ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010, s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților I.A., G.F. și S.S. Pentru a dispune astfel, instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații I.A., G.F. și S.S. împotriva deciziei penale nr. 647/A din data de 13 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților I.A., G.F. și S.S. subzistă și în prezent și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpații I.A. și S.S. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Pe de altă parte, cu referire la încheierile pronunțate în cursul judecății, art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Cum dispozițiile art. 141 C. proc. pen., reglementează posibilitatea atacării, separate, cu recurs numai a încheierilor date în primă instanță și în apel, privitoare la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri preventive și menținerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea atacată s-a pronunțat în recurs, nu este incidență excepția prevăzută de art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen. Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, încheierea atacată de inculpații I.A. și S.S., pronunțată în cursul judecății, în recurs, nu este supusă căii de atac a recursului și nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs separat, fiind definitivă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.A. și S.S. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.A. și S.S. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie 2010.