ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3800/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC T. SA a

solicitat în contradictoriu cu obligarea societății intimate la plata

sumei de 131.337,59 lei + TVA, reprezentând comision calculat conform

contractului de promotor și agency încheiat de părți și a

sumei de 39.521,63 lei + TVA cu titlu de dobândă legală.

Instanța de fond a admis

acțiunea, obligând societatea pârâtă la plata sumei de de 136.745,6

lei reprezentând contravaloare diferență de comision neachitată

(inclusiv TVA) și 47.030,73 lei (dobândă legală) - sentința

comercială nr. 1282/COM/2008 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, secția

comercială si de contencios administrativ.

Considerentele reținute de

instanța de fond care au dus la admiterea acțiunii, pot fi grupate în

3 categorii:

- proba raportului juridic existent

între părți (respectiv a Contractului de promotor cu valoare de

agency) în condițiile contractuale pretinse de reclamantă:

instanța de fond a constatat că deși nu există un contract

semnat între părți, existența și conținutul acestuia

se poate desprinde din probele administrate în cauză.

- îndeplinirea de către

reclamantă a obligațiilor contractuale de intermediere, în

măsura afirmată (față de toți clienții cu care

pârâta a încheiat contracte): prima instanță a reținut că pârâta

a recunoscut integral executarea de către reclamantă a

obligațiilor în măsura pretinsă și că din raportul de

expertiză contabilă ar fi rezultat că toți clienți

pretinși de reclamantă s-au regăsit în contabilitatea pârâtei;

- existența și plata

comisionului în procentul pretins de pârâtă (de 2% din totalul

vânzărilor): deși nu s-au emis facturi pentru un comision având

această valoare, prima instanță a reținut că el este

corect pretins de pârâtă.

În apelul formulat de SC K.S. SA,

instanța de control judiciar a admis apelul si a schimbat în parte

sentința atacată obligând societatea pârâtă să

plătească reclamantei suma de 110.412,8 lei reprezentând

contravaloare diferență de comision neachitat, precum și TVA-ul

aferent și dobânda legală - decizia comercială nr. 122/A/2009

din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Considerentele instanței de

apel au fost, în esență, următoarele:

În mod corect a reținut

instanța de apel că:

a. că pârâta și-a rezervat

dreptul de a proceda și la vânzarea directă a produselor sale

către clienți sau prin intermediul altor agenți decât

reclamanta, aceasta din urmă neavând exclusivitate nici pe o anumită

arie geografică, nici pe toate tranzacțiile societății;

b. facturi pentru comisionul aferent

astfel cum consideră reclamanta că i se datorează nu au fost

emise. Cele emise au fost achitate (cu excepția unei facturi, potrivit

completării expertizei contabile efectuate în apel);

c. din conținutul facturilor

rezultă dosar „comision vânzări luna.. fără a se putea

deduce modul de calcul.

Instanța de apel a mai

reținut că:

a. sumele achitate de pârâtă

către reclamantă în contul facturilor emise nu reprezintă

comisionul integral datorat;

b. deoarece plățile

efectuate de pârâtă către reclamantă s-au făcut urmare a

emiterii unor facturi fiscale acceptate de către pârâtă și

plătite, nu se poate vorbi despre neonorarea unor obligații

comerciale de către reclamantă, situație în care pârâta

datorează reclamantei și o diferență de comision până

la pragul de 2% solicitat de reclamantă.  În mod corect prima  instanță

a  acordat  relevanță probatorie declarației martorului A.M.

care confirmă existența comisionului de 2%.

c. raportul de expertiză

administrat în apel, a fost omologat în parte de instanță, care, pe

lângă suma suplimentară fixată cu titlu de comision în sarcina

pârâtei prin această lucrare (72.711 lei), a descoperit și o

creanță nouă constând într-o factură pretins

neachitată, de 14.932,8 lei cuprinsă în anexa la raportul de

expertiză.

d. deși acestea sunt singurele

componente ale pretinsului prejudiciu conform motivării instanței de

apel, aceasta decide că societatea pârâtă datorează reclamantei

suma de 110.412,8 lei la care se adaugă TVA și dobânda legală.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta care a invocat următoarele critici: hotărârea

pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. încălcarea art. 969 C. civ. și instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut - motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de control

judiciar a acordat reclamantei direct în apel și contravaloarea unei

facturi pretins neachitate, deși obiectul acțiunii introductive în

constituia exclusiv supliment comision.

Intimata a depus la dosar

întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, iar în

subsidiar a a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând cu

prioritate excepția tardivității invocată de către

intimată, conform art. 137 C. proc. civ., urmează a o respinge cu

motivarea că decizia atacată s-a comunicat recurentei la 12 februarie

2010, iar recursul s-a declarat la 26 februarie 2010 conform ștampilei

poștei aplicate pe plicul aflat la fila din prezentul dosar. Așadar,

calea de atac a fost exercitată înlăuntrul termenului procedural de

15 zile.

Cât privește prima

critică: hotărârea pronunțată este dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii - motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea art. 969 C. civ.,

Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată întrucât

raportul juridic substanțial a fost reconstituit de cele două

instanțe pe baza probelor administrate, demers ce a permis legala

stabilire a conținutului exact al clauzelor contractului.

Instanțele de fond și apel

au re-creat contractul pe baza existenței unor acte adiționale la

acesta, a declarațiilor unui și existenței unor contracte

similare cu alți intermediari, care ar fi avut fixate comisioane similare

celui pretins de intimata reclamantă, cu ignorarea faptului că

recurenta pârâtă practica comisioane diferite față de

diferiți agenți.

Astfel, instanța de apel nu a

încălcat prevederile art. 969 C.civ, apreciind în mod corect

conținutul și condițiile acordului comercial încheiat între

părți.

Fondată este însă a doua

critică- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu

s-a cerut - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar a acordat reclamantei direct în apel și

contravaloarea unei facturi pretins ncachitate, deși obiectul

acțiunii introductive în constituia exclusiv supliment de comision.

În cadrul completării la

raportul la expertiză contabilă administrată în fața

instanței de fond, expertul arată în esență că: prin

cercetarea documentelor contabile a rezultat un total al vânzărilor

(fără costurile de transport sau facturile emise pentru alte

prestații decât vânzarea de plăci PAL) de 174.554.502.212 rol- 17.455.450,2

ron); comisionul total datorat este de 327.101 ron; comisionul efectiv

plătit este de 254.330 ron; diferența de comision datorat este de

72.711 ron.

Instanța de apel reține pe

lângă acest supliment de comision și suma de 14.932,8 lei,

reprezentând contravaloarea unei facturi cuprinsă în anexa la raportul de

expertiză. Instanța constată că această factură

ar fi fost neplătită și obligă pârâta inclusiv la plata

acestei facturi.

Cu toate acestea, din obiectul

și motivarea în fapt a acțiunii introductive, rezultă că

pretențiile concrete ale reclamantei au vizat exclusiv suplimentul de

comision datorat ca urmare a faptului că în mai multe cazuri comisionul

acordat de pârâtă nu a fost de 2%, ci mai mic, încălcăndu-se

astfel prevederile contractuale.

Așadar din cuprinsul și

motivarea în fapt și în drept a acțiunii introductive rezultă

că reclamanta nu a solicitat niciodată instanței obligarea

pârâtei la plata facturilor restante. De altfel, concilierea prealabilă

dintre părți nu a avizat o asemenea dispută, iar

apărările formulate în fond și apel nu au privit o atare

pretenție, deoarece ea nu a format obiectul cererii de chemare în

judecată.

Cauza pretențiilor reclamantei

o reprezintă neacordarea unui supliment de comision rezultat din

neplicarea procentului pretins la facturile plătite depărată, astfel

încât acordarea direct în apel de către instanța de control judiciar

a unei sume suplimentare având alt temei de fapt și de drept (factură

neplătită) aduce atingere principiului disponibilității,

instanța de apel pronunțându-se ultra petita, cu încălcarea art.

304 pct. 6 C. proc. civ. așa încât obligarea pârâtei la plata unei sume

suplimentare de 20.000 lei, este nelegală.

Pentru aceste considerente, conform art.

312 și art. 274 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC

K.S. SA Sebeș împotriva deciziei nr. 122/A din 18 decembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, se va modifica în

parte decizia recurată în sensul că va fi schimbată în parte

sentința nr. 1282/COM din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, iar

pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de

72.771 lei reprezentând diferență de comision. Vor fi menținute

în rest dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate.

Va fi obligată intimata reclamantă SC T. SA Târgu Mureș la plata

sumei de 2.124,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

recurenta pârâtă SC K.S. SA Sebeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului invocată de intimata reclamantă SC

T. SA Târgu Mureș.

Admite recursul declarat de pârâta SC

K.S. SA Sebeș împotriva deciziei nr. 122/A din 18 decembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Modifică în parte decizia

recurată în sensul că schimbă în parte sentința nr. 1282/COM

din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba. Obligă pârâta să

plătească reclamantei suma de 72.771 lei reprezentând

diferență de comision.

Menține în rest

dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate.

Obligă intimata reclamantă

SC T. SA Târgu Mureș la plata sumei de 2124,41 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată către recurenta pârâtă SC K.S. SA Sebeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.