ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1509/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3254

din 3 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4487/90/2007 al Tribunalului

Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC N.R. SRL

București împotriva pârâtei SC

U.S.

GOVORA SA Râmnicu Vâlcea, precum și cererea

de obligare a părților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță, investită ca urmare a strămutării

cauzei de la Tribunalul Vâlcea, a reținut în esență că reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 194.392,08 lei (RON) reprezentând

cheltuieli de judecată în cadrul procedurii de executare silită, cu dobânda

legală în materie comercială, pe perioada cuprinsă între data plății acestei

sume de către reclamantă societății de avocatură și data achitării ei efective

de către pârâtă.

Temeiul acestei

solicitării l-a constituit sentința arbitrală nr. 275/2005 a Curții de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin

care pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 420.047,47 lei

(RON) cu titlu de contravaloare marfă, dobândă legală și cheltuieli arbitrale.

Pentru recuperarea, prin executare silită a debitului stabilit prin titlu

executoriu, reclamanta a încheiat un contract de asistență juridică cu S.C.A. M.D.P.,

în schimbul unui onorariu de 163.354,69 lei (RON) plus TVA pentru încasarea

căruia a emis trei facturi fiscale.

Raportând

cererea reclamantei la probele administrate în dosarul execuțional, tribunalul

a constatat că suma de 194.392,08 lei reprezentând onorariu avocațial în faza

de executare silită a fost pusă în executare în dosar nr. 144/2006 al Biroului

Executorului Judecătoresc C.M., sumele fiind virate în contul Societății civile

de avocatură, astfel încât, în realitate, reclamanta urmărește prin demersul

judiciar inițiat obligarea pârâtei să plătească din nou o sumă ce a fost deja

executată, motiv pentru care a respins acțiunea.

Apelul formulat

de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 84 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, s

ecția

comercială contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că probele

administrate au relevat faptul că toate sumele datorate de pârâtă, inclusiv

cele de executare au fost achitate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta

SC N.R. SRL

București, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., susținând că este eronată concluzia instanței de apel, potrivit

căreia admiterea acțiunii reclamantei ar echivala cu obligarea pârâtei să

plătească de două ori suma, deoarece, în realitate, cheltuielile de judecată nu

au fost niciodată achitate de pârâtă, deși aceasta este parte căzută în

pretenții în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., situație în care

datorează integral cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia derulării

litigiului și a executării silite.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivele invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea,

constată că este nefondat.

Astfel, contrar susținerilor

recurentei, instanțele anteriore, au aplicat corect dispozițiile art. 274 C.

proc. civ. concluzionând, în limitele cererii de chemare în judecată - având ca

obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cadrul

procedurii de executare silită - și în baza probelor administrate în cauză, că

reclamanta a achitat integral debitul stabilit prin titlul executoriu cât și

cheltuielile de executare silită indicându-se cu exactitate datele și sumele

achitate.

Cum în recurs, examinarea probelor

este exclusă, din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac,

iar prin decizia recurată nu se poate reține aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea, observând totodată, că recurenta

susține nejustificat prin cererea de recurs că obiectul litigiului îl

reprezintă și cheltuielile ocazionate de derularea litigiului în care s-a

obținut titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai

2010.