ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2514/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SRL Timișoara, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, a chemat în judecată pe pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA și SC S. SA Lovrin, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, prin efectul legii, imobilul situat în Timișoara, Str. Ion Barac, a trecut în proprietatea pârâtei SC S. SA și să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în CF. Prin sentința civilă nr. 110 din 15 februarie 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL, a constatat că imobilul situat în Timișoara, Str. Ion Barac a trecut în proprietatea SC S. SA, prin efectul legii, și a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în Timișoara, Str. Ion Barac.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut, în esență, că prin încheierea din 19 aprilie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2487/com/s/2001 al Tribunalului Timiș, a fost admisă cererea formulată de către lichidatorul societății S. Lovrin fiind aprobată propunerea privind vânzarea directă a imobilului situat în Timișoara, Str. I Barac, sub denumirea de „spațiu comercial înscris la poziția 2, neintabulat”. Deși dreptul de proprietate al SC S. SA Lovrin nu a fost înscris în C.F., acest drept a fost dobândit de către societate prin efectul legii, potrivit dispozițiilor art. 1, 20 și 21 din Legea nr. 15/1990, astfel că pârâta avea posibilitatea de a dispune de bunurile aflate în proprietatea sa, printre care și imobilul în litigiu.

Totodată, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții S.R. reprezentat de către P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L. TIMIȘOARA, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în sensul că prezentul litigiu nu s-a purtat între aceleași părți, între care s-a purtat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 6542/com/s/2005 al Tribunalului Timiș, dosar în care inclusiv pârâții au recunoscut că nu au fost părți. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 103/ A din 26 mai 2008, a respins apelul formulat de pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M.

TIMIȘOARA, reținând, în esență, că, în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece între prezentul litigiu și cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9747 din 24 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2241/325/2006, rămasă definitivă prin decizia nr. 231/ A din 27 martie 2007 și irevocabilă prin decizia nr. 647/ R din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, nu este îndeplinită condiția triplei identități dintre litigii, respectiv identitatea de obiect, cauză și părți. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.

Recurenții pârâți, prin motivele de recurs, au susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel au aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și fără a se ține cont de starea de fapt dovedită cu înscrisurile existente la dosarul cauzei. Pe fondul acțiunii, recurenții-pârâți, reluând cu punct și virgulă motivele din apel sub forma criticilor în recurs, au reiterat excepția puterii de lucru judecat, întrucât pe rolul Tribunalului Timiș s-a aflat dosarul nr. 6542/Com/S/2005, iar prin acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL împotriva SC S. SA Lovrin a solicitat să se dispună intabularea în favoarea reclamantei a imobilului în litigiu, în suprafață de 35 mp, a cotei indivize din 771 m.p., înscris în C.F.

Timișoara, cu părți comune 4,54 % și teren în folosința, prin construirea unei cărți funciare noi. Totodată, recurenții-pârâți au susținut că deși art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, consacră existența unor drepturi reale extratabulare și opozabilitatea acestora față de terți, chiar fără înscrierea în C.F., la alin. (3) al aceluiași articol, se precizează că titularul unor drepturi astfel dobândite nu poate dispune de ele, decât după înscrierea lor în C.F. Totodată, susțin că SC S. SA a dispus în mod nelegal dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fără ca acesta să fie înscris în C.F. și fără ca hotărârea judecătorească să fie pronunțată și în contradictoriu cu instituția noastră.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Deși recurenții-pârâți indică, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se constată că în realitate pârâții aduc în discuție greșita stabilire a situației de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Recurenții-pârâți circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și nu de nelegalitate. Cât privește critica excepției puterii de lucru judecat instanța de apel în mod corect a reținut că între prezentul litigiu dedus judecății și cel în care s-a pronunțat decizia irevocabilă nr. 647/ R din 18 iunie 2007 al Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. 2241/325/2006, nu este îndeplinită condiția triplei identități dintre litigii, respectiv identitate de obiect, cauză și părți. În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte urmează să înlăture critica privind art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996. Potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenții pârâți urmează a fi obligați către intimata-reclamantă SC O. SRL Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 103/ A din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții P.M. TIMIȘOARA – prin P. și C.L.M. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 103/ A din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenții pârâți la suma de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC O. SRL TIMIȘOARA. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.