ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 565/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 842 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea reclamantei - pârâte SC M.U. Botoșani.

S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei – reclamante SC V.S. SRL Botoșani.

A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie spațiu comercial situat în Botoșani, în suprafață de 65,50 mp.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 35.424 Euro în echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua plății reprezentând fructe civile culese de acesta (chirii) în termenul general de prescripție 19 octombrie 2007 – 19 octombrie 2004.

Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei - reclamante suma de 728.541.422 lei vechi reprezentând actualizarea prețului plătit de 23.345.000 lei vechi în raport de rata inflației stabilită de Institutul Național de Statistică.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei pârâte suma de 7.737,86 lei cheltuieli de judecată după compensare.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4785/40/E/2007 din 18 octombrie 2007 reclamanta SC M.U. Botoșani, reprezentată prin președinte B.D. a chemat în judecată pârâta SC V.S. SRL Botoșani pentru ca,

în contradictoriu cu aceasta, pe baza probelor ce se vor administra, instanța să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial situat în Botoșani, în suprafață de 65,60 mp, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că prin sentința nr. 397 din 21 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2115 din 01 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contractul de vânzare-cumpărare nr. 16627 din 9 octombrie 1995, având ca obiect spațiul comercial situat în Botoșani, în suprafață de 65,60 mp încheiat între cele două societăți comerciale, a fost anulat, părțile contractante fiind repuse în situația anterioară.

În atare situație, a arătat reclamanta, prin adresa nr. 45.2 VII/2007 a solicitat pârâtei să-i predea pe cale amiabilă posesia și proprietatea asupra spațiului comercial pe care îl deține fără titlu, însă aceasta a refuzat în mod nejustificat să se conformeze solicitării din adresă.

Prin încheierea din 27 martie 2008, în temeiul art. 164 C. proc. civ., instanța a dispus conexarea dosarului 856/40/E/2008 la dosar nr. 4785/40/2007.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 397 din 21 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr. 4035/E/1998 s-au respins excepțiile de tardivitate a modificării acțiunii față de prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a inadmisibilității acțiunii și a puterii de lucru judecat invocate de pârâta SC V.S. SRL Botoșani.

S-a admis acțiunea reclamantei SC M.U. Botoșani în contradictoriu cu pârâta SC V.S. SRL Botoșani, dispunându-se anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 16627 din 9 octombrie 1995 de Notariatul de Stat privind spațiul comercial situat în Botoșani, în suprafață de 65,60 mp cu repunerea părților în situația anterioară.

Sentința a devenit irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 53 din 3 mai 2006, a Curții de Apel Suceava, potrivit certificatului constatator existent la fila 8 dosar.

Instanța a reținut că până la data pronunțării hotărârii de anulare, clauzele din contractul de vânzare - cumpărare erau executate în totalitate atât de vânzător cât și de cumpărător.

Consecințele anulării actului constau în desființarea lui retroactivă și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat.

Față de aceste considerente, instanța având în vedere dispozițiile art. 485 C. civ. a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial situat în Botoșani, în suprafață de 65,60 mp.

A obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante suma de 728541422 lei vechi, reprezentând actualizarea prețului plătit de 23345000 lei, în raport de rata inflației stabilită de Institutul Național de Statistică potrivit expertizei contabile efectuată în cauză.

Acțiunea pentru plata contravalorii fructelor civile este supusă termenului general de prescripție de 3 ani instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, fiind o acțiune personală ce însoțește un drept subiectiv de creanță.

Suma cuvenită reclamantei cu titlu de fructe civile în cadrul termenului general de prescripție sub formă de chirie medie practicată în zona unde este situat imobilul este de 35424 EURO în echivalent lei la cursul oficial de schimb din ziua plății. (65,60 mp x 15 Euro/mp/lună x 36 luni = 35.414 Euro).

În temeiul art. 275 C. proc. civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.737,86 lei, cheltuieli de judecată după compensare.

Prin decizia nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC V.S. SRL și a schimbat în parte sentința apelată.

A obligat-o pe pârâta să-i plătească reclamantei pârâte suma de 7.084 Euro la cursul oficial de schimb din ziua plății, reprezentând fructe civile pentru perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007 (în loc de 3524 Euro).

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei pârâte suma de 5.767 lei cheltuieli de judecată după compensare (în loc de 7.737, 85 lei).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelul este întemeiat sub aspectul cuantumului fructelor civile și va fi admis pentru următoarele considerente:

Prima instanță a acordat reclamantei pârâte suma de 35424 Euro cu titlu de fructe civile, socotind un preț mediu de 15 Euro/mp/lună, având în vedere concluziile raportului de expertiză care vorbește despre chiriile din zonă ca fiind situate între valorile de 3-118 Euro/mp/lună, stabilind aleatoriu un cuantum de 15 Euro/mp/lună, fără a trimite la o singură probă în acest sens - cerere, ofertă de spații de închiriat, alt contract de închiriere, prețurile de pornire a licitațiilor pentru concesionarea clădirilor aparținând domeniului public, orice altă probă.

Așa fiind, curtea de apel a înlăturat concluziile expertizei în ce privește această chestiune, reținând, față de prețurile minimale practicate în zona centrală de SC L. SA Botoșani pentru anul 2008 și 2009 (fila 36) pentru un spațiu având aceeași utilitate (0,5 coeficient zonă+1,5 utilitate+0,25 grad de dotare+0,25 starea clădirii = 2,5 pentru anul 2008 și 0,5+2,5+0,25+0,25 - 3,5 pentru anul 2009), că valoarea medie a chiriei pentru spațiul în discuție (bar) a fost de 3 Euro/mp/lună și în consecință a schimbat sentința apelată în sensul stabilirii valorii fructelor la suma de 7.084 Euro.

În ce privește celelalte critici formulate de apelant acestea au fost respinse pentru următoarele considerente:

Astfel, referitor la pretinsa contrarietate de hotărâri, curtea de apel observă că autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale a fost invocată în fața instanței ce a pronunțat hotărârea de anulare a contractului, ea fiind respinsă pentru lipsa identității de cauză (fila 6 dosar fond), așa încât, hotărârea în discuție fiind irevocabilă, această chestiune nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual.

În ce privește obligarea pârâtei reclamante la predarea imobilului, curtea de apel a constatat că anularea contractului de vânzare-cumpărare 1-a pus pe cumpărător în postura de posesor fără titlu al imobilului în discuție, acțiunea în revendicare formulată de proprietarul neposesor fiind în mod justificat admisă de prima instanță, apelantul neputând opune reclamantului buna sa credință la achiziționarea imobilului.

În fine, referitor la solicitarea subsidiară vizând valoarea de circulație a imobilului, curtea a amintit că declararea nulității unui contract are ca efect repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate. Or, prestația apelantului a fost aceea de plată a sumei de bani, așa încât, urmare a anulării contractului, el poate să obțină valoarea actualizată a acestei sume de bani și nu valoarea actuală a imobilului, pentru bunul motiv că, dat fiind principiul retroactivității efectelor nulității, imobilul nu a fost niciodată al lui.

În consecință, constatând apelul întemeiat sub aspectul cuantumului fructelor civile datorate de apelant, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a schimbat sentința în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 7.084 Euro cu acest titlu (în loc de 35.424 Euro), cheltuielile de judecată urmând a fi recalculate în raport de admiterea pretențiilor apelantului și compensate, astfel încât pârâta să plătească reclamantei suma de 5.767 lei cu acest titlu, în loc de 7.737,86 lei.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta SC M.U. Botoșani, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei atacate sub aspectul cuantumul fructelor civile, cu titlu de chirie medie, la suma de 7.084 Euro la 35.424 Euro, cât a solicitând legal tribunalul și menținerea integrală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu recalcularea cheltuielilor de judecată în sarcina intimatei-pârâte reclamante SC V.S. SRL Botoșani, efectuate de societatea sa la instanța de fond și de recurs.

Recurenta reclamantă susține astfel că obiectul cererii sale de recurs îl vizează cuantumul fructelor civile - cu titlu de chirie medie - solicitate în dosar nr. 856/40/E/2008 al Tribunalului Botoșani, conexat la data de 27 martie 2008 la dosarul nr. 4785/40/2007, pe care prima instanță l-a admis și a obligat-o pe intimata-pârâtă să i le plătească, în sumă de 35.424 Euro, pentru perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007, pe care instanța de apel le-a diminuat la suma de 7.084 Euro, în mod neîntemeiat și nelegal , încălcând prin aceasta dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Arată că încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către Curtea de Apel Suceava constă în aceea că, aceasta, s-a substituit organelor abilitate de a efectua expertiza necesară într-un anumit domeniu de activitate, cum este cazul expertizei contabile din această cauză, pentru care judecătorul nu posedă această pregătire specială.

Susține că, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în prima instanță de expertul N.G., instanța de apel a „calculat” din proprie inițiativă chiria, prevalându-se de adresa nr. 3061 din 4 mai 2009 a SC L. SA Botoșani, pentru anii 2008-2009, la 3 Euro/mp/lună, ignorând procedura de formare a prețului mediu al chiriilor într-o piață activă și liberă, cu diverse categorii de întreprinzători privați și unități aparținând statului.

Mai mult decât atât, arată recurenta-reclamantă, instanța de apel calculând prețurile minimale practicate în zona centrală de SC L. SA, pentru restaurantul SC V.S. SRL care funcționează în spațiul aflat în acest litigiu, nici nu l-a încadrat la activitățile comerciale, pentru care prețul pe mp/lună este de 6 Euro/lună, conform adresei nr. 3061 din 4 aprilie 2009.

Pe de altă parte, mai arată recurenta-reclamantă, calculul efectuat de instanța de apel a vizat anii 2008 și 2009 – ani de recesiune economică, în condițiile în care, în prima instanță fructele civile – cu titlu de chirie medie – s-au calculat prin expertiza contabilă și au fost admise în cuantum de 35424 Euro pentru perioada 19 octombrie 2004 – 19 octombrie 2007, adică pentru altă perioadă decât aceea calculată de instanța de apel, respectiv 2008 – 2009.

În concluzie, recurenta-reclamantă susține că, prin modalitatea de substituire a instanței de apel, în locul expertului contabil N.G. care a efectuat în primă instanță raportul de expertiză contabilă, cât și pentru lipsa motivelor pe care s-a sprijinit calcularea fructelor civile – la prețurile minimale ale chiriilor pentru zona în care se află spațiul comercial aflat în litigiu, precum și pentru încălcarea dispozițiilor pct. 8 și 9 C. proc. civ., decizia curții de apel nu este legală și temeinică, sub aspectul criticilor aduse la capătul doi de cerere al fructelor civile.

Împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs și pârâta SC V.S. SRL Botoșani.

Fără a invoca vreun temei legal, recurenta-pârâtă susține în esență că formularea repunerii părților în situația anterioară dată prin sentința nr. 397 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani este foarte neclară, așa încât fiecare parte a înțeles sensul ei în mod diferit.

Din cauza neclarităților C.U. Botoșani a deschis procesul de revendicare a spațiului, prin dosarul nr. 4785/40/2007, iar SC V.S. SRL Botoșani, prin acțiunea reconvențională a solicitat în mod îndreptățit restituirea sumei cu care a fost cumpărat spațiul în anul 1995 la valoarea de piață de la data actuală, înainte de a restitui spațiul către C.U. Botoșani.

Consideră că instanțele nu au judecat cu aceeași unitate de măsură ambele părți contractante și o altă neclaritate în sentințele date de Tribunalul Botoșani rezidă din faptul că nu se menționează suma de pornire în calculele făcute, iar prin admiterea apelului de către Curtea de Apel Suceava s-a redus așa zisa chirie pe mp, dar nu s-a operat și compensarea după stabilirea noii chirii, astfel că suma stabilită de Tribunalul Botoșani ar fi alta mult mai mare - reducându-se chiria.

În consecință, recurenta-pârâtă solicită rejudecarea cauzei, iar repunerea părților în situația de dinainte să fie inversul vânzării, respectiv cumpărării spațiului din anul 1995.

De asemenea, solicită respingerea pretenției S.C.U. Botoșani de a primi fructe civile cu titlu de chirie pentru perioada menționată și restituirea sumei plătite pentru cumpărarea spațiului de către SC V.S. SRL Botoșani, la valoarea de piață stabilită de către expertul desemnat de Tribunalul Botoșani.

În ce privește recursul reclamantei, examinând motivele de recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

Critica recurentei-reclamante ce vizează greșita stabilire a contravalorii chiriei spațiului comercial în litigiu, de către instanța de apel prin înlăturarea concluziilor expertizei contabile efectuate în primă instanță de expertul N.G. privind această chestiune, fără a se baza pe părerea autorizată a unui expert este întemeiată.

Într-adevăr, în acord cu dispozițiile art. 201-214 C. proc. civ., obiectul unei expertize îl constituie împrejurările de fapt asupra cărora expertului i se cere să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca profesionist într-un anumit domeniu,- activitate pentru care este necesară o pregătire specială pe care judecătorul nu o posedă.

Se constată că în speță instanța înlăturând concluziile unui raport de expertiză contabilă a calculat chiria în discuție, din proprie inițiativă, ignorând procedura de formare a prețului mediu al chiriilor practicate în zona în care se află spațiul comercial și neprecizând care au fost motivele (considerentele) care au condus la adoptarea acestei soluții respectiv la calcularea fructelor civile la nivelul prețurilor minimale ale chiriilor pentru zona în care se află spațiul comercial în litigiu.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanța a luat în considerare, sub acest aspect, adresa nr. 3061 din 4 mai 2009 a SC L. SA Botoșani care se referă la un cuantum al chiriilor pentru anii 2008-2009, or, în cauză, obiectul cererii reclamantei a vizat cuantumul fructelor civile – cu titlu de chirie medie, pentru perioada 19 octombrie 2004-19 octombrie 2007.

Astfel fiind, cum recursul formulat în cauză de reclamantă nu poate primi o soluție judicioasă, în lipsa clarificării acestei chestiuni care ține de administrarea probelor, în speță a unei expertize contabile, și cum în recurs nu se poate administra această probă (art. 305 C. proc. civ.) necesară dezlegării corecte a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 315 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta SC M.U. Botoșani, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei expertize din care să rezulte modalitatea de calcul și cuantumul sumei, reprezentând fructe civile cuvenite reclamantei pe perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007, pe care instanța de apel le consideră relevate, în adoptarea soluției pe care instanța o va pronunța în cauză.

În ce privește recursul pârâtei, se constată următoarele:

Recursul, potrivit Titlului V, Capitol I din Codul de procedură civilă, este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs.

Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, dar nu a indicat nici un temei legal, iar argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu, va da eficiență prevederilor art. 302

1

alin.

(1)

lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC M.U. BOTOȘANI împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie

2010

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecare.

Constată nul recursul declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.