ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1026/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 145/C din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă R.E.

împotriva sentinței civile nr. 1134 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, și a obligat apelanta-reclamantă la plata, către intimatul-pârât Municipiul Constanța, a 300 lei cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că acțiunea în revendicare, având ca obiect un imobil expropriat de stat în baza Decretului nr. 20/1962, și care cade sub incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, a fost promovată în anul 2006, ulterior intrării în vigoare a prevederilor legii speciale, și că, în absența „acționării în procedura incidentă de la 14 februarie 2001, nimeni nu se mai poate legitima într-o acțiune ulterioară ca proprietar al bunului pretins preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în sensul dat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O., și nici nu poate invoca existența unei speranțe legitime în legătură cu acest lucru”.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta R.E., în termen legal. Pârâta SC P. SA (SC C.L. SA), prin cerere depusă la dosar, a invocat excepția nulității recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea acestuia, excepție întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”. Termenul de recurs, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, recurentei-reclamante, decizia recurată i-a fost comunicată la domiciliul procesual ales la 13 iulie 2009 (fila 139 dosar apel), dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, termen ce s-a împlinit la 29 iulie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor criticii privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurenta-reclamantă nu a motivat recursul în termenul legal și cum nici instanța din oficiu, și nici una din părți, nu au invocat motive de ordine publică, recursul formulat de reclamanta R.E. este sancționat cu nulitatea, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanta R.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta R.E., împotriva deciziei nr. 145/C din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.