ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4417/269/2010, s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților G.I.I., S.M. și A.V., menținându-se starea de arest a acestora. Pentru a dispune astfel, instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații G.I.I., S.M. și A.V. împotriva sentinței penale nr. 278 din data de 7 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Oltenița a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G.I.I., S.M. și A.V. subzistă și în prezent și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.I. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Pe de altă parte, cu referire la încheierile pronunțate în cursul judecății, art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Cum dispozițiile art. 141 C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării, separate, cu recurs numai a încheierilor date în primă instanță și în apel, privitoare la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri preventive și menținerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea atacată s-a pronunțat în recurs, nu este incidență excepția prevăzută de art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen. Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, încheierea atacată de inculpatul G.I.I., pronunțată în cursul judecății, în recurs, nu este supusă căii de atac a recursului și nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs separat, fiind definitivă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4417/269/2010. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4417/269/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.