ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3205/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 944 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat, printre alții, M.I.A. (fiul lui N. și A.) la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 278/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța analizând ansamblul materialului probator a reținut că la 20 februarie 2008 coinculpatul A.C., și el condamnat în cauză, a vândut colaboratorului Ș.M., prin intermediul inculpatului M.I.A., 2 doze de heroină, de 0,20 gr., pentru suma de 100 lei, prețul fiind primit de inculpatul M.A.I. Instanțele au făcut o analiză detaliată a modului în care a fost concepută activitatea infracțională de vânzare de droguri, în baza declarațiilor inculpaților, a martorului cu identitate protejată, a înregistrărilor audio-video din 20 februarie 2008 și a raportului de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2008. Tribunalul a reținut că în privința inculpatului M.I.A. sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la înjumătățirea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia penală nr. 59/ A din 9 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I., care critică modul de individualizare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 944 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.I.A. care solicită reducerea pedepsei, motiv de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Este adevărat că prin aplicarea art. 16 din aceeași lege limitele de pedeapsă aplicabilă inculpatului au devenit de la 5 la 10 ani închisoare. Inculpatul a fost sancționat cu 3 ani închisoare, sub limita minimă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, în condițiile în care este recidivist. Este adevărat că a avut o conduită sinceră, dar acestei împrejurări instanțele i-au dat o eficiență corespunzătoare prin reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. O reducere și mai accentuată a pedepsei ar face să fie încălcate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 52 din același cod. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 59/ A din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.