ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin sentința comercială nr. 1200 din 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul 339/40/E/2008 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H. SRL Botoșani în contradictoriu cu pârâții C.C. și C.L., cu obligarea pârâților să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, imobilul denumit „Restaurant S.” (construcție + teren), situat în municipiul Botoșani, județul Botoșani, cu cheltuieli de judecată în sumă de 9.233, 45 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea în revendicare care își are temeiul juridic în dispozițiile art. 480 și urm. C. civ., este o acțiune reală, petitorie prin care o persoană reclamă în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedat, instanța de judecată având sarcina de a analiza și compara titlurile invocate de pârâți și de a da eficientă unuia dintre ele.

Procedând la analizarea titlurilor de proprietate ale părților, instanța a constatat că reclamanta deține un titlul de proprietate pentru construcție, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, a cărui valabilitate a fost constatată irevocabil prin decizia nr. 1685 din 20 martie 2003 a fostei Curți Supreme de Justiție, secția civilă, înscris sub nr. 2350 din 12 martie 1997 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare a Judecătoriei Botoșani iar pentru terenul aferent construcției în suprafață de 391, 29 mp actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2005, irevocabil prin sentința nr. 1253 din 10 martie 2006 a Judecătoriei Botoșani și decizia nr. 65/R din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani a cărui opozabilitate fată de terț fără înscrierea în cartea funciară este garantată de lege prin art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 republicată.

Pârâții dețin ca și titlu de proprietate prin care își justifică deținerea imobilului revendicat actul de adjudecare din 18 iulie 2008 eliberat de executorul judecătoresc în dosarul nr. 26/2002 (BEJ S.D.) după executarea silită a debitorilor P.G. și P.M., întabulat conform încheierii nr. 30643 din 24 iulie 2008 în C.F. 9710/N a municipiului Botoșani. S-a apreciat că titlul de proprietate al reclamantei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264/1997, a fost primul înregistrat în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, respectiv la data de 12 martie 1997, iar al pârâților la 24 iulie 2008. În ceea ce privește terenul aferent construcției, reclamanta le-a dobândit prin actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2007 și constituie titlul de proprietate conform art. 516 pct. 8 C. proc.

civ., pârâții nedeținând nici un titlu de proprietate asupra terenului. În aceste condiții s-a apreciat acțiunea reclamantei SC H. SRL Botoșani ca fiind întemeiată. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâții C.C. și C.L., dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 3339/40/2008, ulterior strămutat prin încheierea din 30 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București la Curtea de Apel Târgu Mureș. Fiind sesizată cu soluționarea cererii de apel, instanța constată că prin această cerere pârâții solicită schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținând că aceasta nu a fost în măsură să justifice dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, singurele probe depuse la dosar de către reclamantă sunt o serie de sentințe judecătorești pronunțate în cadrul unor litigii între reclamantă și foștii proprietari ai imobilului P.G.

și P.M., hotărâri care nu le sunt opozabile. Se arată în continuare că au devenit proprietarii imobilului din litigiu prin actul de adjudecare din 18 iulie 2008 întocmit de către BEJ S.D., în dosarul de executare nr. 26/2008, act de adjudecare ulterior oricăror alte acte de executare și hotărâri judecătorești invocate de către reclamantă și, ca urmare, constituie un titlu de proprietate valabil și legal, fapt pentru care nu poate fi comparat în cadrul unei acțiuni în revendicare. Se mai susține că bunurile dobândite prin licitație publică sunt protejate de legiuitor, opozabilitatea față de terți fiind garantată prin lege. Prin decizia comercială nr. 74 din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâților.

S-a reținut în considerentele deciziei că în mod temeinic și legal tribunalul, în cadrul acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor a dat eficiență titlurilor de proprietate deținute de către reclamantă, acțiunea în revendicare fiind pe deplin justificată. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea apelului invocată de către reclamanta intimată, pe motiv că a avut loc o transmitere a calității procesuale pasive a pârâților prin înstrăinarea imobilului anterior pronunțării primei instanțe, s-a apreciat că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a comparat titlurile de proprietate a părților din litigiu, a dat eficiență titlurilor de proprietate deținute de către reclamantă asupra imobilului din litigiu, eficiență care are importanță și atunci când se va analiza legalitatea transferării de către pârâți a dreptului de proprietate a imobilului din litigiu către o terță persoană.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate reinterând aceleași critici ca și în apel. Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Textul de lege enunțat cuprinde o normă imperativă care impune o obligație la plata taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancțiunea nulității absolute a cererii și/sau căii de atac exercitate de parte.

Este elocvent faptul că această normă are caracter imperativ și absolut de la care nu se poate deroga prin voința părților, excepțiile operând ope legis sau la cererea părții interesate, conform O.U.G. nr. 51/2008 de acordare scutiri/eșalonări de la plata taxei judiciare de timbru. În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 396,20 lei și un timbru judiciar în valoare de 01,5 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 dosar recurs. Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții C.C. și C.L. împotriva deciziei nr. 74 din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.