ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8

decembrie 2006 reclamanta SC B.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta

Primăria Comunei Scorțeni solicitând ca în baza sentinței ce se

va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

123.897 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor pe care reclamanta le-a

efectuat în baza contractului de concesiune din 25 august 1997 și

suportarea dobânzii comerciale aferente acestei sume, precum și la plata

daunelor suferite ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de concesiune.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul de

concesiune din 25 august 1997 prin care i-au fost predate reclamantei în

concesiune pentru o perioadă de 9 ani un teren în suprafață de

245 mp și construcția aflată pe acesta.

A mai precizat reclamanta

că la data încheierii contractului de concesiune a efectuat

nenumărate lucrări de renovare și extindere a lucrării, cât

și un plan de afaceri care nu mai poate fi realizat din moment ce

contractul de concesiune a fost reziliat unilateral de către pârâtă,

motiv pentru care nu a mai realizat profit deși a investit sume importante

de bani în imobilul ce a făcut obiectul concesiunii.

Prin sentința nr. 317

din 17 martie 2008 Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 47.462,11 lei contravaloare investiții, 2.398,92

lei dobândă legală și cheltuieli de judecată.

Totodată s-au respins

excepțiile invocate de pârâtă considerând că litigiul este de

natură comercială și are calitate procesuală pasivă.

Soluția

pronunțată a fost schimbată în parte urmare admiterii apelului

formulat de reclamantă și pârâta obligată la plata sumei de

111.372 lei contravaloare investiții în loc de 47.462,11 lei urmare

expertizei efectuate în cauză, conform deciziei nr. 90 din 3 iunie 2009.

S-au înlăturat

criticile pârâtei motiv de faptul că potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001

primarul reprezintă autoritatea administrativă teritorială în

relațiile cu alte autorități publice, deci are calitate

procesuală pasivă.

De asemenea se

consideră că litigiul este comercial, iar pârâta nu a făcut apel

împotriva încheierii prin care s-a ridicat excepția de

necompetență materială.

Cu petiția

înregistrată la data de 30 iunie 2009 Primăria Comunei Scorțeni

a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile

vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 3

și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține

că hotărârea a fist dată cu încălcarea competenței instanței

de contencios administrativ fiind vorba de punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică.

Recursul este fondat.

Astfel, conform art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în forma în vigoare

la data introducerii cererii de chemare în judecată) „Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

Conform art. 2 alin. (1) lit

c) teza finală din legea contenciosului administrativ sunt asimilate

actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate

de autoritățile publice care au ca obiect:

-punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică;

-executarea lucrărilor

de interes public;

-prestarea serviciilor

publice;

- achizițiile publice.

Litera e) a aceluiași art.

2 definește contenciosul administrativ ca activitatea de soluționare,

de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit

legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o

autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau

încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi,

fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a

rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Conform art. 8 alin. (2) din

legea contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ

este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele

premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.

În speță, litigiul

dedus judecații s-a născut din executarea unui contract de concesiune

a unui bun proprietate publică al Comunei Scorțeni. Ca imobilul ce

face obiectul contractului este situat in domeniul public al comunei

Scorțeni, rezultă din Certificatul de Urbanism din 19 noiembrie 2004.

Contractul de concesiune a

imobilului proprietate publică, este un contract administrativ, în sensul

arătat de art. 2 alin. (1) litera c) din legea contenciosului, întrucât

este un contract încheiat de o autoritate publică având ca obiect punerea

în valoare a unui bun proprietate publică.

Cererea de obligare a

pârâtei la plata unor despăgubiri derivând din executarea contractului de

concesiune, este un litigiu care, în baza art. 8 alin. (2) din legea

contenciosului, atrage competenta de soluționare a instanțelor de

contencios administrativ.

În raport de aceste elemente

este evident că atât hotărârea pronunțată de secția

comercială a Curții de Apel Ploiești, cât și hotărârea

pronunțată de secția comercială a Tribunalului Prahova, nu

sunt legale întrucât instanțele nu erau competente să

soluționeze această cauză, secțiile de contencios

administrativ fiind cele chemate să soluționeze prezenta cauză.

În raport de elementele sus

menționate este evident faptul că hotârile instanțelor

anterioare sunt nelegale fiind pronunțate prin încălcarea

competenței de soluționare a instanțelor de contencios

administrativ astfel că

:

Văzând

dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Primăria Comunei Scorțeni împotriva deciziei nr. 90 din 3

iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 12.995 lei cheltuieli de judecată către intimata SC B.R.

SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.