări generale, sunt cei înscriși în

evidențele societății.

Invocarea de către

recurenta-intervenientă a unor decizii de speță ale ICCJ, cu privire la greșita

aplicarea a dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu face

decât să întărească punctul de vedere exprimat și de instanța de apel,

deoarece, în pricina de față, acțiunile nu au fost transferate între asociații

societății pârâte, ci unor terți, atât cesionarii inițiali, O.C.D. și O.M., cât

și cesionarul ulterior, respectiv societatea intervenientă, erau terți față de

structura acționariatului societății pârâte de până la data primei cesiuni.

Acest fapt, nu face

decât să susțină faptul că trebuiau îndeplinite procedurile prevăzute de art. 98

din LSC, cu privire la efectuarea mențiunilor privind modificarea structurii

acționariatului societății pârâte.

susținerea recurentei-interveniente, în sensul că sentința comercială nr. 649

din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008

ar avea un efect declarativ, aceasta însemnând că structura acționariatului

societății pârâte s-ar fi modificat încă de la data încheierii și transmiterii

către societatea pârâtă a primului contract de cesiune, cât timp, potrivit art.

98 din LSC nu s-au efectuat formalitățile cerute de lege.

După cum a reținut și

instanța de apel, mențiunile respective nu pot fi considerate ca fiind

obligatorii pentru societatea pârâtă, decât de la data pronunțării sentinței

comerciale nr. 649/2009, a Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv data de 14

iulie 2009, însă acest lucru înseamnă că AGOA din 29 aprilie 2009 a societății

pârâte, a fost convocată cu respectarea structurii acționariatului de la data

respectivă.

Prin urmare,

intervenientei nu i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală și

de a-și exercita dreptul de vot, cât timp aceasta nu avea calitatea de acționar

la data convocării respectivei adunări generale.

Faptul că

administratorii societăți nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege

în legătură cu ținerea registrelor societății nu face obiectul pricinii deduse

judecății, intervenienta putând, în calitatea pe care o are în prezent, aceea

de acționar semnificativ al societății pârâte, să ceară o analiză a activității

acestora.

II. În ce privește

recursul declarat de pârâta intimată SC R.C.B.E. SA Bistrița.

Criticile formulate

de către pârâtă în recursul său nu vizează nelegalitatea deciziei recurate sub

aspectul reducerii cheltuielilor de judecată la care au fost obligați

reclamantul și intervenienta, mai ales că, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc

. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile

avocaților de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față

de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, critica recurentei-pârâte

vizând netemeinicia deciziei recurate, aceasta invocând materialul probator

existent la dosarul cauzei, sub aspectul volumului de muncă depus de către

avocat și al complexității cauzei deduse judecății, or, sub acest aspect

hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată, pct. 10 și 11 ale art. 304

C. proc . civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc . civ., Înalta Curte a respins

ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița și de intervenienta SC N.V.I. SRL

Bistrița împotriva deciziei civile nr. 43 din 9 martie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 martie 2012.