ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 1666/112/2009, reclamantul O.A. a chemat în
judecată pe pârâta SC R.C.B.E. SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va
pronunța să dispună anularea în parte a hotărârii AGOA a SC R.C.B.E. SA din
data de 29 aprilie 2009, respectiv a deciziei consemnată la punctul introductiv
din procesul-verbal al adunării, referitor la compunerea consiliului de
administrație, a deciziilor consemnate la pct. 1-8, 13 și la pct. 14
subpunctele 1-5 de pe ordinea de zi, să constate că acționarii O.C.D., O.D.I., K.F.V.
și K.V.I. nu avea dreptul de a vota cu privire la pct. 14 subpunctul 2 de pe
ordinea de zi, să constate că acest subpunct a fost adoptat conform votului și
poziției exprimată de reclamant în procesul-verbal al adunării, fiind fixată
limita maximă de retribuție a directorilor executivi la suma de 6.500 lei
brut/lunar.
În cauză, a formulat
cerere de intervenție intervenienta SC N.V.I. SRL, solicitând admiterea în
principiu a cererii de intervenție, constatarea nulității absolute a hotărârii
AGOA a SC R.C.B.E. SA din data de 29 aprilie 2009, iar în subsidiar admiterea
acțiunii formulată de reclamant, pe care intervenienta și-a însușit-o în
totalitate.
Prin sentința
comercială nr. 216/CC din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului O.A., a fost respinsă
excepția inadmisibilității petitelor în constatare formulate în acțiunea
introductivă, a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru lipsa calității
procesuale active. Totodată, a fost admisă cererea de intervenție în interes
propriu și a fost constatată nulitatea hotărârilor 1-5 adoptate la data de 29
aprilie 2009 în AGOA a SC R.C.B.E. SA. A fost obligată pârâta la 11.900 lei
cheltuieli de judecată către intervenientă.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de
cesiune din 9 iunie 2008 încheiat între reclamant, în calitate de cedent și
numiții O.C.D. și O.M., în calitate de cesionari, cedentul a transmis integral
dreptul său de proprietate asupra acțiunilor deținute la SC R.C.B.E. SA.
Prin urmare
reclamantul nu poate avea calitate procesuală activă, acesta pretinzând că a
formulat cererea introductivă în calitate de acționar.
Pe de altă parte, s-a
reținut că prin contractul de cesiune din 13 octombrie 2008, numiții O.C.D. și O.M.
au cesionat acțiunile dobândite anterior de la O.A. către intervenienta SC N.V.I.
SRL Bistrița.
Prin sentința
comercială nr. 649/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr.
1926/112/2008 pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor
modificările intervenite în structura acționariatului, sentința devenind
irevocabilă, prin decizia nr. 45/2010 a Curții de Apel Cluj.
Pârâta, deși a
cunoscut faptul că intervenienta a devenit acționar, nu a convocat-o la
adunarea generală din 29 aprilie 2009, încălcând astfel prevederile art. 101
alin. (1) din Legea nr. 31/1990, situație ce atrage aplicarea prevederilor art.
132 alin. (2) și (3) din aceeași lege, cu consecința nulității celor cinci
hotărâri adoptate la aceea dată.
Împotriva acestei
decizii a declarat apel pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița.
Prin decizia civilă
nr. 43 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă, a fost
schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de
intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, fiind menținute
restul dispozițiilor sentinței apelate. Au fost obligați reclamantul și
intervenienta în interes propriu, în solidar, la plata sumei de 5000 lei
cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, către pârâtă, iar intimata a
fost obligată la plata sumei de 2500 lei, în favoarea apelantei, reprezentând
cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Soluționarea cauzei
este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data
de 29 aprilie 2009.
În acest sens, s-a
stabilit în mod clar faptul că la data de 9 iunie 2008 reclamantul a cesionat
acțiunile pe care le deținea la societatea pârâtă (33,33% din capitalul
social), către numiții O.C.D. și O.M., părțile acestui contract de cesiune
depunând declarațiile cerute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 la
sediul pârâtei.
Prin adresa nr. 3594
din 7 iulie 2008, pârâta a înștiințat părțile din contractul de cesiune despre
refuzul de înscriere în registrul acționarilor a transferului de acțiuni,
invocând o clauză din actul constitutiv al societății, potrivit căreia, pentru
valabilitatea contractului de cesiune ar fi fost necesar acordul AGEA.
Ca urmare a acestui
refuz, părțile din contractul de cesiune au formulat o acțiune în instanță prin
care au solicitat obligarea pârâtei să înscrie în registrul acționarilor
respectivul transfer de acțiuni, iar pârâta a formulat cerere reconvențională
prin care a solicitat anularea respectivului contract de cesiune.
La data de 13
octombrie 2008 între O.C.D. și O.M., pe de o parte, și intervenienta SC N.V.I. SRL,
pe de altă parte, s-a încheiat un contract de cesiune, primii cedând celei din
urmă întregul pachet de acțiuni deținut la SC R.C.B.E. SA.
SC N.V.I. SRL a
formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008, solicitând, la
rândul său, obligarea pârâtei din cauza de față la înscrierea în registrul
acționarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Prin sentința
comercială nr. 649 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud
în dosarul nr. 1926/112/2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 45
din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, a fost obligată SC R.C.B.E. SA să
înscrie în registrul acționarilor modificările survenite în structura
acționariatului, intervenienta fiind înscrisă astfel în registrul acționarilor
ca proprietară a 33,33% din acțiunile pârâtei. Totodată, a fost respinsă
cererea reconvențională formulată de către SC R.C.B.E. SA.
Instanța de apel a
apreciat că sentința comercială nr. 649/2009 nu a produs efecte anterioare, ci
doar ulterioare datei la care a fost pronunțată, respectiv 14 iulie 2009,
aceasta însemnând că structura acționariatului societății pârâte, la data
ținerii adunării generale a acționarilor din 29 aprilie 2009, era cea înscrisă
la acea dată în registrul acționarilor și nu cea determinată de sentința
comercială nr. 649 din 14 iulie 2009.
Instanța de apel a
reținut că această concluzie se impune din analiza dispozițiilor art. 117 alin.
(4) din legea societăților comerciale, care face referire la convocarea
acționarilor la adresele înscrise în registrul acționarilor, precum și ale
dispozițiilor art. 123 alin. (3) din aceeași lege, care se referă la dreptul de
a fi convocat al acționarilor înscriși în evidențele societății.
Prin urmare, s-a
concluzionat că, dată fiind soluția formalistă adoptată de legiuitor, atât
identitatea acționarilor cât și adresele lor de corespondență rezultă numai din
registrul acționarilor, astfel cum acestea figurau la data convocării adunării
generale.
Instanța de apel a
respins susținerea apelantei interveniente în sensul că hotărârea
judecătorească prin care pârâta a fost obligată să înscrie în registrul
acționarilor mențiunile privind transferul acțiunilor, ar avea caracter
declarativ, având efect retroactiv, câtă vreme, din dispozitivul acestei
hotărâri nu rezultă o astfel de constatare.
În altă ordine de
idei, instanța de apel a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1)
din legea societăților comerciale, odată cu înștiințarea societății despre
transferul acțiunilor, administratorii acesteia trebuie să completeze registrul
acționarilor și să permită acționarului cedent și celui cesionar să semneze la
rubricile de rigoare, în speța de față constatându-se că mandatarul
intervenientei a fost desemnat abia la 24 august 2009, deci după data ținerii
ședinței AGOA, aceasta însemnând că la data respectivă structura
acționariatului era cea conformă convocărilor și nu cea susținută de către
intervenientă.
S-a mai apreciată că
și în situația în care interveneienta ar fi socotită ca fiind acționară a
societății pârâte la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2009, nu sunt îndeplinite
condițiile pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate, în ce
privește condițiile de cvorum, la data respectivă fiind prezenți acționari care
dețin împreună 66,67% din capitalul social al pârâtei, fiind îndeplinite astfel
cerințele impuse de art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Mai mult, s-a reținut
și faptul că AGOA din 29 aprilie 2009 a fost convocată prin publicare în M.Of.
a României Partea a IV nr. 1776 din 25 martie 2009 și în Ziarul Mesagerul nr. 3776
din 26 martie 2009, fiind vorba de o convocare publică, astfel încât
intervenienta putea să i-a cunoștință despre convocare și în această
modalitate.
În plus, instanța de
apel a mai reținut că la AGOA din 29 aprilie 2009, a participat O.A., care este administrator al intervenientei prin O.C.D. și O.M., care sunt
asociați ai intervenientei, aceștia alegându-și calitatea în care au participat
la această adunare generală, ca fiind aceea de acționari ai pârâtei și nu de
reprezentanți ai intervenientei, care, la rândul ei putea să se pretindă
acționară la societatea pârâtă.
S-a mai constatat de
către instanța de apel că, din întregul material probator existent la dosarul
cauzei, rezultă faptul că la toate adunările ținute în perioada respectivă, au
participat numiții O.C.D. și O.M., în calitate de mandatari ai acționarului O.A.,
însă aceștia nu au pretins niciodată că ar fi fost lipsă de cvorum, ca urmare a
neconvocării intervenientei în calitate de acționară la societatea pârâtă,
aceștia pretinzând că îl reprezintă pe mandantul O.A. în calitate de acționar
la societatea pârâtă.
În ce privește
cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicația prevederilor art. 274
alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că sumele de 11.900 lei în primă
instanță, și de 14.880 lei, în apel, sunt nepotrivit de mari în raport de
valoarea obiectului pricini și de complexitatea cauzei.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs intervenienta-recurentă SC N.V.I. SRL și pârâta SC R.C.B.E.
SA Bistrița.
I. În recursul său,
intervenienta a adus următoarele critici deciziei recurate.
Instanța de apel a
interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990
republicată, interpretând greșit cele două contracte de cesiune, schimbând
natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Astfel, recurenta a
susținut că din cuprinsul deciziei civile nr. 45 din 21 aprilie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1926/112/2008, rezultă cu claritate
faptul că fiecare dintre contractele de cesiune încheiate la datele de 9 iunie
2008 și respectiv 13 octombrie 2008 ar fi trebuit înscris în registrul
acționarilor, încă de la data înștiințării societății pârâte despre încheierea
celor două contracte de cesiune.
Recurenta a susținut
că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990,
invocând în acest sens unele decizii de speță ale ICCJ (dec. nr. 2436/2009,
dec. 1284/2007), susținând că formalitățile prevăzute de textul de lege
respectiv au fost instituite pentru a asigura opozabilitatea transmiterii
dreptului de proprietate asupra acțiunilor față de terți, ele nefiind o
condiție de validitate în ce privește cesiunea acțiunilor nominative între părțile
din prezenta cauză.
În mod greșit a
reținut instanța de apel că sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009,
pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008, nu are
un efect declarativ, când de fapt aceasta nu face altceva decât să constate o
situație preexistentă, anume faptul că la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2008
intervenienta avea calitatea de acționar la societatea pârâtă.
Prin pronunțarea
acestei hotărâri, s-a încălcat dreptul recurentei-interveniente de a participa
la lucrările AGOA din 29 aprilie 2008, și de a-și exercita dreptul de vot.
Recurenta a susținut
că fie și numai pentru acest fapt, hotărârile adoptate în AGOA din 29 aprilie
2009 sunt lovite de nulitate.
S-a mai susținut de
către recurentă că administratorii societății pârâte au încălcat prevederile
art. 72 și art. 73 din LSC, prin faptul că nu au ținut în mod corespunzător
registrele societății, respectiv registrul acționarilor, aceștia refuzând,
nejustificat, să-și îndeplinească o obligație stabilită de lege în sarcina lor
atunci când au refuzat înscrierea transferului acțiunilor în registrul
acționarilor.
II. În recursul său,
pârâta a adus următoarele critici deciziei recurate.
Hotărârea instanței
de apel este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.
proc. civ., deoarece aceste dispoziții prevăd clar faptul că partea care cade
în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cum instanța de apel
a dat câștig de cauză intervenientei, reclamantul și intervenienta trebuiau
obligați la toate cheltuielile de judecată efectuate de către pârâtă, inclusiv
onorariul de avocat.
S-a susținut de către
pârâta recurentă că este neîntemeiată reținerea instanței de apel, în sensul că
munca depusă de către apărător în cauza respectivă nu este suficient de
complexă și de amplă, mai ales dacă ne raportăm la conținutul cererii de apel,
al întâmpinării și la complexitatea problematicii supuse dezbaterii.
La data de 3
octombrie 2011 recurenta intervenientă SC N.V.I. SRL a depus la dosarul cauzei
o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către
pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița, precum și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20
octombrie 2011 recurenta-pârâtă SC R.C.B.E. SA a depus la dosarul cauzei o
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către
intervenientă.
Analizând decizia
recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că
recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
I. În ce privește
recursul formulat de către recurenta-intervenientă SC N.V.I. SRL.
Într-adevăr, așa
după cum a reținut și instanța de apel, soluționarea pricinii deduse judecății
este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data
de 29 aprilie 2009, prin raportare la dispozițiile legale.
Este cert faptul că o
parte din acțiunile societății pârâte, respectiv 33,33% au fost cesionate la
data de 9 iunie 2008 de către reclamantul O.A. către cesionarii O.C.D. și O.M.,
iar ulterior, la data de 13 octombrie 2008, aceștia din urmă au cesionat
respectivele acțiuni către societatea intervenientă.
Deși au înștiințat societatea
pârâtă despre primul contract de cesiune, aceasta a refuzat să efectueze
cuvenitele modificări în registrul acționarilor, motiv pentru care societatea
pârâtă a fost acționată în instanță (dosar nr. 1926/112/2008 al Tribunalului
Bistrița-Năsăud), tocmai pentru a fi obligată să facă cuvenitele mențiuni în
registrul acționarilor.
Dat fiind faptul că
între timp, la 13 octombrie 2008, intervenienta a cesionat pachetul de acțiuni
respective, aceasta a formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008,
iar la data de 14 iulie 2009 a fost pronunțată sentința comercială nr. 649/2009
de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, sentință rămasă irevocabilă prin sentința
civilă nr. 45 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj-Napoca, pârâta din
cauza de față fiind obligată să înscrie în registrul acționarilor mențiunile
privind cesiunea pachetului de acțiuni de 33,33% din capitalul social, în
favoarea intervenientei.
Cu toate acestea,
Înalta Curte a apreciat că, în mod legal, instanța de apel a reținut că, pentru
AGOA a societății pârâte din 29 aprilie 2008 nu puteau fi convocați, potrivit
art. 117 alin. (4) din LSC, decât acționarii care figurau la acea dată în
registrul acționarilor, or, la data convocării în registrul acționarilor
figura, cu o cotă de 33,33% din capitalul social, reclamantul O.A.
De asemenea, acest
lucru rezultă și din dispozițiile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
republicată, conform cărora acționarii îndreptățiți să exercite dreptul de a fi
convocați și de a vota în cadrul unei adunări generale, sunt cei înscriși în
evidențele societății.
Invocarea de către
recurenta-intervenientă a unor decizii de speță ale ICCJ, cu privire la greșita
aplicarea a dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu face
decât să întărească punctul de vedere exprimat și de instanța de apel,
deoarece, în pricina de față, acțiunile nu au fost transferate între asociații
societății pârâte, ci unor terți, atât cesionarii inițiali, O.C.D. și O.M., cât
și cesionarul ulterior, respectiv societatea intervenientă, erau terți față de
structura acționariatului societății pârâte de până la data primei cesiuni.
Acest fapt, nu face
decât să susțină faptul că trebuiau îndeplinite procedurile prevăzute de art. 98
din LSC, cu privire la efectuarea mențiunilor privind modificarea structurii
acționariatului societății pârâte.
Nu se poate reține
susținerea recurentei-interveniente, în sensul că sentința comercială nr. 649
din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008
ar avea un efect declarativ, aceasta însemnând că structura acționariatului
societății pârâte s-ar fi modificat încă de la data încheierii și transmiterii
către societatea pârâtă a primului contract de cesiune, cât timp, potrivit art.
98 din LSC nu s-au efectuat formalitățile cerute de lege.
După cum a reținut și
instanța de apel, mențiunile respective nu pot fi considerate ca fiind
obligatorii pentru societatea pârâtă, decât de la data pronunțării sentinței
comerciale nr. 649/2009, a Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv data de 14
iulie 2009, însă acest lucru înseamnă că AGOA din 29 aprilie 2009 a societății
pârâte, a fost convocată cu respectarea structurii acționariatului de la data
respectivă.
Prin urmare,
intervenientei nu i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală și
de a-și exercita dreptul de vot, cât timp aceasta nu avea calitatea de acționar
la data convocării respectivei adunări generale.
Faptul că
administratorii societăți nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege
în legătură cu ținerea registrelor societății nu face obiectul pricinii deduse
judecății, intervenienta putând, în calitatea pe care o are în prezent, aceea
de acționar semnificativ al societății pârâte, să ceară o analiză a activității
acestora.
II. În ce privește
recursul declarat de pârâta intimată SC R.C.B.E. SA Bistrița.
Criticile formulate
de către pârâtă în recursul său nu vizează nelegalitatea deciziei recurate sub
aspectul reducerii cheltuielilor de judecată la care au fost obligați
reclamantul și intervenienta, mai ales că, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc
. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile
avocaților de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față
de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, critica recurentei-pârâte
vizând netemeinicia deciziei recurate, aceasta invocând materialul probator
existent la dosarul cauzei, sub aspectul volumului de muncă depus de către
avocat și al complexității cauzei deduse judecății, or, sub acest aspect
hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată, pct. 10 și 11 ale art. 304
C. proc . civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Având în vedere cele
de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc . civ., Înalta Curte a respins
ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița și de intervenienta SC N.V.I. SRL
Bistrița împotriva deciziei civile nr. 43 din 9 martie 2011 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 8 martie 2012.