ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2010

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 244/2/2010, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., cu referire la art. 160 b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților D.I., C.I.G. și B.D. și S.V., măsură care a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații D.I., C.I.G. B.D. și S.V. împotriva deciziei penale nr. 616/A din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații D.I. , C.I.G. și B.D. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din economia dispozițiilor Părții Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen. rezultă condiționarea admisibilității căilor de atac de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar. Or, potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurata, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, prin textul menționat a fost stabilită regula generală potrivit căreia încheierile pronunțate în primă instanță, ca și cele ale instanței de apel, sunt supuse recursului odată cu fondul, iar pentru a putea fi atacate cu recurs, separat, înaintea pronunțării în fond sau apel, după caz, trebuie ca acestea să se încadreze în excepția prevăzută de textul menționat, adică să fie prevăzute expres de lege. Însă, conform art. 141 C. proc.

pen., "încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat". Astfel, prin dispoziția legală menționată, cu referire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit căruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs încheierile pronunțate în cursul judecării în fond sau, după caz, în apel a cauzei penale. Î n prezenta cauză, recursurile exercitate de inculpați vizează o încheiere prin care instanța de recurs a menținut starea de arest preventiv a acestora și care, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 141 C. proc.

pen., nu poate fi atacată cu recurs în mod separat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații D.I., C.I.G. și B.D. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 244/2/2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații D.I., C.I.G. și B.D. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 244/2/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.