ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4030/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8680 din 20

decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta R.A.D.E.T. București, în contradictoriu

cu pârâta SC V.O.U. SRL București, dispunându-se obligarea pârâtei la plata

sumei de 301.698.336 lei, cu titlu de contravaloare a energiei termice

consumată pe perioada februarie 1997 – noiembrie 1999, precum și la plata sumei

de 233.483.975 lei majorări de întârziere pe aceeași perioadă, cu cheltuieli de

judecată aferente, în sumă de 20.398.646 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a avut în vedere faptul că, între părțile în proces, s-au

statornicit relații contractuale, care stabileau obligația de a nu modifica

instalațiile tehnice de încălzire fără acordul reclamantei, însă, pârâta nu a

procedat la respectarea obligațiilor sale contractuale, ceea ce a produs

reclamantei pagubele pentru care s-a admis acțiunea.

În cauză s-a efectuat e expertiză

tehnică.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond, pârâta SC V.O.U. SRL București a declarat apel, susținând că

a operat prescripția extinctivă pentru o serie de facturi emise în februarie

1997, dar instanța de fond a respins neîntemeiat excepția ridicată de pârâtă,

cu toate că prevederile Decretului nr. 167/1958 erau clare în acest sens. A mai

motivat pârâta și că suma la care a fost obligată la plata este eronată față de

situația reală existentă pe teren și având în vedere specificul activității ce

se desfășoară de societatea pârâtă.

În apel, s-a dispus și administrat

un supliment de expertiză tehnică, în raport cu care, constatându-se că

instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și a făcut o interpretare

și aplicare legală a dispozițiilor în materie; s-a reținut corect că termenul

general de prescripție, de 3 ani, nu a fost depășit, caz în care nu sunt

incidente prevederile Decretului nr. 167/1958.

Prin decizia nr. 27 din 30 ianuarie

2001, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat,

apelul pârâtei.

La data de 21 februarie 2002, în

termen procedural, pârâta a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului său, a

precizat că, prin hotărârea recurată, cum, de altfel, și prin hotărârea

instanței de fond, s-a reținut o situație de fapt eronată; instanțele

menționate au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv,

contractul de furnizare a energiei termice nr. 137/11 T din 16 ianuarie 1997.

A susținut că acest contract a fost

încheiat pentru furnizarea energiei termice pentru spațiul său situat în București,

sector 1, str. C.V., nr. 155, iar pentru spațiul acesteia situat în str. G.E. nr.

36 – 42, sector 1, nu s-a încheiat între părți contract de furnizare a energiei

termice.

Față de situația de fapt, prezentată

potrivit celor de mai sus, pârâta a susținut în motivele de recurs că datorează

reclamantei suma de 385.091.922 lei, iar nu suma la care a fost obligată la

plată.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că acest motiv de recurs s-a constituit și în motiv de apel, care

a fost analizat de instanța de apel.

S-a reținut corect în hotărârea

recurată că suma ce s-a stabilit prin raportul de expertiză nu s-a raportat la

suprafața prevăzută în contract, întrucât pârâta a efectuat modificări la

instalațiile termice, fără acordul R.A.D.E.T. și fără înștiințarea acestuia.

În suplimentul la raportul de

expertiză depus de recurentă la dosarul de recurs, s-a făcut în mod expres

precizarea că, pentru supermarketul din str. G.E., nr. 36-42, consumurile

pentru energie termică și sub formă de apă caldă menajeră s-au facturat separat

și se regăsesc în toate cele 45 de facturi în litigiu, așa cum se prezintă în

raportul de expertiză.

Din considerentele ce preced,

rezultă că recursul pârâtei este nefondat și se va respinge cu această

mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC V.O.U. SRL București, împotriva deciziei nr. 27 din 30

ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 26 octombrie 2004.