ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 4417/269/2010, s-a constatat legalitatea și

temeinicia stării de arest a inculpaților G.I.I., S.M. și A.V., menținându-se

starea de arest a acestora.

Pentru a

dispune astfel, instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate de

inculpații G.I.I., S.M. și

A.V. împotriva

sentinței penale nr. 278 din data de 7 decembrie

2010 pronunțată de

Judecătoria Oltenița a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive a inculpaților G.I.I., S.M. și A.V. subzistă și în prezent

și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva

acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.I.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.

385

1

alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Pe de altă

parte, cu referire la încheierile pronunțate în cursul judecății, art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs

numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Cum

dispozițiile art. 141 C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării,

separate, cu recurs numai a încheierilor date în primă instanță și în apel,

privitoare la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri

preventive și menținerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea

atacată s-a pronunțat în recurs, nu este incidență excepția prevăzută de art.

385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Astfel,

conform dispozițiilor legale menționate, încheierea atacată de inculpatul G.I.I.,

pronunțată în cursul judecății, în recurs, nu este supusă căii de atac a

recursului și nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs

separat, fiind definitivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva

încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 4417/269/2010.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva încheierii din 26

ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 4417/269/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 aprilie 2011.