ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 5 martie 2008, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul I.Ș.J.

Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1. anularea deciziei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007 prin care, în urma evaluării activității manageriale, din perioada 2006 - 2007 i-a fost acordat calificativul BINE (84 puncte); 2. suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; 3. repunerea în situația anterioară numirii ca director al Școlii generale cu clasele I-VIII Lucieni și obligarea pârâtului să emită o decizie de numire ca titular al catedrei de biologie la Școala Coresi Târgoviște, beneficiind de toate drepturile ce decurg din această situație (dirigenție, salariu de merit, gradația „G.L.”, spor de continuitate etc.); 4. obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei pentru prejudiciul de imagine produs în rândul cadrelor didactice, precum și pentru deteriorarea stării de sănătate; 5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 3 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, la solicitarea pârâtului I.Ș.J. Dâmbovița, a dispus introducerea în cauză a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, în calitate de pârât. Prin sentința civilă nr. 864 din 5 august 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut, în esență, că obiectul acțiunii îl constituie anularea calificativului acordat reclamantului la evaluarea activității de director, calificativ care a fost contestat la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 1 combinat cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de apel. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 206 din 15 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie anularea adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ș.J. Dâmbovița, prin care, în urma evaluării activității manageriale, din perioada 2006 - 2007 i se aducea la cunoștință acordarea calificativului BINE (84 puncte), astfel că Tribunalul este instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că reclamantul a formulat contestație împotriva calificativului acordat și a adresat memorii Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, autoritate publică centrală, nu este de natură a atrage competența Curții de apel, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența se stabilește în funcție de rangul autorității publice emitente a actului contestat.

Constatând ivit conflictul negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Având în vedere obiectul cauzei, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și jurisprudența în materie, Înalta Curte stabilește competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, pentru considerentele arătate în continuare. Este necontestat faptul că litigiul poartă asupra adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ș.J. Dâmbovița, prin care reclamantului i se făcea cunoscut faptul că în urma evaluării activității manageriale din anul 2006 - 2007 i-a fost acordat calificativul BINE (84 puncte).

De altfel, Înalta Curte constată că reclamatul nu a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (la data pronunțării deciziei, reorganizat ca Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, conform dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 221/2008 și ale H.G. nr. 51/2009), întrucât nu contestă vreun act emis de minister și nici nu a solicitat introducerea în cauză a acestei instituții. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: „Art.

10 alin (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]”.

Întrucât pârâtul chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat este I.Ș.J. Dâmbovița, autoritate publică județeană, conform dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a litigiului aparține secției de contencios administrativ a tribunalului. În ceea ce privește faptul că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, autoritate publică centrală, a fost introdus în cauză în calitate de pârât la solicitarea pârâtului I.Ș.J. Dâmbovița, această împrejurare nu este de natură a atrage în mod automat competența Curții de apel, prin simpla invocare a dispozițiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, întrucât litigiul, așa cum s-a arătat anterior, privește un act administrativ emis de o autoritate publică județeană.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.I. și pârâții I.Ș.J. Dâmbovița și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.