ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2199/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2199/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 42/PI din 1 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara în baza art.
278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca
inadmisibilă, plângerea petentului F.N.I. împotriva referatului nr. 1039/III/7/2009
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Concomitent, a
respins, ca nefondată, excepția de necompetență
materială formulată de petent.
Pentru a
hotărî astfel, instanța fondului a reținut că petentul a
formulat plângere solicitând desființarea actelor din Dosarul nr. 1039/III/7/2009
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Verificându-și
competența judecătorul a constatat că potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire
penală se soluționează de judecătorul de la instanța
căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în
prima instanță.
A mai constatat
că referatul atacat de petent în plângere nu este o rezoluție sau o
ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată.
Prin urmare, în
cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 278
1
C. proc.
pen., plângerea fiind inadmisibilă.
Împotriva
sentinței a declarat recurs petentul care, în esență, cere
casarea acesteia.
Recursul nu
este fondat.
Din examinarea
referatului procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, întocmit la 9 decembrie 2009, rezultă într-adevăr
că acesta nu este un act din cele prevăzute în art. 278
1
C.
proc. pen.
Or, din chiar
denumirea marginală a textului art. 278
1
C. proc. pen.
rezultă că pot face obiectul plângerii unei persoane în procedura
reglementată doar rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de
netrimitere în judecată. Cum referatul menționat nu îndeplinește
condițiile legii pentru a fi supus controlului instanței, în mod
temeinic și legal plângerea petentului a fost respinsa ca
inadmisibilă.
Așa fiind,
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va
respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva
sentinței penale nr. 42/PI din 1 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 4 iunie 2010.