ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 471/CA/2008 pronunțată la data de 19 mai 2008, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea principală, promovată în contencios administrativ de către reclamanta D.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și pârâtul-reconvenient A.V. și a dispus anularea Ordinului nr. 112 din 10 ianuarie 2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prin Ministru. Cererea reconvențională formulată de A.V. a fost respinsă ca neîntemeiată. Deasemeni, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului București, precum și cea privind neintroducerea în termenul legal a procedurii prealabile de către contestatoarea D.D.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că prin Ordinul nr. 112 din 10 ianuarie 2007 emis de pârât, reconvenientul A.V. a fost numit în funcția de director pe o perioadă de 4 ani la Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia, acesta fiind admis la concursul organizat în perioada 13-24 noiembrie 2006, ale cărui rezultate au fost anulate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 494/CA din 16 mai 2007 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, în urma admiterii acțiunii formulată de reclamanta D.D. Reține astfel instanța de fond că dispoziția de numire în funcția publică de director al unui liceu din Mangalia, conținută de actul administrativ contestat este una nelegală, în condițiile în care ulterior, pe cale judecătorească , rezultatul concursului și validarea acestuia au fost anulate pentru încălcarea dispozițiilor legale în baza căruia s-au desfășurat.

Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, reclamanta întrunind condițiile pentru a putea participa la concurs, ulterior contestând întreaga procedură și documentații ce au stat la baza emiterii acestui ordin și care a fost anulată, dovedind așadar un interes legitim în promovarea acțiunii de față, fiind de fapt unul din cei doi participanți la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director la Liceul „Callatis” Mangalia. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, precum și pârâtul-reconvenient A.V., ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului invocă motivele de modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și susține în esență prin motivele de recurs formulate că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește cât și excepția inadmisibilității acțiunii precizate față de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. Aceasta, întrucât potrivit art. 145 alin. (7) și alin. (9) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ocuparea funcțiilor de director și director adjunct se face în urma câștigării concursului desfășurat în baza unei Metodologii de concurs și la propunerea Inspectoratului Școlar General, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului emițând ordin de numire pe o perioadă de 4 ani, atribuția Ministerului fiind doar aceea de a monitoriza desfășurarea concursurilor.

În plus arată recurentul-pârât, Inspectoratul Școlar al județului Constanța nu a solicitat până în prezent emiterea vreunui alt ordin de către ministru cu privire la funcția de director al Liceului Teoretic „Calatis” Mangalia, ca o consecință a punerii în executare a sentinței civile nr. 494/CA din 16 mai 2007 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ. Pârâtul-reconvenient A.V., critică sentința instanței de fond și susține în esență că aceasta este rezultatul unei greșite aplicări a legii, în condițiile în care el nu a fost parte în procesul aflat pe rolul Tribunalului Constanța, prin sentința pronunțată de această instanță anulându-se rezultatul concursului din perioada octombrie-noiembrie 2006, precum și procesul-verbal al Comisiei de rezolvare a contestațiilor și al procesului-verbal de validare a rezultatului concursului pentru ocuparea postului de director.

Printr-un al doilea motiv de recurs, pârâtul-reconvenient susține că sentința instanței de fond este greșită și pentru că nu s-a avut în vedere faptul că intimata-reclamantă D.D. nu a fost aptă medical pentru a participa la concurs, încălcându-se prevederile art. 2 lit. e) din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3142/2006 privind Metodologia de organizare și funcționare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director, director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat. În plus, apreciază recurentul, intimata-reclamantă nu mai dovedește un interes legitim pentru anularea acestui Ordin, deoarece în prezent ocupă un post de inspector școlar de specialitate, fiind numită prin concurs.

Intimata-reclamantă D.D., a depus note scrise, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte le va respinge, potrivit următoarelor considerente: Cu privire la recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului . Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată la instanța de fond de către acest recurent a fost rezolvată în mod corect prin respingerea acesteia ca nefondată. Argumentele prezentate de recurent în susținerea acestei excepții sunt nerelevante, de vreme ce, așa cum corect a reținut și instanța de fond, el este emitentul actului administrativ a cărei anulare se cere pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Dimpotrivă, legea contenciosului administrativ instituie în mod obligatoriu participarea la proces a emitentului actului administrativ ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepție invocată și de pârâtul-reconvenient A.V., este de observat că și acesteia i s-a dat o rezolvare legală de către prima instanță.

Plângerea prealabilă a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (7) din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă adresându-se mai întâi cu reclamație administrativă Ministerului la data de 4 mai 2007, la acest memoriu răspunzându-i-se cu adresa nr. 11652 din 3 iunie 2007, din răspunsul primit rezultând cu claritate că s-a solicitat revocarea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 112 din 10 ianuarie 2007. Dat fiind că actul administrativ cu caracter individual atacat este adresat altui subiect de drept, intimata-reclamantă a formulat plângerea în limitele termenului de 6 luni de la data emiterii actului, prevăzut la alin. (7) art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul A.V. Motivele invocate de acestea în susținerea nelegalității sentinței atacate, se referă la faptul că nu a fost citat în dosarul Tribunalului Constanța, unde prin decizia nr. 494/C din 16 mai 2007 s-a hotărât anularea rezultatului concursului și a procesului verbal de validare a rezultatului concursului pentru ocuparea postului de director, la faptul că intimata-reclamantă nu era aptă medical pentru a participa la concurs, precum și la faptul că în prezent numai are interes legitim în susținerea anulării Ordinului, deoarece prin concurs ocupă un post de inspector Școlar. Sentința Tribunalului Constanța, nr. 494/CA din 16 mai 2007 prin care s-au anulat rezultatele concursului este una irevocabilă, astfel încât sunt irelevante susținerile recurentului pârât, susțineri care, de fapt nu pot fi verificate în speța de față.

În ce privește lipsa interesului legitim al recurentei-intimate pentru anularea ordinului, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, pentru că atâta timp cât Ordinul a fost emis pe baza rezultatelor unui concurs, rezultate ce au fost anulate prin sentință judecătorească irevocabilă, aceasta dovedește o vătămare a drepturilor sale ocrotite de dispozițiile legale ce au fost încălcate, intimata-reclamantă fiind și ea participantă la concursul pentru ocuparea postului de director. Acest interes legitim subzistă chiar dacă la acest moment intimata-reclamantă ocupă un post de inspector școlar de specialitate pentru management educațional. Față de cele expuse, concluzia ce se desprinde este aceea că recursurile declarate sunt nefondate și în baza art. 312 C. proc.

civ., acestea urmează a fi respinse, sentința instanței de fond urmând a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarat de pârâții A.V. și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului ) împotriva sentinței civile nr. 471/CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.