ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 643/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2008, petentul T.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1358 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 7420/288/2007, intimați fiind T.I., T.I.L. și M.T. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că există contrarietate între admiterea cererii reconvenționale formulată de T.I., T.I.L. și M.T., în contradictoriu cu T.M., în dosarul nr. 7420/288/2007, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a constatat că cei trei pârâți-reclamanți au un drept propriu de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului în litigiu în suprafață de 6.000 mp, deși prin decizia civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 4103/90/2006, s-a statuat cu putere de lucru judecat „ca fiind respinsă cererea de intervenție formulată de T.I., T.I.L.

și M.T., față de T.M., pentru suprafața de 5.000 mp, ce a fost revendicată de aceștia, suprafață ce face parte din terenul de 6000 mp sus-citat”. S-a arătat, că ultima instanță a încălcat puterea lucrului judecat existentă, stabilită anterior prin decizia civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, astfel că, în speță, sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin „sentința nr. 83/F din 27 februarie 2009”, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul T.M.; a anulat parțial decizia civilă nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, numai în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții M.T., T.I.

și T.I.L. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că, în cel de-al doilea proces, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 7420/288/2007, a menținut admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâții M.T., T.I. și T.I.L., în contradictoriu cu reclamantul T.M., și a constatat inexistența dreptului de proprietate al ultimului asupra imobilului-teren în suprafață de 6000 mp, situat în punctul „La Linie”, cu vecinătățile: pădurea, drumul județean, T.I.

și uliță, așa cum este identificat în certificatul de moștenitor nr. 1194 din 26 septembrie 1989 eliberat de pe urma defunctului T.I., decedat la 16 decembrie 1986, nesocotind astfel principiul lucrului judecat în raport de decizia civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 5162 din 27 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu privire la respingerea cererii de intervenție a petenților, menționați mai sus, față de T.M., prin care aceștia au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului în litigiu, de circa 5000 mp, situat în comuna Dăniceni, județul Vâlcea cu vecinătățile: S.V., pădurea, T.I.

și uliță, și să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1194/1989. S-a concluzionat, că, în cauză, revizuentul T.M. a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și, în consecință, s-a admis cererea de revizuire, s-a anulat parțial decizia civilă nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, numai în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții M.T., T.I. și T.I.L. Împotriva acestei „sentințe” au declarat recurs revizuenții T.I.L., M.T. și T.I., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenții au arătat că cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., formulată de intimatul T.M. nu este întemeiată, întrucât în litigiile în care s-au pronunțat decizii pretins a fi contradictorii, nr. 1358 din 6 noiembrie 2008 și nr. 1351/R/MIF din 8 decembrie 2006, ambele pronunțate de Tribunalul Vâlcea, nu există identitate de părți, obiect și cauză. S-a mai arătat, că o condiție esențială pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este „reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fie discutată”. Or, după cum se poate observa, în cel ce-al doilea proces această excepție a fost ridicată, iar în aceste condiții nu se mai poate reitera pe calea revizuirii aceeași excepție, deoarece, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme.

S-a concluzionat, că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de revizuire. La termenul din 4 februarie 2010, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, iar, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, recursul va fi respins. Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în alin. (2) textul prevede că atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.

Prevederile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. nu pot fi interpretate în sensul că toate hotărârile pronunțate în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs. Din interpretarea acestui text, rezultă că intenția legiuitorului a fost să suprime apelul pentru cazul în care hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și recursului, și nu să deschidă calea recursului și în situația în care hotărârea a cărei revizuire se cere pentru contrareitate de hotărâri este irevocabilă, fiind pronunțată în recurs. De aceea, în cazul contrarietății de hotărâri recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs. Or, în prezenta cauză, deciziile pretins a fi contradictorii, nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008, cât și nr. 1351/R/MIF din 8 decembrie 2006, sunt pronunțate de Tribunalul Vâlcea în recurs, și, conform art. 377 C. proc.

civ., sunt irevocabile. Deoarece hotărârea atacată cu revizuire nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici hotărârea recurată prin care s-a soluționat cererea de revizuire nu este supusă recursului. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de T.I.L., M.T. și T.I. va fi respins, fără a se analiza criticile formulate. Constatând culpa procesuală a recurenților și față de complexitatea cauzei, instanța apreciază că onorariul solicitat de apărătorul intimatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de acesta, astfel că, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat micșorat, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de T.I.L., M.T. și T.I. împotriva sentinței nr. 83/F din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, s . proc. civ.rat de reclamanți vsss ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat micșorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul T.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.