ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4263/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 306/1259/2005 reclamanta SC I.V. SRL a chemat în judecată pe pârâta reclamantă SC S.R.I. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la: -plata sumei de 120.000 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate; -plata contravalorii materialelor folosite la placarea fațadei imobilului din Municipiul Curtea de Argeș; -plata dobânzii legale pentru sumele neachitate; -plata cheltuielilor de judecată; Ulterior, reclamanta și-a completat cererea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii manoperei la lucrările efectuate la imobilul reparat, respectiv, pentru placarea fațadei și a parchetului montat la nivelul unu și doi al imobilului respectiv.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumelor încasate necuvenit, reprezentând contravaloarea lucrărilor neexecutate sau executate necorespunzător la imobilul în litigiu, a dobânzii legale și a penalităților datorate conform contractului pentru nepredarea lucrărilor în termenul contractual, precum și a contravalorii demolării lucrărilor necorespunzătoare. Prinn sentința comercială nr. 1136 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC I.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.R.I. SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 180.645,50 RON debit și suma de 54.514 RON dobânda legală.

Cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.R.I. SRL a fost respinsă ca nefondată. În motivarea sentinței, instanța a reținut că părțile au încheiat un contract convenind ca reclamanta să execute lucrările de reparații și modernizare la imobilul proprietatea pârâtei. Până la data de 30 iunie 2006 reclamanta a efectuat și facturat lucrări de construcție în sumă de 701.066,39 RON iar pârâta a achitat doar suma de 520.418,89 RON. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că la data de 30 iunie 2006 pârâta datora reclamantei suma de 180.647,50 RON la care se adaugă și dobânda aferentă în cuantum de 51.514 RON. Cererea reconvențională a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că pârâta a achitat sume în plus față de lucrările efectuate de reclamantă și nici sume plătite cu titlu de avans.

Împotriva sentinței comerciale nr. 1136 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș a formulat apel pârâta SC S.R.I. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 17 din 26 februarie 2010. În motivarea deciziei, instanța de apel a respins critica vizțnd lipsa procedurii prealabile având în vedere că reclamantul a încercat recuperarea creanței și pe calea somației de plată, împrejurare din care rezultă că părțile nu se pot concilia, iar desfășurarea formală a procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. ar fi inutilă. A fost respinsă și critica vizțnd nemotivarea hotărârii de către instanța de fond având în vedere că judecătorul a decis în raport de probatoriul administrat, nefiind nicio apărare formulată care să nu fi fost verificată de judecător și care să îndreptățească pe apelantă să invoce omisiunea judecătorului de a verifica acea apărare.

Și criticile vizând fondul cauzei au fost respinse de instanța de apel având în vedere convențiile legal făcute de părți, drepturile și obligațiile părților, iar susținerea apelantei potrivit căreia contractele în litigiu ar fi false au fost înlăturate întrucât acestea au fost depuse la dosar fiind semnate inclusiv de apelantă fiind executate și achitate în cea mai mare parte, iar litigiul dintre părți vizează restul de preț neachitat de apelanta pârâtă. Cu privire la facturile rămase neachitate, instanța nu poate să cenzureze prețul menționat în facturi decât dacă aceasta și-a modificat elementele constitutive ale tarifului, în raport de cele care au alcătuit prețul facturilor achitate deja.

Critica vizând neexecutarea contractului a fost înlăturată având în vedere că excepția de neexecutare a fost invocată pentru prima dată în apel. Ca urmare în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei iar facturile înregistrate în contul 410 – furnizori, sunt prin definiție facturi acceptate. Faptul că ulterior apelanta s-a răzgândit, hotărând să nu mai accepte facturile nu poate fi invocată în instanță ca argument pentru refuzul plății în baza raporturilor contractuale. Împotriva deciziei comerciale nr. 17 din 16 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a formulat recurs pârâta SC S.R.I. SRL, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta face o prezentare pe larg a situației de fapt și a celor două hotărâri pronunțate de instanțele de fond, reiterând criticile formulate în apel, critici ce vizează netemeinicia hotărârii recurate sub aspectul stabilirii situației de fapt și a probatoriului administrat. Sintetizând motivele de casare invocate de recurentă și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., se reține că în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se invocă lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. și faptul că cele două instanțe au apreciat greșit îndeplinirea condiției prealabile în sensul că părțile au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă.

În baza rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., instanța trebuia să ceară reclamantei să îndeplinească cerințele legale vizând cererea de chemare în judecată, cerere ce a fost modificată cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Instanța de apel nu a dat curs cererii de probatorii solicitată, în sensul de a dispune refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, context în care a fost încălcat dreptul fundamental de acces la justiție. Greșit au fost analizate probele fără să se țină cont că, contractele invocate de către reclamanta intimată și cele prezentate de pârâtă sunt diferite. În continuare, recurenta expune pe larg criticile vizând probatoriul administrat în cauză concluzionând că a fost încălcat și dreptul său la un proces echitabil.

Recurenta critică decizia pronunțată de instanța de apel și prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrebându-se retoric „care este temeiul legal pe care instanța își bazează afirmațiile, având în vedere că nu există nici o probă la dosar care să ateste cele afirmate”. Niciodată nu a fost făcută proba predării-primirii lucrărilor invocate de reclamantă ca efectuate la imobilul subsemnatei. Instanța de apel invocă prevederile art. 148 2 C. civ. dar nu face aplicarea integrală a acestui text, omițând aspectul legat de verificarea lucrărilor și omite aplicarea art. 5, art. 6, art. 26, art. 31 din Regulamentul din data de 14 iunie 1994 de recepție a lucrărilor de construcții și instalații.

Prin concluziile scrise depuse în fața ambelor instanțe s-a arătat mecanismul prin care reclamanta a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată cu privire la existența devizului de lucrări și prezentarea lui înainte de încheierea contractului din 2006. De aici, în opinia recurentei, rezultă o nouă aplicare greșită a legii de către instanța de apel, având în vedere că temeiul pe care își bazează concluziile instanței referitor la prețul lucrărilor este nelegal. Din probele administrate nu rezultă stabilirea prețului și nici modul de determinare al acestuia și ca atare facturile invocate de reclamantă sunt nule. Toate facturile emise de reclamantă au fost semnate de reclamantă atât în calitate de furnizor cât și la rubrica „semnătura de primire”, fapt ce atestă nerespectarea condițiilor de valabilitate ale acestora.

Ca atare în mod greșit a reținut instanța de apel că facturile au fost acceptate la plată, acestea fiind înregistrate în contul 401-1 „Furnizori neacceptați – Facturi neconforme”. Intimata SC I.V. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat. Prin dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. se prevede efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a încerca soluționarea pe cale amiabilă prin conciliere directă a litigiilor. Scopul și finalitatea acestor reglementări este de a stabili că voința părților a fost și este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă.

Recurenta pârâtă se prevalează de neîndeplinirea prevederilor art. 720 1 C. civ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiție al reclamantei. Recurenta pârâtă nu poate susține că nu a avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor solicitate de reclamantă, de actele pe care se bazează cât timp, înainte de promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a încercat recuperarea debitului născut din aceleași raporturi juridice pe calea somației de plată în dosarul nr. 1075/1259/2006. Este adevărat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., însă nerespectarea acestora nu poate duce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, atâta timp cât recurenta pârâtă nu a invocat și nu a dovedit o vătămare.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că prevederile dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. au fost îndeplinite în sensul că voința părților a fost acea de a soluționa litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanțele anterioare interpretând și aplicând corect dispozițiile legale evocate. Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 720 3 lit. c) C. proc. civ. dar numai lipsa din cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui reclamantului atrage nulitatea cererii, lipsa celorlalte elemente prevăzute de art. 720 3 C. proc. civ. atrage nulitatea numai dacă pârâtul dovedește că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Recurenta pârâtă invocă dispozițiile art. 720 3 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. arătând că recurenta nu a indicat modul de calcul prin care s-a ajuns la suma solicitată și faptul că nu au fost indicate ce înscrisuri i-au fost comunicate conform art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., dar lipsurile invocate pot atrage nulitatea numai dacă se face dovada vătămării suferite. Recurenta nu poate susține că nu a avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor solicitate și probele administrate în condițiile în care pentru primul termen de judecată din data de 20 mai 2008 a fost citată cu copie acțiunii fapt ce rezultă din procesul verbal de la dosarul de fond. Nu se poate reține lipsa de rol activ, invocat de recurentă întrucât judecătorul nu se poate substitui în drepturile părților, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecății și obiectul judecății, cererea de chemare în judecată respectând cerințele prevăzute de art. 112 și art. 720 3 C. proc.

civ. Recurenta a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., critică nefondată având în vedere că intimata reclamantă nu a modificat obiectul acțiunii ci a mărit câtimea obiectului cererii în raport de expertiza efectuată în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Ambele instanțe de fond s-au preocupat să stabilească starea de fapt incidentă în speță, au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu expertize la cererea părților. Procedând la interpretarea și coroborarea tuturor probelor au concis că în baza raporturilor contractuale pârâta datorează contravaloarea lucrărilor efectuate și dobânda aferentă sumelor neachitate în termen.

De altfel, recurenta critică decizia recurată pe aspecte de netemeinicie urmărind reaprecierea tuturor probelor, ceea ce ar atrage schimbarea situației de fapt. Reaprecierea probelor administrate de către instanța de fond și schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se mai poate face în calea de atac a recursului, având în vedere că pct. 10 și 11 ale art. 304 au fost abrogate. Instanța de apel a respectat și dispozițiile art. 292 așin. (1) C. proc. civ. cu privire la mijloacele de apărare și dovezile pe care părțile le pot utiliza înaintea instanței de apel, în condițiile în care în fața primelor instanțe au fost administrate probele necesare și utile soluționării cauzei, iar din dezbateri în apel nu a rezultat necesitatea refacerii probatoriului.

Chiar apelanta, în motivarea apelului (dosar apel) arată că „dovezile pe care le invocă în susținerea apelului sunt cele care se află la dosarul cauzei, urmând a fi completate cu alte mijloace de probă care ar rezulta din dezbateri”. În consecință nu se poate invoca încălcarea dreptului fundamental privind accesul liber la justiție având în vedere că și accesul liber la justiție poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în așa fel încât să nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsură ocrotite prin lege, părțile având drepturi cât și obligații procesuale stabilite în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., drepturi procesuale ce trebuie exercitate conform dispozițiilor art. 723 alin. (1). Dispozițiile art. 292 C. proc.

civ. dă posibilitatea instanței de apel să încuviințeze administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, prerogativă de natură a duce la finalizarea legală și temeinică a procesului, cu luarea în considerare și a imperativului celerității, fără să afecteze dreptul fundamental de acces la justiție. În condițiile în care din dezbateri nu a rezultat necesitatea completării probatoriului, instanța de apel s-a pronunțat în limitele investirii, cu respectarea dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., fără a încălca drepturile procesuale ale apelantei, apelanta având obligația de a depune diligențe pentru a solicita și administra probele necesare soluționării cauzei. De altfel apelanta a lipsit la dezbaterile din ședința publică din data de 19 februarie 2010, iar instanța de apel dând eficiență dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc.

civ. vizând dreptul la apărare a amânat pronunțarea pentru ca apelanta să depună concluzii scrise. Ca urmare, motivele de recurs invocate de recurent prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate. Este de observat că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cerințelor legale. Evocând acest motiv, recurenta dorește reaprecierea probelor, criticând decizia recurată pe aspecte de netemeinicie și nu pe nelegalitate. Este de necontestat că în baza raporturilor contractuale dintre părți, reclamanta a efectuat lucrări la imobilul proprietatea recurentei pârâte, iar valabilitatea contractelor încheiate de părți a fost recunoscută de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar fond.

Prin aceeași întâmpinare pârâta a recunoscut și efectuarea lucrărilor contestând doar faptul că reclmanta nu a predat lucrările printr-un proces verbal. Existența lucrărilor efectuate în baza raporturilor contractuale a fost constatată prin procesul verbal din 6 noiembrie 2006 la cererea pârâtei recurente. Simpla afirmație a recurentei pârâte în sensul că, contractele anexate la dosar sunt false, afirmație neînsoțită de o cerere privind aplicarea dispozițiilor art. 178 C. proc. civ. vizând verificarea de scripte sau înscrierea în fals nu duce la înlăturarea consecințelor juridice născute din contractele încheiate de părți în condițiile art. 969 – art. 970 C. civ. Nu se poate susține aplicarea parțială a dispozițiilor art. 148 2 C. civ.

vizând recepția lucrului și achitarea în mare parte a lucrărilor executate deoarece acest text de lege stabilește regulile generale privind recepția lucrărilor executate în contractul de antrepriză. Textul vizat instituie prezumția că lucrările plătite sunt prezumate că au fost executate, și ca urmare instanța de apel a stabilit că litigiul dintre părți nu mai poate avea ca obiect decât restul prețului neachitat. Existența și contravaloarea lucrărilor executate de intimata reclamantă au fost stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, astfel că nu se poate susține aplicarea greșită a legii în privința prețului stabilit în contractele pentru executarea lucrărilor.

Cu privire la facturile emise de intimata reclamantă și înregistrate în contabilitatea pârâtei la contul 401 „furnizori” se constată că recurenta critică termenii folosiți de instanța de apel atunci când a analizat motivul de apel vizând valabilitatea facturilor fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În concluzie, se reține că recurenta a dezvoltat pe larg motivele de recurs, dar criticile formulate vizează în mare măsură netemeinicia hotărârii pronunțate și nu nelegalitatea iar motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauza de față, motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC S.R.I.

SRL Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 17/A-C din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Intimata reclamantă a solicitat în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat dar nu a făcut dovada conform art. 116 9 C. civ. că a efectuat cheltuielile de judecată solicitate în condițiile în care nu a fost anexată chitanța de plată a sumei solicitate, motiv pentru care cererea va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.R.I. SRL Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 17/A-C din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă SC I.V. SRL Curtea de Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.