ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3205/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința

penală

nr. 944 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

fost condamnat, printre alții, M.I.A. (fiul lui N. și A.) la 3 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut și aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 278/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța analizând

ansamblul materialului probator a reținut că la 20 februarie 2008 coinculpatul

A.C., și el condamnat în cauză, a vândut colaboratorului Ș.M., prin intermediul

inculpatului M.I.A., 2 doze de heroină, de 0,20 gr., pentru suma de 100 lei,

prețul fiind primit de inculpatul M.A.I.

Instanțele au făcut o analiză detaliată a

modului în care a fost concepută activitatea infracțională de vânzare de

droguri, în baza declarațiilor inculpaților, a martorului cu identitate

protejată, a înregistrărilor audio-video din 20 februarie 2008 și a raportului

de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2008.

Tribunalul a reținut că în privința inculpatului

M.I.A. sunt aplicabile

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la înjumătățirea

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia penală nr. 59/ A din 9 martie 2010 Curtea de

Apel București, secția a II-a penală,

a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.I., care critică modul de individualizare a pedepsei aplicate prin

sentința penală nr. 944 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția

a II-a penală.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul

M.I.A.

care solicită reducerea pedepsei, motiv de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost

condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Este adevărat că prin

aplicarea art. 16 din aceeași lege limitele de pedeapsă aplicabilă inculpatului

au devenit de la 5 la 10 ani închisoare.

Inculpatul a fost

sancționat cu 3 ani închisoare, sub limita minimă, prin aplicarea

circumstanțelor atenuante, în condițiile în care este recidivist.

Este adevărat că a avut

o conduită sinceră, dar acestei împrejurări instanțele i-au dat o eficiență

corespunzătoare prin reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

O reducere și mai

accentuată a pedepsei ar face să fie încălcate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 52 din același cod.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.A.

împotriva Deciziei penale nr. 59/ A din 9 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.