ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 408/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată sub nr. 148/122/2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanții V.R.I. și V.A.C., în contradictoriu cu pârâta C.S. prin P., au solicitat instanței să constate calitatea lor de proprietari ai imobilului compus din teren în suprafață de 79.050 m.p. și construcții în suprafață de 3.115,75 m.p., situat în C.S., dobândită prin trecerea în patrimoniul autorului lor, în calitate de fost asociat al SC E.G. SRL Giurgiu, ca efect al dizolvării și radierii societății. La data de 3 aprilie 2008, reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au solicitat să se constate dreptul de proprietate numai asupra terenului în suprafață de 79.050 m.p.

situat C.S. Prin sentința nr. 228 din 23 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 148/122/2008 al Tribunalului Giurgiu a fost admisă cererea reclamanților V.R.I. și V.A.C., în contradictoriu cu C.S. prin P. constatându-se că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 78.291 m.p. Împotriva sentinței nr. 228 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu a formulat apel pârâta C.S. Prin decizia comercială nr. 64 din 9 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de apelanta C.S. a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că terenul indicat de către intimații reclamanți nu a făcut obiectul vânzării la licitație publică din data de 30 noiembrie 1991 fapt ce rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia lichidării patrimoniului fostului C.A.P.

Prin licitația publică din data de 30 noiembrie 1991 s-au vândut o serie de mijloace fixe enumerate în procesul verbal, iar printre mijloacele fixe nu se regăsește suprafața de teren solicitată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanții V.A.C. și V.R.I. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei comerciale nr. 64/2009 a Curții de Apel București în sensul de a respinge apelul formulat de pârât și menținerea sentinței comerciale nr. 228/2008 a Tribunalului Giurgiu. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat, în esență, că în mod greșit instanța de apel a reținut că terenul în discuție nu a făcut obiectul licitației publice din data de 30 noiembrie 1991, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că au intrat în mod legal în posesia și proprietatea terenului care a fost cumpărat de SC E.G.

SRL, situație ce rezultă și din adresa nr. 10523 din 10 august 1998 a D.L.C. din Ministerul Agriculturii și Alimentației. Fosta SC E.G. SRL a înregistrat la Primăria Comunei Stănești clădirile și terenul cumpărat la licitație publică plătind impozitul până la anul 1996. Intimata C.S., județul Giurgiu, a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, întrucât decizia instanței de apel este legală și temeinică. Examinând recursurile prin prisma motivelor de recurs formulate, și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii iar în dezvoltarea motivului de recurs invocat se critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt și a analizat probatoriul administrat.

Schimbarea situației de fapt stabilite în cauză ci reaprecierea probelor nu este posibilă, în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează situația în care instanța de judecată pronunță o hotărâre cu aplicarea greșită sau nesocotirea unei norme juridice. În speța de față, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată ținând cont că prin procesul verbal de licitație au fost înstrăinate către SC E.G. SRL mijloacele fixe nu și terenul aferent, aspect ce rezulta din interpretarea dispozițiilor art. IV din procesul verbal de licitație încheiat la data de 30 noiembrie 1991. Adresa nr. 19523 din 10 august 1994 emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentație adresată O.C.O.T.

Giurgiu vizează modul de rezolvare a unor probleme privind aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, neavând efect asupra obiectului licitației organizată la data de 30 noiembrie 1991 în procesul de lichidare al C.A.P., obiectul licitației fiind prevăzut expres la art. II din procesul verbal de licitație. Invocarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 nu atrage modificarea obiectului licitației organizată în procedura de lichidare a C.A.P. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor incidente în cauză motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții V.A.C. și V.R.I. împotriva deciziei comerciale nr. 64 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.