ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 643/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3

decembrie 2008, petentul T.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1358

din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.

7420/288/2007, intimați fiind T.I., T.I.L. și M.T.

În motivarea cererii, revizuentul a

arătat că există contrarietate între admiterea cererii reconvenționale

formulată de T.I., T.I.L. și M.T., în contradictoriu cu T.M., în dosarul nr.

7420/288/2007, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită,

prin care s-a constatat că cei trei pârâți-reclamanți au un drept propriu de

proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului în litigiu în suprafață

de 6.000 mp, deși prin decizia civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 4103/90/2006, s-a statuat cu putere de

lucru judecat „ca fiind respinsă cererea de intervenție formulată de T.I., T.I.L.

și M.T., față de T.M., pentru suprafața de 5.000 mp, ce a fost revendicată de

aceștia, suprafață ce face parte din terenul de 6000 mp sus-citat”.

S-a arătat, că ultima instanță a

încălcat puterea lucrului judecat existentă, stabilită anterior prin decizia

civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, astfel

că, în speță, sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin „sentința nr. 83/F din 27

februarie 2009”, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul T.M.; a anulat parțial

decizia civilă nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

secția civilă, numai în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de

pârâții M.T., T.I. și T.I.L.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că, în cel

de-al doilea proces, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1358/R din 6

noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 7420/288/2007, a menținut admiterea

cererii reconvenționale formulată de pârâții M.T., T.I. și T.I.L., în contradictoriu

cu reclamantul T.M., și a constatat inexistența dreptului de proprietate al

ultimului asupra imobilului-teren în suprafață de 6000 mp, situat în punctul „La Linie”, cu vecinătățile: pădurea, drumul județean, T.I. și uliță, așa cum este identificat în

certificatul de moștenitor nr. 1194 din 26 septembrie 1989 eliberat de pe urma

defunctului T.I., decedat la 16 decembrie 1986, nesocotind astfel principiul lucrului

judecat în raport de decizia civilă nr. 1351 din 8 decembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, prin care

s-a menținut sentința civilă nr. 5162 din 27 octombrie 2006 pronunțată de

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu privire la respingerea cererii de intervenție a

petenților, menționați mai sus, față de T.M., prin care aceștia au solicitat să

se constate că sunt proprietarii terenului în litigiu, de circa 5000 mp, situat

în comuna Dăniceni, județul Vâlcea cu vecinătățile: S.V., pădurea, T.I. și

uliță, și să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1194/1989.

S-a concluzionat, că, în cauză,

revizuentul T.M. a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute pentru

admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., și, în consecință, s-a admis cererea de revizuire, s-a anulat

parțial decizia civilă nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția civilă, numai în ceea ce privește cererea reconvențională

formulată de pârâții M.T., T.I. și T.I.L.

Împotriva acestei „sentințe” au

declarat recurs revizuenții T.I.L., M.T. și T.I., criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, recurenții au arătat că cererea de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de intimatul T.M. nu este

întemeiată, întrucât în litigiile în care s-au pronunțat decizii pretins a fi

contradictorii, nr. 1358 din 6 noiembrie 2008 și nr. 1351/R/MIF din 8 decembrie

2006, ambele pronunțate de Tribunalul Vâlcea, nu există identitate de părți,

obiect și cauză.

S-a mai arătat, că o condiție

esențială pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este „reprezentată de

neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces,

sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fie discutată”.

Or, după cum se poate observa, în

cel ce-al doilea proces această excepție a fost ridicată, iar în aceste

condiții nu se mai poate reitera pe calea revizuirii aceeași excepție,

deoarece, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme.

S-a concluzionat, că, în speță, nu sunt

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru admiterea cererii

de revizuire.

La termenul din 4 februarie 2010,

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, iar,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, recursul va fi

respins.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de

lege pentru hotărârea revizuită, iar în alin. (2) textul prevede că atunci când

revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu

excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și

Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.

Prevederile art. 328 alin. (2) C.

proc. civ. nu pot fi interpretate în sensul că toate hotărârile pronunțate în

baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea acestui text,

rezultă că intenția legiuitorului a fost să suprime apelul pentru cazul în care

hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și

recursului, și nu să deschidă calea recursului și în situația în care hotărârea

a cărei revizuire se cere pentru contrareitate de hotărâri este irevocabilă,

fiind pronunțată în recurs.

De aceea, în cazul contrarietății de

hotărâri recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu

revizuire este susceptibilă de apel sau recurs.

Or, în prezenta cauză, deciziile

pretins a fi contradictorii, nr. 1358/R din 6 noiembrie 2008, cât și nr. 1351/R/MIF

din 8 decembrie 2006, sunt pronunțate de Tribunalul Vâlcea în recurs, și,

conform art. 377 C. proc. civ., sunt irevocabile.

Deoarece hotărârea atacată cu

revizuire nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici hotărârea

recurată prin care s-a soluționat cererea de revizuire nu este supusă recursului.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de T.I.L., M.T. și T.I. va fi respins, fără a se analiza

criticile formulate.

Constatând culpa procesuală a

recurenților și față de complexitatea cauzei, instanța apreciază că onorariul

solicitat de apărătorul intimatului este nepotrivit de mare față de munca

îndeplinită de acesta, astfel că, recurenții vor fi obligați la plata sumei de

2.000 lei reprezentând onorariu de avocat micșorat, conform art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., către intimatul T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de T.I.L., M.T. și T.I. împotriva sentinței

nr. 83/F din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, s

. proc. civ.rat de reclamanți vsss

ecția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenții la plata sumei de 2.000 lei reprezentând onorariu de

avocat micșorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul T.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2010.