ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2514/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC O. SRL

Timișoara, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, a chemat în

judecată pe pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA și SC S. SA

Lovrin, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, prin

efectul legii, imobilul situat în Timișoara, Str. Ion Barac, a trecut în

proprietatea pârâtei SC S. SA și să se dispună intabularea dreptului de

proprietate asupra acestui imobil în CF.

Prin sentința civilă nr. 110

din 15 februarie 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL, a constatat

că imobilul situat în Timișoara, Str. Ion Barac a trecut în proprietatea SC S.

SA, prin efectul legii, și a dispus intabularea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilului situat în Timișoara, Str. Ion Barac.

Pentru a pronunța această

sentință, a reținut, în esență, că prin încheierea din 19 aprilie 2001,

pronunțată în dosarul nr. 2487/com/s/2001 al Tribunalului Timiș, a fost admisă

cererea formulată de către lichidatorul societății S. Lovrin fiind aprobată

propunerea privind vânzarea directă a imobilului situat în Timișoara, Str. I

Barac, sub denumirea de „spațiu comercial înscris la poziția 2, neintabulat”.

Deși dreptul de proprietate

al SC S. SA Lovrin nu a fost înscris în C.F., acest drept a fost dobândit de

către societate prin efectul legii, potrivit dispozițiilor art. 1, 20 și 21 din

Legea nr. 15/1990, astfel că pârâta avea posibilitatea de a dispune de bunurile

aflate în proprietatea sa, printre care și imobilul în litigiu.

Totodată, instanța de fond a

respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâții S.R. reprezentat de către P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L. TIMIȘOARA,

întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în

sensul că prezentul litigiu nu s-a purtat între aceleași părți, între care s-a

purtat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 6542/com/s/2005 al

Tribunalului Timiș, dosar în care inclusiv pârâții au recunoscut că nu au fost

părți.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia civilă nr. 103/ A din 26 mai 2008, a respins apelul formulat de

pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA, reținând, în esență, că,

în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece între prezentul

litigiu și cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9747 din 24 octombrie

2006 pronunțată în dosarul nr. 2241/325/2006, rămasă definitivă prin decizia nr.

231/ A din 27 martie 2007 și irevocabilă prin decizia nr. 647/ R din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, nu este îndeplinită condiția triplei identități dintre litigii,

respectiv identitatea de obiect, cauză și părți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și

respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.

Recurenții pârâți, prin

motivele de recurs, au susținut că atât instanța de fond cât și instanța de

apel au aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și fără a se ține

cont de starea de fapt dovedită cu înscrisurile existente la dosarul cauzei. Pe

fondul acțiunii, recurenții-pârâți, reluând cu punct și virgulă motivele din

apel sub forma criticilor în recurs, au reiterat excepția puterii de lucru

judecat, întrucât pe rolul Tribunalului Timiș s-a aflat dosarul nr. 6542/Com/S/2005,

iar prin acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL împotriva SC S. SA Lovrin a

solicitat să se dispună intabularea în favoarea reclamantei a imobilului în

litigiu, în suprafață de 35 mp, a cotei indivize din 771 m.p., înscris în C.F.

Timișoara, cu părți comune 4,54 % și teren în folosința, prin construirea unei

cărți funciare noi.

Totodată, recurenții-pârâți

au susținut că deși art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, consacră existența

unor drepturi reale extratabulare și opozabilitatea acestora față de terți,

chiar fără înscrierea în C.F., la alin. (3) al aceluiași articol, se precizează

că titularul unor drepturi astfel dobândite nu poate dispune de ele, decât după

înscrierea lor în C.F.

Totodată, susțin că SC S. SA

a dispus în mod nelegal dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu,

fără ca acesta să fie înscris în C.F. și fără ca hotărârea judecătorească să

fie pronunțată și în contradictoriu cu instituția noastră.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Deși recurenții-pârâți

indică, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se

constată că în realitate pârâții aduc în discuție greșita stabilire a situației

de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea

de atac folosită. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce

la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare

formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea

greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenții-pârâți

circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critici

de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Cât privește critica

excepției puterii de lucru judecat instanța de apel în mod corect a reținut că

între prezentul litigiu dedus judecății și cel în care s-a pronunțat decizia

irevocabilă nr. 647/ R din 18 iunie 2007 al Curții de Apel Timișoara pronunțată

în dosarul nr. 2241/325/2006, nu este îndeplinită condiția triplei identități

dintre litigii, respectiv identitate de obiect, cauză și părți.

În raport de considerentele

expuse anterior, Înalta Curte urmează să înlăture critica privind art. 26 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 7/1996.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenții pârâți urmează a fi obligați către intimata-reclamantă SC O.

SRL Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei.

Pentru considerentele reținute,

conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâții P.M.

TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 103/ A

din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA împotriva deciziei

civile nr. 103/ A din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenții pârâți la

suma de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC O. SRL

TIMIȘOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 octombrie 2009.