ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2009

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată, la data de 5 martie 2008, pe rolul Tribunalului Dâmbovița,

secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.I. a chemat în

judecată pe pârâtul I.Ș.J. Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună:

din 19 noiembrie 2007 prin care, în urma evaluării activității manageriale, din

perioada 2006 - 2007 i-a fost acordat calificativul BINE (84 puncte);

ordinului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

anterioară numirii ca director al Școlii generale cu clasele I-VIII Lucieni și

obligarea pârâtului să emită o decizie de numire ca titular al catedrei de

biologie la Școala Coresi Târgoviște, beneficiind de toate drepturile ce decurg

din această situație (dirigenție, salariu de merit, gradația „G.L.”, spor de

continuitate etc.);

plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei pentru prejudiciul de imagine

produs în rândul cadrelor didactice, precum și pentru deteriorarea stării de

sănătate;

plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din

3 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios

administrativ, la solicitarea pârâtului I.Ș.J. Dâmbovița, a dispus introducerea

în cauză a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, în calitate de

pârât.

Prin sentința civilă nr. 864

din 5 august 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut, în esență, că obiectul acțiunii îl constituie anularea

calificativului acordat reclamantului la evaluarea activității de director,

calificativ care a fost contestat la Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului, autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 alin. (1) pct.

1 combinat cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de apel.

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 206 din 15

octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie anularea

adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ș.J. Dâmbovița, prin care,

în urma evaluării activității manageriale, din perioada 2006 - 2007 i se aducea

la cunoștință acordarea calificativului BINE (84 puncte), astfel că Tribunalul

este instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004. Împrejurarea că reclamantul a formulat contestație împotriva

calificativului acordat și a adresat memorii Ministerului Educației, Cercetării

și Tineretului, autoritate publică centrală, nu este de natură a atrage

competența Curții de apel, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, competența se stabilește în funcție de rangul

autorității publice emitente a actului contestat.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Având în vedere obiectul

cauzei, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

jurisprudența în materie, Înalta Curte stabilește competența în favoarea

Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,

pentru considerentele arătate în continuare.

Este necontestat faptul că litigiul

poartă asupra adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ș.J.

Dâmbovița, prin care reclamantului i se făcea cunoscut faptul că în urma

evaluării activității manageriale din anul 2006 - 2007 i-a fost acordat

calificativul BINE (84 puncte).

De altfel, Înalta Curte

constată că reclamatul nu a formulat cererea de chemare în judecată în

contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (la data

pronunțării deciziei, reorganizat ca Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării, conform dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 221/2008 și ale H.G. nr. 51/2009),

întrucât nu contestă vreun act emis de minister și nici nu a solicitat

introducerea în cauză a acestei instituții.

Potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 10 alin (1) Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]”.

Întrucât pârâtul chemat în

judecată în calitate de emitent al actului contestat este I.Ș.J. Dâmbovița,

autoritate publică județeană, conform dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare în fond a litigiului aparține secției de contencios

administrativ a tribunalului.

În ceea ce privește faptul

că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, autoritate publică centrală, a

fost introdus în cauză în calitate de pârât la solicitarea pârâtului I.Ș.J.

Dâmbovița, această împrejurare nu este de natură a atrage în mod automat

competența Curții de apel, prin simpla invocare a dispozițiilor art. 10 alin. (2)

teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele

administrative emise de autorități publice centrale se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, întrucât

litigiul, așa cum s-a arătat anterior, privește un act administrativ emis de o

autoritate publică județeană.

În consecință, în raport de

cele mai sus reținute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și

de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.I. și pârâții I.Ș.J. Dâmbovița și

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2009.