ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3800/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC T. SA a solicitat în contradictoriu cu obligarea societății intimate la plata sumei de 131.337,59 lei + TVA, reprezentând comision calculat conform contractului de promotor și agency încheiat de părți și a sumei de 39.521,63 lei + TVA cu titlu de dobândă legală. Instanța de fond a admis acțiunea, obligând societatea pârâtă la plata sumei de de 136.745,6 lei reprezentând contravaloare diferență de comision neachitată (inclusiv TVA) și 47.030,73 lei (dobândă legală) - sentința comercială nr. 1282/COM/2008 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, secția comercială si de contencios administrativ.

Considerentele reținute de instanța de fond care au dus la admiterea acțiunii, pot fi grupate în 3 categorii: - proba raportului juridic existent între părți (respectiv a Contractului de promotor cu valoare de agency) în condițiile contractuale pretinse de reclamantă: instanța de fond a constatat că deși nu există un contract semnat între părți, existența și conținutul acestuia se poate desprinde din probele administrate în cauză.

- îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor contractuale de intermediere, în măsura afirmată (față de toți clienții cu care pârâta a încheiat contracte): prima instanță a reținut că pârâta a recunoscut integral executarea de către reclamantă a obligațiilor în măsura pretinsă și că din raportul de expertiză contabilă ar fi rezultat că toți clienți pretinși de reclamantă s-au regăsit în contabilitatea pârâtei; - existența și plata comisionului în procentul pretins de pârâtă (de 2% din totalul vânzărilor): deși nu s-au emis facturi pentru un comision având această valoare, prima instanță a reținut că el este corect pretins de pârâtă. În apelul formulat de SC K.S.

SA, instanța de control judiciar a admis apelul si a schimbat în parte sentința atacată obligând societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 110.412,8 lei reprezentând contravaloare diferență de comision neachitat, precum și TVA-ul aferent și dobânda legală - decizia comercială nr. 122/A/2009 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Considerentele instanței de apel au fost, în esență, următoarele: În mod corect a reținut instanța de apel că: a. că pârâta și-a rezervat dreptul de a proceda și la vânzarea directă a produselor sale către clienți sau prin intermediul altor agenți decât reclamanta, aceasta din urmă neavând exclusivitate nici pe o anumită arie geografică, nici pe toate tranzacțiile societății; b. facturi pentru comisionul aferent astfel cum consideră reclamanta că i se datorează nu au fost emise.

Cele emise au fost achitate (cu excepția unei facturi, potrivit completării expertizei contabile efectuate în apel); c. din conținutul facturilor rezultă dosar „comision vânzări luna.. fără a se putea deduce modul de calcul. Instanța de apel a mai reținut că: a. sumele achitate de pârâtă către reclamantă în contul facturilor emise nu reprezintă comisionul integral datorat; b. deoarece plățile efectuate de pârâtă către reclamantă s-au făcut urmare a emiterii unor facturi fiscale acceptate de către pârâtă și plătite, nu se poate vorbi despre neonorarea unor obligații comerciale de către reclamantă, situație în care pârâta datorează reclamantei și o diferență de comision până la pragul de 2% solicitat de reclamantă.

În mod corect prima instanță a acordat relevanță probatorie declarației martorului A.M. care confirmă existența comisionului de 2%. c. raportul de expertiză administrat în apel, a fost omologat în parte de instanță, care, pe lângă suma suplimentară fixată cu titlu de comision în sarcina pârâtei prin această lucrare (72.711 lei), a descoperit și o creanță nouă constând într-o factură pretins neachitată, de 14.932,8 lei cuprinsă în anexa la raportul de expertiză. d. deși acestea sunt singurele componente ale pretinsului prejudiciu conform motivării instanței de apel, aceasta decide că societatea pârâtă datorează reclamantei suma de 110.412,8 lei la care se adaugă TVA și dobânda legală. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta care a invocat următoarele critici: hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. încălcarea art. 969 C. civ. și instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de control judiciar a acordat reclamantei direct în apel și contravaloarea unei facturi pretins neachitate, deși obiectul acțiunii introductive în constituia exclusiv supliment comision. Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, iar în subsidiar a a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția tardivității invocată de către intimată, conform art. 137 C. proc. civ., urmează a o respinge cu motivarea că decizia atacată s-a comunicat recurentei la 12 februarie 2010, iar recursul s-a declarat la 26 februarie 2010 conform ștampilei poștei aplicate pe plicul aflat la fila din prezentul dosar.

Așadar, calea de atac a fost exercitată înlăuntrul termenului procedural de 15 zile. Cât privește prima critică: hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea art. 969 C. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată întrucât raportul juridic substanțial a fost reconstituit de cele două instanțe pe baza probelor administrate, demers ce a permis legala stabilire a conținutului exact al clauzelor contractului. Instanțele de fond și apel au re-creat contractul pe baza existenței unor acte adiționale la acesta, a declarațiilor unui și existenței unor contracte similare cu alți intermediari, care ar fi avut fixate comisioane similare celui pretins de intimata reclamantă, cu ignorarea faptului că recurenta pârâtă practica comisioane diferite față de diferiți agenți.

Astfel, instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 969 C.civ, apreciind în mod corect conținutul și condițiile acordului comercial încheiat între părți. Fondată este însă a doua critică- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de control judiciar a acordat reclamantei direct în apel și contravaloarea unei facturi pretins ncachitate, deși obiectul acțiunii introductive în constituia exclusiv supliment de comision.

În cadrul completării la raportul la expertiză contabilă administrată în fața instanței de fond, expertul arată în esență că: prin cercetarea documentelor contabile a rezultat un total al vânzărilor (fără costurile de transport sau facturile emise pentru alte prestații decât vânzarea de plăci PAL) de 174.554.502.212 rol- 17.455.450,2 ron); comisionul total datorat este de 327.101 ron; comisionul efectiv plătit este de 254.330 ron; diferența de comision datorat este de 72.711 ron. Instanța de apel reține pe lângă acest supliment de comision și suma de 14.932,8 lei, reprezentând contravaloarea unei facturi cuprinsă în anexa la raportul de expertiză. Instanța constată că această factură ar fi fost neplătită și obligă pârâta inclusiv la plata acestei facturi.

Cu toate acestea, din obiectul și motivarea în fapt a acțiunii introductive, rezultă că pretențiile concrete ale reclamantei au vizat exclusiv suplimentul de comision datorat ca urmare a faptului că în mai multe cazuri comisionul acordat de pârâtă nu a fost de 2%, ci mai mic, încălcăndu-se astfel prevederile contractuale. Așadar din cuprinsul și motivarea în fapt și în drept a acțiunii introductive rezultă că reclamanta nu a solicitat niciodată instanței obligarea pârâtei la plata facturilor restante. De altfel, concilierea prealabilă dintre părți nu a avizat o asemenea dispută, iar apărările formulate în fond și apel nu au privit o atare pretenție, deoarece ea nu a format obiectul cererii de chemare în judecată.

Cauza pretențiilor reclamantei o reprezintă neacordarea unui supliment de comision rezultat din neplicarea procentului pretins la facturile plătite depărată, astfel încât acordarea direct în apel de către instanța de control judiciar a unei sume suplimentare având alt temei de fapt și de drept (factură neplătită) aduce atingere principiului disponibilității, instanța de apel pronunțându-se ultra petita, cu încălcarea art. 304 pct. 6 C. proc. civ. așa încât obligarea pârâtei la plata unei sume suplimentare de 20.000 lei, este nelegală. Pentru aceste considerente, conform art. 312 și art. 274 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC K.S.

SA Sebeș împotriva deciziei nr. 122/A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, se va modifica în parte decizia recurată în sensul că va fi schimbată în parte sentința nr. 1282/COM din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, iar pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 72.771 lei reprezentând diferență de comision. Vor fi menținute în rest dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate. Va fi obligată intimata reclamantă SC T. SA Târgu Mureș la plata sumei de 2.124,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC K.S. SA Sebeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata reclamantă SC T. SA Târgu Mureș. Admite recursul declarat de pârâta SC K.S. SA Sebeș împotriva deciziei nr. 122/A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că schimbă în parte sentința nr. 1282/COM din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 72.771 lei reprezentând diferență de comision. Menține în rest dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate. Obligă intimata reclamantă SC T. SA Târgu Mureș la plata sumei de 2124,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC K.S. SA Sebeș.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.