ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 69 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) conform art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,23 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 29 mai 2008 la 27 ianuarie 2009. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 29 mai 2009, inculpatul N.M. a fost prins în flagrant în timp ce vindea denunțătorului M.V.C. 4 punguțe ce cântăreau 0,35 gr. heroină contra sumei de 200 RON.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu, de supraveghere și de verificare și, respectiv, cel de inseriere a bancnotelor însumând 200 RON, de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifice, declarațiile martorilor M.V.C. și P.A., precum și declarațiile inculpatului N.M. Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei de trafic de droguri, susținând că este un simplu consumator. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 127 din 25 mai 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de inculpatul N.M. împotriva Sentinței penale nr. 69/F din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 23848/3/2008. A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: A descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - pedeapsa principală de 10 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; - pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. A redus pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pentru această infracțiune pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. A redus pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2008 și până la zi. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., susținând greșita individualizare a pedepsei, chiar și de către instanța de apel, față de noua poziție a sa de recunoaștere a faptei. În acest sens, a solicitat a se da o eficiență mărită dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen. având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cantitatea de heroină foarte mică, de 0,35 gr., precum și de circumstanțele sale personale, respectiv, împrejurarea că a recunoscut fapta și a crescut la casa de copii, fiind un copil abandonat. Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescența lor, atitudinea inculpatului, respectiv faptul că atât în fața instanței de apel, cât și în fața celei de recurs a dat o declarație de recunoaștere și regret a faptelor, circumstanțele personale ale acestuia, împrejurarea că este fără antecedente penale, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a), c și art. 76 lit. d) C. pen., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2008 la 26 august 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009.