ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1509/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1509/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3254 din 3 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4487/90/2007 al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta
SC N.R. SRL
București împotriva pârâtei SC U.S. GOVORA SA Râmnicu Vâlcea, precum și cererea de obligare a părților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, investită ca urmare a strămutării cauzei de la Tribunalul Vâlcea, a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 194.392,08 lei (RON) reprezentând cheltuieli de judecată în cadrul procedurii de executare silită, cu dobânda legală în materie comercială, pe perioada cuprinsă între data plății acestei sume de către reclamantă societății de avocatură și data achitării ei efective de către pârâtă. Temeiul acestei solicitării l-a constituit sentința arbitrală nr. 275/2005 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 420.047,47 lei (RON) cu titlu de contravaloare marfă, dobândă legală și cheltuieli arbitrale.
Pentru recuperarea, prin executare silită a debitului stabilit prin titlu executoriu, reclamanta a încheiat un contract de asistență juridică cu S.C.A. M.D.P., în schimbul unui onorariu de 163.354,69 lei (RON) plus TVA pentru încasarea căruia a emis trei facturi fiscale. Raportând cererea reclamantei la probele administrate în dosarul execuțional, tribunalul a constatat că suma de 194.392,08 lei reprezentând onorariu avocațial în faza de executare silită a fost pusă în executare în dosar nr. 144/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc C.M., sumele fiind virate în contul Societății civile de avocatură, astfel încât, în realitate, reclamanta urmărește prin demersul judiciar inițiat obligarea pârâtei să plătească din nou o sumă ce a fost deja executată, motiv pentru care a respins acțiunea.
Apelul formulat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 84 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, s ecția comercială contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că probele administrate au relevat faptul că toate sumele datorate de pârâtă, inclusiv cele de executare au fost achitate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta
SC N.R. SRL
București, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., susținând că este eronată concluzia instanței de apel, potrivit căreia admiterea acțiunii reclamantei ar echivala cu obligarea pârâtei să plătească de două ori suma, deoarece, în realitate, cheltuielile de judecată nu au fost niciodată achitate de pârâtă, deși aceasta este parte căzută în pretenții în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., situație în care datorează integral cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia derulării litigiului și a executării silite. Analizând recursul formulat prin prisma motivele invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea, constată că este nefondat.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanțele anteriore, au aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ. concluzionând, în limitele cererii de chemare în judecată - având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii de executare silită - și în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a achitat integral debitul stabilit prin titlul executoriu cât și cheltuielile de executare silită indicându-se cu exactitate datele și sumele achitate. Cum în recurs, examinarea probelor este exclusă, din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac, iar prin decizia recurată nu se poate reține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., Curtea, observând totodată, că recurenta susține nejustificat prin cererea de recurs că obiectul litigiului îl reprezintă și cheltuielile ocazionate de derularea litigiului în care s-a obținut titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.