ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2003

Asupra recursului se rețin

următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Botoșani, sub nr. 208/1997, SC C. SA Botoșani a solicitat instanței

ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC E. SA, sucursala D.E.E.

Botoșani, să oblige pârâta la plata sumei de 6.340.366.661 lei, reprezentând

diferența dintre costurile realizate și tariful aprobat pentru energia termică,

potrivit H.G. nr. 553/1995, la 587.193.251 lei sumă inclusă nejustificat în

balanța SC C. SA, reprezentând contravaloare apă fierbinte, la 2.957.790.800

lei penalități la cele două sume, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

civilă nr. 26 din 17 ianuarie 2000, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 8.256.712.009 lei, din care 6.340.366.661 lei

reprezentând pierderi la activitatea energiei termice, 587.193.251 lei, sumă

cuprinsă eronat în activul balanței SC C. SA Botoșani și suma de 1.329.152.097

lei penalități legale calculate până la 22 aprilie 1997.

Pârâta a mai fost obligată la

103.282.120 lei cheltuieli de judecată și la 5.000.000 lei suplimentul de

expertiză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în raport cu Convenția din 25 septembrie 1995 și expertiza efectuată

în cauză, că pârâta datorează sumele reprezentând pierderile la energie termică,

suma cuprinsă în activul balanței SC C. SA, penalitățile fiind, însă, de

1.329.152.087 lei, nu de 2.957.790.800 lei, cât s-a solicitat prin acțiune.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 169 din 5 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

SC E. SA București, sucursala de D.E.E.

Botoșani, a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct.

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului se arată,

în esență, că:

- Hotărârile sunt nelegale, deoarece

s-au interpretat greșit prevederile H.G. nr. 553/1995, la data publicării

hotărârii respective SC C. SA era în administrarea efectivă a reclamantei,

conform protocolului din 31 martie 1995. Hotărârea respectivă nu dispune

revenirea la situația anterioară, fapt ce rezultă cu claritate din H.G. nr. 654

din 27 iulie 1995. Dispozițiile ei nu sunt aplicabile pentru SC C. SA Botoșani,

fapt ce rezultă și din H.G. nr. 461/1995;

- Atât la fond, cât și în apel, au

invocat nulitatea convenției din 25 septembrie 1995, încheiată de R.E.N.E.L.,

cu nerespectarea principiului specialității, convenția respectivă nu a fost

respectată de reclamantă;

- Nu s-a ținut seama de faptul că

reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii;

- Soluția se întemeiază pe reținerea

greșită a dispozițiilor H.G. nr. 461/1995, SC C. SA Botoșani fiind în

administrarea și gestionarea Consiliului Local municipal Botoșani, în

activitatea de producere, livrare și distribuire a energiei termice, nu puteau

fi aplicate, pentru activitățile respective, tarife tip R.E.N.E.L.;

- Ministerul Finanțelor, prin adresa

nr. 145729 din 9 mai 1995, a dispus înregistrarea sumei de 6.340.366.361 lei în

bilanțul R.A.M., nedând eficiență juridică convenției din 25 septembrie 1995;

- Nu s-a ținut seama de instanțe că

suma mai sus menționată reprezintă pierderea totală înregistrată de SC C. SA

Botoșani pe perioada 1 aprilie – 31 decembrie 1995, nu numai pierderile

aferente energiei termice, așa cum se prevede prin convenția din 25 septembrie

1995;

- Obligarea la plata sumei de 587.193.251

lei, reprezentând majorări de tarif de 0,2%, este, de asemenea, nelegală, cu

privire la ea intervenind confuzia;

- Penalitățile în sumă de

1.329.152.097 lei, de asemenea, nu sunt datorate.

Recursul a fost respins pentru

următoarele motive:

În baza H.G. nr. 95 din 13 februarie

1995, s-a dispus trecerea unor centrale electrice de termoficare din

administrarea R.E.N.E.L. la Consiliile Locale municipale. În această situație a

fost și SC C. SA Botoșani, care a trecut în administrarea reclamantei.

Prin H.G. nr. 553 din 27 iulie 1995

a fost completată hotărârea mai sus menționată, în sensul că s-a dispus

continuarea administrării centralelor de la Bistrița, Focșani și Botoșani de

către R.E.N.E.L., până la data de 31 decembrie 1995.

La data publicării H.G. nr. 553/1995,

prin protocolul din 31 martie 1995, preluarea SC C. SA Botoșani de către

reclamantă se realizase.

Din punct de vedere legal, având în

vedere H.G. nr. 663/1995, aceasta trebuia să rămână în administrarea efectivă a

R.E.N.E.L. până la data de 31 decembrie 1995, ceea ce însemna că trebuia să se

practice tarifele R.E.N.E.L. pentru producerea și livrarea energiei termice către

populație.

Datorită faptului că, în realitate,

pe perioada 1 aprilie – 31 decembrie 1995, centrala a rămas la R.A.M., dar s-au

practicat, la producerea energiei termice, având în vedere dispozițiile H.G. nr.

553/1995, și livrarea acesteia către populație, tarifele R.E.N.E.L. fiind mult

mai mici decât costurile înregistrate cu această activitate, pentru

restabilirea legalității, s-a încheiat între reclamantă și pârâtă Convenția din

25 septembrie 1995, prin care acesta din urmă se obliga „să preia pierderile

înregistrate ca urmare a diferențelor între costurile realizate și tariful

aplicat pentru energia termică livrată populației municipiului Botoșani până la

data de 31 decembrie 1995, având în vedere prevederile H.G. nr. 553/1995”,

convenție semnată și de un reprezentant al guvernului.

Nu se poate reține că, prin încheierea

actului respectiv, pârâta și-a depășit capacitatea de folosință, fără încheierea

unor acte prin care să-și asume și obligații de plată, funcționarea sa ar

deveni imposibilă, nu și-ar putea îndeplini scopul în vederea căruia a fost

înființată.

Rezultă, deci, că părțile, prin

voința lor, au dat eficiență dispozițiilor H.G. nr. 553/1995 și nu pentru că

instanța a impus acest lucru, reținând retroactivitatea acestora, pretinsa

nerespectare a obligațiilor asumate de reclamantă prin convenție nefiind

dovedită.

La pronunțarea soluției, instanțele

au avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 553 din 27 iulie 1995 și Convenția

părților din 29 septembrie 1995, acte ulterioare H.G. nr. 461 din iunie 1995,

dar nu se poate reține, chiar în această situație, că dispozițiile H.G. nr. 461/1995

au fost încălcate, deoarece nu s-a dovedit acoperirea pierderilor ce fac

obiectul acțiunii din bugetul Consiliului Local al municipiului București,

motiv pentru care exista interesul reclamantei în promovarea acțiunii.

Din expertiza dispusă și efectuată

în cauză, rezultă că suma de 6.340.366 lei, pretinsă de reclamantă cu titlu de

„pierderi”, a fost corect stabilită, că nu cuprinde decât acele pierderi la

care pârâta s-a obligat prin convenția din 25 septembrie 1995, iar faptul că

Ministerul Finanțelor, prin adresa nr. 145729/1996 a dispus înregistrarea

acesteia în bilanțul contabil al R.A.M. Botoșani nu poate constitui un motiv de

înlăturare a drepturilor și obligațiilor asumate de părți prin aceasta.

Obligarea pârâtei la plata sumei de

587.193.251 lei s-a făcut având în vedere dispozițiile art. 96 pct. 1 din H.G. nr.

425 din 20 iulie 1994 și concluziile raportului de expertiză, condițiile

confuziunii nefiind îndeplinite în cauză.

Potrivit convenției încheiate la 25

septembrie 1995, „pierderile vor fi acoperite pe baza deconturilor lunare

prezentate de R.A.M. Botoșani”. Având în vedere faptul că deconturile s-au

depus la 11 octombrie 1995, 12 ianuarie 1996 și 19 ianuarie 1996, penalitățile

au fost calculate, conform expertizei, începând cu luna următoare depunerii

acestora, ținând seama de dispozițiile Legii nr. 76/1992.

Pentru motivele arătate,

reținându-se legalitatea deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC E. SA, sucursala de D.E.E. Botoșani, împotriva

deciziei nr. 169 din 5 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 iunie 2003.