ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 27 ianuarie

2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

A interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2

ani închisoare.

În baza prevederilor

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) conform art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității

de 0,23 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.

a dedus prevenția inculpatului de la 29 mai 2008 la 27 ianuarie 2009.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 29 mai 2009,

inculpatul N.M. a fost prins în flagrant în timp ce vindea denunțătorului

M.V.C. 4 punguțe ce cântăreau 0,35 gr. heroină contra sumei de 200 RON.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu, de

supraveghere și de verificare și, respectiv, cel de inseriere a bancnotelor

însumând 200 RON, de prindere în flagrant, rapoartele de constatare

tehnico-științifice, declarațiile martorilor M.V.C. și P.A., precum și

declarațiile inculpatului N.M.

Fiind audiat, atât pe

parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești,

inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei de trafic de droguri,

susținând că este un simplu consumator.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 127 din 25 mai 2009, în

temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de

inculpatul N.M. împotriva Sentinței penale nr. 69/F din data de 27 ianuarie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

23848/3/2008.

A desființat, în

parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

A descontopit

pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului N.M. în pedepsele

componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa principală

de 10 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000;

- pedeapsa principală

de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

A redus pedeapsa

principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pentru această infracțiune pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

A redus pedeapsa

principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a

contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală

cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei

principale.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 29 mai 2008 și până la zi.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând greșita

individualizare a pedepsei, chiar și de către instanța de apel, față de noua

poziție a sa de recunoaștere a faptei.

În acest sens, a solicitat a se da o eficiență

mărită dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen. având în vedere circumstanțele reale

ale săvârșirii faptei, cantitatea de heroină foarte mică, de 0,35 gr., precum

și de circumstanțele sale personale, respectiv, împrejurarea că a recunoscut

fapta și a crescut la casa de copii, fiind un copil abandonat.

Recursul este

nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea

instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei

avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte,

împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescența lor,

atitudinea inculpatului, respectiv faptul că atât în fața instanței de apel,

cât și în fața celei de recurs a dat o declarație de recunoaștere și regret a

faptelor, circumstanțele personale ale acestuia, împrejurarea că este fără

antecedente penale, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a

fost just individualizată, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de dispozițiile art. 74 lit. a), c și art. 76 lit. d) C. pen., potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv

prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului

acesteia.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 25 mai 2009 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la

29 mai 2008 la 26 august 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 august 2009.