ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1269/2012

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1666/112/2009, reclamantul O.A. a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.B.E. SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea în parte a hotărârii AGOA a SC R.C.B.E. SA din data de 29 aprilie 2009, respectiv a deciziei consemnată la punctul introductiv din procesul-verbal al adunării, referitor la compunerea consiliului de administrație, a deciziilor consemnate la pct. 1-8, 13 și la pct. 14 subpunctele 1-5 de pe ordinea de zi, să constate că acționarii O.C.D., O.D.I., K.F.V. și K.V.I.

nu avea dreptul de a vota cu privire la pct. 14 subpunctul 2 de pe ordinea de zi, să constate că acest subpunct a fost adoptat conform votului și poziției exprimată de reclamant în procesul-verbal al adunării, fiind fixată limita maximă de retribuție a directorilor executivi la suma de 6.500 lei brut/lunar. În cauză, a formulat cerere de intervenție intervenienta SC N.V.I. SRL, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA a SC R.C.B.E. SA din data de 29 aprilie 2009, iar în subsidiar admiterea acțiunii formulată de reclamant, pe care intervenienta și-a însușit-o în totalitate.

Prin sentința comercială nr. 216/CC din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O.A., a fost respinsă excepția inadmisibilității petitelor în constatare formulate în acțiunea introductivă, a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale active. Totodată, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu și a fost constatată nulitatea hotărârilor 1-5 adoptate la data de 29 aprilie 2009 în AGOA a SC R.C.B.E. SA. A fost obligată pârâta la 11.900 lei cheltuieli de judecată către intervenientă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin contractul de cesiune din 9 iunie 2008 încheiat între reclamant, în calitate de cedent și numiții O.C.D.

și O.M., în calitate de cesionari, cedentul a transmis integral dreptul său de proprietate asupra acțiunilor deținute la SC R.C.B.E. SA. Prin urmare reclamantul nu poate avea calitate procesuală activă, acesta pretinzând că a formulat cererea introductivă în calitate de acționar. Pe de altă parte, s-a reținut că prin contractul de cesiune din 13 octombrie 2008, numiții O.C.D. și O.M. au cesionat acțiunile dobândite anterior de la O.A. către intervenienta SC N.V.I. SRL Bistrița. Prin sentința comercială nr. 649/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008 pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor modificările intervenite în structura acționariatului, sentința devenind irevocabilă, prin decizia nr. 45/2010 a Curții de Apel Cluj.

Pârâta, deși a cunoscut faptul că intervenienta a devenit acționar, nu a convocat-o la adunarea generală din 29 aprilie 2009, încălcând astfel prevederile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, situație ce atrage aplicarea prevederilor art. 132 alin. (2) și (3) din aceeași lege, cu consecința nulității celor cinci hotărâri adoptate la aceea dată. Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița. Prin decizia civilă nr. 43 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Au fost obligați reclamantul și intervenienta în interes propriu, în solidar, la plata sumei de 5000 lei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, către pârâtă, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 2500 lei, în favoarea apelantei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în apel. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Soluționarea cauzei este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data de 29 aprilie 2009. În acest sens, s-a stabilit în mod clar faptul că la data de 9 iunie 2008 reclamantul a cesionat acțiunile pe care le deținea la societatea pârâtă (33,33% din capitalul social), către numiții O.C.D. și O.M., părțile acestui contract de cesiune depunând declarațiile cerute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 la sediul pârâtei.

Prin adresa nr. 3594 din 7 iulie 2008, pârâta a înștiințat părțile din contractul de cesiune despre refuzul de înscriere în registrul acționarilor a transferului de acțiuni, invocând o clauză din actul constitutiv al societății, potrivit căreia, pentru valabilitatea contractului de cesiune ar fi fost necesar acordul AGEA. Ca urmare a acestui refuz, părțile din contractul de cesiune au formulat o acțiune în instanță prin care au solicitat obligarea pârâtei să înscrie în registrul acționarilor respectivul transfer de acțiuni, iar pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea respectivului contract de cesiune. La data de 13 octombrie 2008 între O.C.D. și O.M., pe de o parte, și intervenienta SC N.V.I.

SRL, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de cesiune, primii cedând celei din urmă întregul pachet de acțiuni deținut la SC R.C.B.E. SA. SC N.V.I. SRL a formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008, solicitând, la rândul său, obligarea pârâtei din cauza de față la înscrierea în registrul acționarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Prin sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 45 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, a fost obligată SC R.C.B.E. SA să înscrie în registrul acționarilor modificările survenite în structura acționariatului, intervenienta fiind înscrisă astfel în registrul acționarilor ca proprietară a 33,33% din acțiunile pârâtei.

Totodată, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către SC R.C.B.E. SA. Instanța de apel a apreciat că sentința comercială nr. 649/2009 nu a produs efecte anterioare, ci doar ulterioare datei la care a fost pronunțată, respectiv 14 iulie 2009, aceasta însemnând că structura acționariatului societății pârâte, la data ținerii adunării generale a acționarilor din 29 aprilie 2009, era cea înscrisă la acea dată în registrul acționarilor și nu cea determinată de sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009. Instanța de apel a reținut că această concluzie se impune din analiza dispozițiilor art. 117 alin. (4) din legea societăților comerciale, care face referire la convocarea acționarilor la adresele înscrise în registrul acționarilor, precum și ale dispozițiilor art. 123 alin. (3) din aceeași lege, care se referă la dreptul de a fi convocat al acționarilor înscriși în evidențele societății.

Prin urmare, s-a concluzionat că, dată fiind soluția formalistă adoptată de legiuitor, atât identitatea acționarilor cât și adresele lor de corespondență rezultă numai din registrul acționarilor, astfel cum acestea figurau la data convocării adunării generale. Instanța de apel a respins susținerea apelantei interveniente în sensul că hotărârea judecătorească prin care pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor mențiunile privind transferul acțiunilor, ar avea caracter declarativ, având efect retroactiv, câtă vreme, din dispozitivul acestei hotărâri nu rezultă o astfel de constatare.

În altă ordine de idei, instanța de apel a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) din legea societăților comerciale, odată cu înștiințarea societății despre transferul acțiunilor, administratorii acesteia trebuie să completeze registrul acționarilor și să permită acționarului cedent și celui cesionar să semneze la rubricile de rigoare, în speța de față constatându-se că mandatarul intervenientei a fost desemnat abia la 24 august 2009, deci după data ținerii ședinței AGOA, aceasta însemnând că la data respectivă structura acționariatului era cea conformă convocărilor și nu cea susținută de către intervenientă.

S-a mai apreciată că și în situația în care interveneienta ar fi socotită ca fiind acționară a societății pârâte la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2009, nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate, în ce privește condițiile de cvorum, la data respectivă fiind prezenți acționari care dețin împreună 66,67% din capitalul social al pârâtei, fiind îndeplinite astfel cerințele impuse de art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Mai mult, s-a reținut și faptul că AGOA din 29 aprilie 2009 a fost convocată prin publicare în M.Of. a României Partea a IV nr. 1776 din 25 martie 2009 și în Ziarul Mesagerul nr. 3776 din 26 martie 2009, fiind vorba de o convocare publică, astfel încât intervenienta putea să i-a cunoștință despre convocare și în această modalitate.

În plus, instanța de apel a mai reținut că la AGOA din 29 aprilie 2009, a participat O.A., care este administrator al intervenientei prin O.C.D. și O.M., care sunt asociați ai intervenientei, aceștia alegându-și calitatea în care au participat la această adunare generală, ca fiind aceea de acționari ai pârâtei și nu de reprezentanți ai intervenientei, care, la rândul ei putea să se pretindă acționară la societatea pârâtă. S-a mai constatat de către instanța de apel că, din întregul material probator existent la dosarul cauzei, rezultă faptul că la toate adunările ținute în perioada respectivă, au participat numiții O.C.D. și O.M., în calitate de mandatari ai acționarului O.A., însă aceștia nu au pretins niciodată că ar fi fost lipsă de cvorum, ca urmare a neconvocării intervenientei în calitate de acționară la societatea pârâtă, aceștia pretinzând că îl reprezintă pe mandantul O.A.

în calitate de acționar la societatea pârâtă. În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicația prevederilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că sumele de 11.900 lei în primă instanță, și de 14.880 lei, în apel, sunt nepotrivit de mari în raport de valoarea obiectului pricini și de complexitatea cauzei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienta-recurentă SC N.V.I. SRL și pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița. I. În recursul său, intervenienta a adus următoarele critici deciziei recurate. 1. Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, interpretând greșit cele două contracte de cesiune, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Astfel, recurenta a susținut că din cuprinsul deciziei civile nr. 45 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1926/112/2008, rezultă cu claritate faptul că fiecare dintre contractele de cesiune încheiate la datele de 9 iunie 2008 și respectiv 13 octombrie 2008 ar fi trebuit înscris în registrul acționarilor, încă de la data înștiințării societății pârâte despre încheierea celor două contracte de cesiune. Recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990, invocând în acest sens unele decizii de speță ale ICCJ (dec. nr. 2436/2009, dec. 1284/2007), susținând că formalitățile prevăzute de textul de lege respectiv au fost instituite pentru a asigura opozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra acțiunilor față de terți, ele nefiind o condiție de validitate în ce privește cesiunea acțiunilor nominative între părțile din prezenta cauză.

2. În mod greșit a reținut instanța de apel că sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008, nu are un efect declarativ, când de fapt aceasta nu face altceva decât să constate o situație preexistentă, anume faptul că la data ținerii AGOA din 29 aprilie 2008 intervenienta avea calitatea de acționar la societatea pârâtă. Prin pronunțarea acestei hotărâri, s-a încălcat dreptul recurentei-interveniente de a participa la lucrările AGOA din 29 aprilie 2008, și de a-și exercita dreptul de vot. Recurenta a susținut că fie și numai pentru acest fapt, hotărârile adoptate în AGOA din 29 aprilie 2009 sunt lovite de nulitate.

S-a mai susținut de către recurentă că administratorii societății pârâte au încălcat prevederile art. 72 și art. 73 din LSC, prin faptul că nu au ținut în mod corespunzător registrele societății, respectiv registrul acționarilor, aceștia refuzând, nejustificat, să-și îndeplinească o obligație stabilită de lege în sarcina lor atunci când au refuzat înscrierea transferului acțiunilor în registrul acționarilor. II. În recursul său, pârâta a adus următoarele critici deciziei recurate. Hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece aceste dispoziții prevăd clar faptul că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cum instanța de apel a dat câștig de cauză intervenientei, reclamantul și intervenienta trebuiau obligați la toate cheltuielile de judecată efectuate de către pârâtă, inclusiv onorariul de avocat. S-a susținut de către pârâta recurentă că este neîntemeiată reținerea instanței de apel, în sensul că munca depusă de către apărător în cauza respectivă nu este suficient de complexă și de amplă, mai ales dacă ne raportăm la conținutul cererii de apel, al întâmpinării și la complexitatea problematicii supuse dezbaterii. La data de 3 octombrie 2011 recurenta intervenientă SC N.V.I. SRL a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâta SC R.C.B.E.

SA Bistrița, precum și judecarea cauzei în lipsă. La data de 20 octombrie 2011 recurenta-pârâtă SC R.C.B.E. SA a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către intervenientă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează. I. În ce privește recursul formulat de către recurenta-intervenientă SC N.V.I. SRL. 1. Într-adevăr, așa după cum a reținut și instanța de apel, soluționarea pricinii deduse judecății este legată de clarificarea situației acționariatului societății pârâte la data de 29 aprilie 2009, prin raportare la dispozițiile legale.

Este cert faptul că o parte din acțiunile societății pârâte, respectiv 33,33% au fost cesionate la data de 9 iunie 2008 de către reclamantul O.A. către cesionarii O.C.D. și O.M., iar ulterior, la data de 13 octombrie 2008, aceștia din urmă au cesionat respectivele acțiuni către societatea intervenientă. Deși au înștiințat societatea pârâtă despre primul contract de cesiune, aceasta a refuzat să efectueze cuvenitele modificări în registrul acționarilor, motiv pentru care societatea pârâtă a fost acționată în instanță (dosar nr. 1926/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud), tocmai pentru a fi obligată să facă cuvenitele mențiuni în registrul acționarilor.

Dat fiind faptul că între timp, la 13 octombrie 2008, intervenienta a cesionat pachetul de acțiuni respective, aceasta a formulat cerere de intervenție în dosarul nr. 1926/112/2008, iar la data de 14 iulie 2009 a fost pronunțată sentința comercială nr. 649/2009 de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, sentință rămasă irevocabilă prin sentința civilă nr. 45 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj-Napoca, pârâta din cauza de față fiind obligată să înscrie în registrul acționarilor mențiunile privind cesiunea pachetului de acțiuni de 33,33% din capitalul social, în favoarea intervenientei.

Cu toate acestea, Înalta Curte a apreciat că, în mod legal, instanța de apel a reținut că, pentru AGOA a societății pârâte din 29 aprilie 2008 nu puteau fi convocați, potrivit art. 117 alin. (4) din LSC, decât acționarii care figurau la acea dată în registrul acționarilor, or, la data convocării în registrul acționarilor figura, cu o cotă de 33,33% din capitalul social, reclamantul O.A. De asemenea, acest lucru rezultă și din dispozițiile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, conform cărora acționarii îndreptățiți să exercite dreptul de a fi convocați și de a vota în cadrul unei adunări generale, sunt cei înscriși în evidențele societății.

Invocarea de către recurenta-intervenientă a unor decizii de speță ale ICCJ, cu privire la greșita aplicarea a dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu face decât să întărească punctul de vedere exprimat și de instanța de apel, deoarece, în pricina de față, acțiunile nu au fost transferate între asociații societății pârâte, ci unor terți, atât cesionarii inițiali, O.C.D. și O.M., cât și cesionarul ulterior, respectiv societatea intervenientă, erau terți față de structura acționariatului societății pârâte de până la data primei cesiuni. Acest fapt, nu face decât să susțină faptul că trebuiau îndeplinite procedurile prevăzute de art. 98 din LSC, cu privire la efectuarea mențiunilor privind modificarea structurii acționariatului societății pârâte.

2. Nu se poate reține susținerea recurentei-interveniente, în sensul că sentința comercială nr. 649 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1926/112/2008 ar avea un efect declarativ, aceasta însemnând că structura acționariatului societății pârâte s-ar fi modificat încă de la data încheierii și transmiterii către societatea pârâtă a primului contract de cesiune, cât timp, potrivit art. 98 din LSC nu s-au efectuat formalitățile cerute de lege. După cum a reținut și instanța de apel, mențiunile respective nu pot fi considerate ca fiind obligatorii pentru societatea pârâtă, decât de la data pronunțării sentinței comerciale nr. 649/2009, a Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv data de 14 iulie 2009, însă acest lucru înseamnă că AGOA din 29 aprilie 2009 a societății pârâte, a fost convocată cu respectarea structurii acționariatului de la data respectivă.

Prin urmare, intervenientei nu i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală și de a-și exercita dreptul de vot, cât timp aceasta nu avea calitatea de acționar la data convocării respectivei adunări generale. Faptul că administratorii societăți nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în legătură cu ținerea registrelor societății nu face obiectul pricinii deduse judecății, intervenienta putând, în calitatea pe care o are în prezent, aceea de acționar semnificativ al societății pârâte, să ceară o analiză a activității acestora. II. În ce privește recursul declarat de pârâta intimată SC R.C.B.E. SA Bistrița.

Criticile formulate de către pârâtă în recursul său nu vizează nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată la care au fost obligați reclamantul și intervenienta, mai ales că, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc . civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, critica recurentei-pârâte vizând netemeinicia deciziei recurate, aceasta invocând materialul probator existent la dosarul cauzei, sub aspectul volumului de muncă depus de către avocat și al complexității cauzei deduse judecății, or, sub acest aspect hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc . civ.

fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc . civ., Înalta Curte a respins ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC R.C.B.E. SA Bistrița și de intervenienta SC N.V.I. SRL Bistrița împotriva deciziei civile nr. 43 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 martie 2012.