ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea arbitrală nr. 194 din 24 iunie 2005 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte cererea reclamantei SC T.E. SRL Timișoara, iar pârâta SC U.M. SA Rm. Vâlcea a fost obligată la plata sumei de 118.482,92 dolari S.U.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de preț pentru marfa livrată, plus 3957 dolari S.U.A., echivalent în lei, cu titlu de dobânzi și 243.388.542 lei cheltuieli de arbitrare.

Acțiunea în anularea acestei sentințe arbitrale, respinsă inițial ca tardivă, a fost rejudecată urmare casărilor dispuse prin hotărârile judecătorești date în căile de atac exercitate în cauză (recurs, contestație în anulare, rejudecare recurs cu casare cu trimitere spre rejudecare), iar prin sentința comercială nr. 35 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dată în fond după casare, a fost admisă pe motivul prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ., cu consecința reținerii cauzei pentru rejudecarea fondului, fond soluționat prin sentința comercială nr. 70 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Instanța a reținut în argumentarea acestei soluții că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, nefăcând nici un demers pentru ca instalația furnizată pârâtei să funcționeze la parametrii contractuali și nici nu a remediat deficiențele semnalate de pârâtă, așa încât nu poate pretinde plata prețului instalației, în cauză apreciindu-se că sunt întrunite cerințele excepției de neexecutare a contractului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În criticile invocate și argumentate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în esență, greșita aplicare a dispozițiilor art. 1074 C. civ. și art. 1314 C. civ., precum și interpretare a operării excepției de neexecutare a contractului, întrucât ea și-a îndeplinit obligația de livrare a instalației, așa încât și pârâta este ținută să plătească prețul cu dobânzile aferente.

La termenul de astăzi s-a invocat netimbrarea recursului. Recursul urmează a fi anulat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 cât și dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., taxele de timbru se plătesc anticipat, iar dovezile ce atestă plata acestora se atașează cererii de recurs. În speță, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație nici măcar după înștiințarea sa asupra cuantumului taxelor datorate, 4145 lei taxă judiciară și 5 lei timbru judiciar, înștiințare făcută odată cu citarea sa pentru astăzi, așa încât, recursul său urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC T.E. SRL Timișoara împotriva sentinței nr. 70 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.