ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 408/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

introductivă, înregistrată sub nr. 148/122/2008 pe rolul Tribunalului

Giurgiu, reclamanții V.R.I. și V.A.C., în contradictoriu cu pârâta C.S.

prin P., au solicitat instanței să constate calitatea lor de

proprietari ai imobilului compus din teren în suprafață de 79.050 m.p.

și construcții în suprafață de 3.115,75 m.p., situat în C.S.,

dobândită prin trecerea în patrimoniul autorului lor, în calitate de fost

asociat al SC E.G. SRL Giurgiu, ca efect al dizolvării și radierii

societății.

La data de 3 aprilie 2008,

reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au solicitat să se

constate dreptul de proprietate numai asupra terenului în suprafață

de 79.050 m.p. situat C.S.

Prin sentința nr. 228 din 23

septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 148/122/2008 al

Tribunalului Giurgiu a fost admisă cererea reclamanților V.R.I.

și V.A.C., în contradictoriu cu C.S. prin P. constatându-se că

reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 78.291 m.p.

Împotriva sentinței nr. 228 din

23 septembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu a formulat apel pârâta C.S.

Prin decizia comercială nr. 64

din 9 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a admis apelul declarat de apelanta C.S. a schimbat în tot sentința

apelată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că terenul indicat de

către intimații reclamanți nu a făcut obiectul

vânzării la licitație publică din data de 30 noiembrie 1991 fapt

ce rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia lichidării

patrimoniului fostului C.A.P.

Prin licitația publică din

data de 30 noiembrie 1991 s-au vândut o serie de mijloace fixe enumerate în

procesul verbal, iar printre mijloacele fixe nu se regăsește

suprafața de teren solicitată.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanții V.A.C. și V.R.I. invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și solicitând admiterea

recursului și modificarea deciziei comerciale nr. 64/2009 a Curții de

Apel București în sensul de a respinge apelul formulat de pârât și

menținerea sentinței comerciale nr. 228/2008 a Tribunalului Giurgiu.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenții au arătat, în esență, că în mod greșit

instanța de apel a reținut că terenul în discuție nu a

făcut obiectul licitației publice din data de 30 noiembrie 1991,

întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că au

intrat în mod legal în posesia și proprietatea terenului care a fost

cumpărat de SC E.G. SRL, situație ce rezultă și din adresa nr.

10523 din 10 august 1998 a D.L.C. din Ministerul Agriculturii și

Alimentației.

Fosta SC E.G. SRL a înregistrat la Primăria Comunei Stănești clădirile și terenul cumpărat la

licitație publică plătind impozitul până la anul 1996.

Intimata C.S., județul Giurgiu,

a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului,

ca nefondat, întrucât decizia instanței de apel este legală și

temeinică.

Examinând recursurile prin prisma

motivelor de recurs formulate, și a temeiului de drept invocat, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente.

Recurenții au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că

hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost

dată cu aplicarea greșită a legii iar în dezvoltarea motivului

de recurs invocat se critică modul în care instanța de apel a

reținut situația de fapt și a analizat probatoriul administrat.

Schimbarea situației de fapt stabilite în cauză ci reaprecierea

probelor nu este posibilă, în această fază procesuală odată

cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., vizează situația în care instanța de judecată

pronunță o hotărâre cu aplicarea greșită sau

nesocotirea unei norme juridice.

În speța de față,

instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale invocate de

reclamanți prin cererea de chemare în judecată ținând cont

că prin procesul verbal de licitație au fost înstrăinate

către SC E.G. SRL mijloacele fixe nu și terenul aferent, aspect ce rezulta

din interpretarea dispozițiilor art. IV din procesul verbal de

licitație încheiat la data de 30 noiembrie 1991.

Adresa nr. 19523 din 10 august 1994

emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentație adresată O.C.O.T.

Giurgiu vizează modul de rezolvare a unor probleme privind aplicarea Legii

fondului funciar nr. 18/1991, neavând efect asupra obiectului licitației

organizată la data de 30 noiembrie 1991 în procesul de lichidare al C.A.P.,

obiectul licitației fiind prevăzut expres la art. II din procesul verbal

de licitație.

Invocarea dispozițiilor Legii nr.

18/1991 nu atrage modificarea obiectului licitației organizată în

procedura de lichidare a C.A.P.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o

corectă aplicare și interpretare a prevederilor incidente în

cauză motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează

să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanții V.A.C. și V.R.I. împotriva deciziei

comerciale nr. 64 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.