ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010,

s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților I.A., G.F.

și S.S.

Pentru a dispune

astfel, instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații

I.A., G.F. și S.S. împotriva deciziei penale nr. 647/A din data de 13 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, a constatat că

temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a

inculpaților I.A., G.F. și S.S. subzistă și în prezent și impun în continuare

menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva

acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpații I.A. și S.S.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art.

385

1

alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Pe de altă

parte, cu referire la încheierile pronunțate în cursul judecății, art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs

numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Cum dispozițiile

art. 141 C. proc. pen., reglementează posibilitatea atacării, separate, cu

recurs numai a încheierilor date în primă instanță și în apel, privitoare la

luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri preventive și

menținerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea atacată s-a

pronunțat în recurs, nu este incidență excepția prevăzută de art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, conform

dispozițiilor legale menționate, încheierea atacată de inculpații I.A. și S.S.,

pronunțată în cursul judecății, în recurs, nu este supusă căii de atac a

recursului și nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs

separat, fiind definitivă.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate

de inculpații I.A. și S.S. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.A. și S.S. împotriva

încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu

minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 14472.01/303/2010.

Obligă pe

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie

2010.