ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr.

194 din 24 iunie 2005 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de

pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost

admisă în parte cererea reclamantei SC T.E. SRL Timișoara, iar pârâta

SC U.M. SA Rm. Vâlcea a fost obligată la plata sumei de 118.482,92 dolari

S.U.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu

de preț pentru marfa livrată, plus 3957 dolari S.U.A., echivalent în

lei, cu titlu de dobânzi și 243.388.542 lei cheltuieli de arbitrare.

Acțiunea în anularea acestei

sentințe arbitrale, respinsă inițial ca tardivă, a fost

rejudecată urmare casărilor dispuse prin hotărârile

judecătorești date în căile de atac exercitate în cauză

(recurs, contestație în anulare, rejudecare recurs cu casare cu trimitere

spre rejudecare), iar prin sentința comercială nr. 35 din 17 martie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

dată în fond după casare, a fost admisă pe motivul prevăzut

de art. 364 lit. b) C. proc. civ., cu consecința reținerii cauzei

pentru rejudecarea fondului, fond soluționat prin sentința

comercială nr. 70 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Instanța a reținut în

argumentarea acestei soluții că reclamanta nu și-a îndeplinit

propriile obligații contractuale, nefăcând nici un demers pentru ca

instalația furnizată pârâtei să funcționeze la parametrii

contractuali și nici nu a remediat deficiențele semnalate de

pârâtă, așa încât nu poate pretinde plata prețului

instalației, în cauză apreciindu-se că sunt întrunite

cerințele excepției de neexecutare a contractului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În criticile invocate și

argumentate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

invocă, în esență, greșita aplicare a dispozițiilor art.

1074 C. civ. și art. 1314 C. civ., precum și interpretare a

operării excepției de neexecutare a contractului, întrucât ea

și-a îndeplinit obligația de livrare a instalației, așa

încât și pârâta este ținută să plătească

prețul cu dobânzile aferente.

La termenul de astăzi s-a

invocat netimbrarea recursului.

Recursul urmează a fi anulat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20

din Legea nr. 146/1997 cât și dispozițiilor art. 302

1

alin.

(2) C. proc. civ., taxele de timbru se plătesc anticipat, iar dovezile ce

atestă plata acestora se atașează cererii de recurs.

În speță, recurenta nu

și-a îndeplinit această obligație nici măcar după

înștiințarea sa asupra cuantumului taxelor datorate, 4145 lei

taxă judiciară și 5 lei timbru judiciar, înștiințare

făcută odată cu citarea sa pentru astăzi, așa încât,

recursul său urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta SC T.E. SRL Timișoara

împotriva sentinței nr. 70 din 26 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.