ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3517/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/ F din 21 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.Ș. la pedeapsa

de 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

câte 2250 lei despăgubiri civile către părțile civile P.N.G. și P.N.V., precum

și la 8000 lei daune morale către partea civilă M.A.I.

Conform art. 163 C. proc.

pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului.

În baza art. 113 C. pen. a

fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 25 mai 2008 inculpatul

s-a manifestat violent față de concubina sa, victima P.E., aplicându-i mai

multe lovituri cu pumnii la nivelul capului, corpului și membrelor, aruncând-o

peste pat și pe dușumea.

Urmare a acestor acte de

agresiune, în jurul orelor 16,00 ale aceleiași zile, partea vătămată a decedat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul M.Ș.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru nepronunțarea instanței de fond asupra cererii apărării de

schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru greșita soluționare a

laturii civile față de fiica minoră a victimei și pentru greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul M.Ș. a solicitat

schimbarea calificării juridice a faptei, susținând și că victima a decedat urmare

a conflictului cu mama sa.

Instanța de apel a apreciat

întemeiat în parte apelul parchetului și neîntemeiat apelul inculpatului.

Referitor la încadrarea

juridică a faptei s-a apreciat că solicitarea de schimbare a acesteia în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este nefondată, având în vedere

intensitatea loviturilor aplicate, zonele vitale vizate și stăruința în

agresiune, aspecte ce conturează intenția inculpatului de a suprima viața

victimei.

S-a mai reținut că

materialul probator conduce la concluzia că inculpatul se face vinovat de

aplicarea loviturilor constatate prin raportul medico-legal și care au condus

la decesul victimei.

Pedeapsa aplicată inculpatului

s-a apreciat ca fiind corespunzător gravității faptei dar și circumstanțelor

personale ale inculpatului, cu discernământ diminuat pe un fond de tulburare

organică de personalitate și etilism cronic, motiv pentru care s-a și dispus

obligarea la tratament medical, conform art. 113 C. pen.

S-a apreciat ca întemeiată

critica adusă de parchet soluționării laturii civile, întrucât fiica minoră a

victimei era îndreptățită a primi lunar o sumă de bani.

În consecință, prin Decizia penală

nr. 29/ A din 31 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vâlcea și s-a desființat în parte sentința primei

instanțe.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen.

În baza art. 17 și art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la

150 lei lunar prestație periodică în favoarea minorei M.A.I.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul M.Ș. care a invocat cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru neadministrarea probatoriului și, în subsidiar,

achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu

acesta se face vinovat de decesul victimei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Solicitarea apărării de

trimitere spre rejudecare nu se justifică, întrucât, din actele și lucrările

dosarului rezultă că s-a efectuat o cercetare judecătorească completă,

administrându-se probele ce au fost propuse, atât prin actul de sesizare cât și

de apărarea inculpatului, fără să rezulte necesitatea administrării unor noi

probatorii.

Din probele dosarului

rezultă că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute.

Inculpatul a avut în ziua de

25 mai 2008 o atitudine violentă față de victimă chiar pe drumul public, în

apropierea casei sale, iar după ce au intrat în curte și în casă, acesta a

continuat agresiunile, lovind-o puternic pe concubina sa, de mai multe ori cu

pumnii în zona capului, a corpului și a membrelor, aruncând-o peste pat și pe

dușumea.

Mama victimei, martora P.M.,

de față la exercitarea agresiunilor, a încercat să-i apere fiica, dar a fost,

la rândul său, lovită de inculpat de mai multe ori cu pumnii peste ceafă.

Cruzimea deosebită cu care

inculpatul a lovit este evidențiată de declarațiile martorei P.M., ce se

coroborează cu raportul de expertiză medico-legală. Potrivit acestui act

medical, pe corpul victimei s-au evidențiat nu mai puțin de 23 de semne de

violență, moartea acesteia datorându-se hemoragiei meningee și contuziei de trunchi

cerebral.

Imediat după conflict

victima a fost văzută de vecini, care o descrie ca fiind „desfigurată, în

sensul că avea lovituri la nivelul feței și al pieptului”. În partea dreaptă a

feței aceasta era „vânătă, nu se mai cunoștea ochiul, iar gura era strâmbă”,

„îi curgea sânge pe la colțurile gurii”, (filele 76-79 dosar urmărire penală și

54-57 dosar fond).

Inculpatul a recunoscut că

i-a dat victimei „câțiva pumni”, dar, pe parcursul procesului) a încercat să

acrediteze ideea că în aceeași zi, victima a avut conflicte cu membrii familiei

sale, sau că a vrut să urce în pod și, beată fiind a căzut în cap.

Niciuna din aceste susțineri

nu se probează ci, dimpotrivă, probele dosarului relevă că inculpatul este cel

care a aplicat victimei loviturile ce au condus la decesul acesteia.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția

la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului,

onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.

Cererea părții civile P.G. de

acordare a cheltuielilor judiciare conform art. 193 C. proc. pen. va fi

respinsă ca nefondată, întrucât aceasta nu a depus la dosar nici o dovadă a

efectuării cheltuielilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 29/ A din 31

martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 mai 2008, la 30

octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul M.J.L.C.

Respinge, ca nefondată,

cererea formulată de partea civilă P.G. cu privire la acordarea cheltuielilor

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.